|
Excavation Year |
1998 |
|
Epoch |
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
|
Periods |
Early Roman Period
|
|
Site Category |
Defence
|
|
Site Types |
Fortifications
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Argeş |
|
Locality |
Afrimeşti |
|
Commune |
Bârla |
|
Site |
Castellum B |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
La Cetate; La Urloaia |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bogdan Cătăniciu |
Ioana |
|
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
14478.05
|
|
Report |
Cercetările din castellum B de la Urluieni, jud. Argeş se desfăşoară din 1983, cu fonduri din ce în ce mai scăzute, aşa încât problemele propuse spre a fi urmărite primesc răspuns după ani, în condiţiile în care ar fi normal să se rezolve într-una sau două campanii!
Din cauza fondurilor avute la dispoziţie în 1997, nu am putut efectua cercetări la Urluieni, folosind suma integral în cercetările de la Tropaeum Traiani.
În 1995, am început cercetarea zonei de la vest de principia, unde presupunem că se află praetorium, şi unde am emis ipoteza că pe curtină se afla un turn. Reamintesc pentru cei care nu au date despre situaţia de la Urluieni, de pe întreaga linie transalutană, că săpăturile sunt de o dificultate extremă, căci pământul este podzol de o culoare brun-roşcată motiv pentru care este deosebit de greu să identifici structurile care au fost demontate, gropile neputând fi delimitate prin culoare, ci prin consistenţă şi microstructură. Ca urmare, singura modalitate de a obţine rezultate este săpătura în suprafaţă, în 1995 am început S XXXI, o suprafaţă de 7 m lăţime şi 30 m lungime, dorind să o prelungim apoi pe toată distanţa dintre principia şi fossa de pe latura de vest; am săpat efectiv doar zona de vest, lăsând suprafaţa de lângă principia pentru o campanie viitoare; la 1 m vest, o suprafaţă S XXXII de 7 x 7 m se află practic pe zona incintei.
În 1995, am cercetat parţial doar 22 m spre vest, şi nefiind terminată cercetarea a trebuit să reastupăm parţial, pentru a nu se degrada din cauza intemperiilor şi a curiozităţii localnicilor; în 1996 am resăpat, până la nivelul cercetat anterior şi am adâncit pentru a atinge pământul virgin. S-a lucrat mai cu seamă cu şpaclul, deoarece abundă resturi de cărămizi şi ţigle; materialul mărunt a fost deosebit de bogat în raport cu cel din alte sectoare cercetate.
Am prezentat în rapoartele precedente rezultatele din zona construcţiei secţionate, după părerea noastră praetorium.
În 1998 ne-am concentrat atenţia asupra secţiunii S XXXII aşa încât am terminat cercetarea unui bastion intermediar între colţ şi poarta de vest. Secţiunea S XXXII este la 1 m vest de S XXXI, faţă de care am păstrat un martor lat de 1 m. Suprafaţa de 7 x 7 m are şi pe direcţia est-vest un martor între metrul 3 şi 4, martor care ne-a oferit posibilitatea să avem un profil peste turnul intermediar descoperit între poarta de vest şi colţul de nord-vest. S-a descoperit doar negativul turnului şi stratul de pietriş menit să asigure zidului de cărămidă o fundaţie uscată. Pe axul est-vest fundaţia are dimensiuni variind între 3,50-3,80 m în funcţie de stratul de pietriş, din groapa de fundaţie, mai largă în adâncime, decât în partea superioară. Deoarece fundaţia pentru turn a fost săpată pe toată aria, socotim că nu a existat o încăpere interioară în turn, şi că ne aflăm în faţa unei platforme din zidărie; această presupunere este bazată pe comparaţia cu fundaţia turnurilor de porţi şi a celui de la colţul de nord-est, cercetaţi anterior şi unde nu s-a săpat decât fundaţia zidurilor, în interior pământul ivind "cruţat".
Fundaţia zidului de incintă este lată de 2-2,10 m; s-au păstrat doar ici colo câteva cărămizi din prima asiză de peste pietriş. O monedă de la 1870 marchează probabil epoca în care s-au produs distrugerile parţiale ale zidului de cărămidă.
Peste podzolul nederanjat de activitatea umană se află la -1,10 m un strat de pietriş, care reprezintă nivelul de călcare al unui castellum anterior celui cu zid de cărămidă; cum am observat deja în campaniile trecute la acest nivel s-a săpat groapa de fundaţie a zidului de cărămidă, şi s-a aşezat primul rând de cărămizi peste un strat de pietriş ce atinge o grosime de 70-80 de centimetrii peste fundul gropii de fundaţie, în suprafaţa deschisă s-a păstrat doar în frontul turnului pe o mică suprafaţă câteva cărămizi de dimensiuni 9 x 21 x 5,60 cm; ca de obicei si aici nu toate cărămizile aşezate în fundaţie erau întregi, folosindu-se şi fragmente mai mari, mai cu seamă în partea interioară a zidului.
Nivelul de călcare de la care s-a construit zidul se află la -0,60 m şi este marcat în vecinătatea zidului de un strat de mortar, gros de câţiva cm bine păstrat pe latura de sud şi vizibil în profilul vestic sub pământul din agger. Deci peste nivelul de călcare anterior s-a depus un strat de pământ brun roşcat de 35 cm grosime, aşa încât sub nivelul de călcare în fundaţia zidului erau aşezate cel puţin trei asize de cărămidă.
Nivelul de călcare se va ridica cu cca. 10 cm pământ adus, de culoare mai galbenă, aşezat peste un strat de locuire cu urme de cărbune şi pământ ars; acest nivel este marcat în S XXXI de un strat mai bogat de arsură, în care am găsit şi mult material ceramic şi piese de metal.
Cel de al doilea nivel de călcare al incintei de cărămidă este marcat de un strat de pietriş, chiar în faţa turnului; pe profilul de est al suprafeţei s-a constatat că la acest nivel s-a construit un agger a cărui lăţime depăşeşte lăţimea turnului cu cca. 1 m, la interior. Ultimul nivel de călcare este la -0,35 m, cu puţin sub stratul arabil şi peste el s-au aşezat resturi de cărămidă şi mortar din faza în care a început dărâmarea incintei (nu se poate exclude total că aceste resturi reprezintă urmele unei refaceri care să fi fost efectuată în ultima fază de existenţă a acestui castellum.
Faza iniţială de existenţă a unui castellum de pământ ar putea să fi avut o structură de glii, căci am observat pământ negru (pământ vegetal), în care sunt urme de pământ ars; probabil acest strat provine de la nivelarea fazei de lemn şi pământ. Această ipoteză trebuie controlată cu atenţie şi în alte sectoare.
Materialul ceramic si descoperirile de metal nu sunt încă prelucrate, marea lor parte aşteptând încă să fie curăţite în laborator.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
