Excavation Year |
2009 |
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
Periods |
Roman Period
|
Site Category |
Defence;
Domestic
|
Site Types |
Urban settlement
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Alba |
Locality |
Alba Iulia |
Commune |
Alba Iulia |
Site |
str. Miron Costin, nr. 7 |
Site Sector |
|
Site name |
Apulum II |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Bălan |
Gabriel |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
Bolog |
Adrian |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
Rustoiu |
Gabriel Tiberiu |
Site director |
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
Timofan |
Anca |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
|
National Arch. Record Site Code |
1026.04
|
Report |
Cercetarea arheologică a fost efectuată în scopul descărcării de sarcină arheologică a suprafeţei destinate construirii unor locuinţe colective care urmează a fi amplasate pe strada Miron Costin, nr. 7, Alba Iulia, jud. Alba. Suprafaţa destinată cercetării se află în partea de SE a municipiului Alba Iulia, pe un perimetru în care s-a executat demolarea clădirilor anterioare. Perimetrul destinat construirii locuinţelor colective se situează într-o zonă apropiată complexului de clădiri private, publice şi religioase aparţinând Praetorium-ului consularis de la Apulum. Terenul se află la cca. 200 m SV, de vechile cercetări ale lui B. Cserni începute în 1888 care au dus la descoperirea unor termae şi edificii romane publice1. În imediata apropiere a acestor săpături, pe str. Munteniei, s-au desfăşurat noi cercetări arheologice coordonate de V. Rusu-Bolindeţ (1992-1994, 1996-2001, 2003, 2007 - până în prezent), care au confirmat existenţa în această zonă a sediului guvernatorului consular al celor trei Dacii2. Totodată, localizarea acestei suprafeţe la cca. 400 m SE de castrul Legiunii XIII Gemina, poate include perimetrul cercetat în arealul celui de al doilea oraş roman. Municipium Septimium Apulense (Apulum II)a fost localizat în partea de S a castrului de unde provin numeroase monumente epigrafice şi o cantitate însemnată de materiale arheologice romane şi unde se extinde şi necropola romană birituală dintre cele două oraşe. Înainte de cercetările din 1989, Apulum II a fost localizat în partea de NNV a castrului legiunii, unde se află şi necropola romană de la Staţia de Salvare datată în sec. II - IV p.Chr. În urma noilor cercetări s-a considerat că în această zonă dar şi la E de castru, canabae-le şi-au continuat existenţa3. Apulum II a apărut sub Septimius Severus (197-211 p.Chr.) - municipium Septimium Apulense coexistând cu centrul urban din Partoş - colonia Aurelia Apulensis. În 250 p.Chr.este menţionată existenţa unei colonia Nova Apulensis, deci o posibilă evoluţie urbanistică a acestui al doilea oraş4. Cercetarea arheologică preventivă s-a desfăşurat pe 4 tronsoane, terenul afectat de construcţii fiind de aproximativ 4000 m2. Tronsonul I Au fost practicate patru secţiuni: S1 cu dimensiunile de 11 x 2,60 m, S2 cu dimensiunile de 8,75 x 3 m, S3 - 8,30 m x 3,10 m, S4 - 9,50 x 2 m. În S1, adâncimea maximă a săpăturii a ajuns la -3 m, în S2 la -2,50 m, S3 la -2m, S4 la -2 m. Stratigrafia generală a suprafeţei cercetate prezintă următoarele nivele: 0 -0,80/1 m: strat cu depuneri contemporane; -1 -1,70 m: strat lutos de culoare cenuşie; -1,70 -2,30 m: strat de culoare cenuşiu închis, conţinând material tegular şi ocazional ceramică romană, oase şi pigmenţi de cărbune; -2,30 -3 m: steril lutos de culoare cenuşiu deschis şi sau un strat nisipos de culoare galbenă sondat în unele secţiuni până la adâncimea de 2,50 m în S2 şi de 3 m în S1. Tronsonul II Au fost practicate trei secţiuni: S5, S6 şi S7 cu dimensiunile de 7,5 m x 2,50 m. Săpătura arheologică s-a efectuat mecanizat şi manual, urmărindu-se atât elementele de stratigrafie orizontală şi planimetrică cât şi informaţiile oferite de analiza stratigrafiei verticale a profilelor. În S5, adâncimea maximă a săpăturii a ajuns la -2,10 m, în S6 la -2 m, S7 la -1,80 m. Stratigrafia generală a suprafeţei cercetate prezintă următoarele nivele: 0 -0,60 m: strat cu depuneri contemporane. -0,60 -1,20 m: strat maroniu cu materiale romane sporadice (dezafectare). -1,20 -1,80 m: strat de maroniu închis conţinând fragmente tegulare şi ceramice romane (în S6 a fost sesizat şanţul de scoatere al unui zid roman). -1,80 -2 m: steril lutos - nisipos de culoare de culoare galbenă. Analiza stratigrafică din punctul cercetat a scos în evidenţă straturile de depuneri contemporane, rezultate în urma diverselor activităţi antropice (amenajări , construcţii ş.a), dar şi un nivel de cultură roman conţinând sporadic fragmente tegulare şi ceramice romane. Tronsonul III Cuprinde suprafeţele Sp8, Sp9, Sp11 şi Sp12 care ulterior au fost unite rezultând o suprafaţă mare care totalizează cca. 820 m2. Adâncimea maximă a cercetării raportată la nivelul de călcare actual a fost de -3,80 m (Sp11). Stratigrafia generală a suprafeţei cercetate prezintă următoarele nivel 0 -0,80 m: depuneri contemporane. -0,80 -1,20 m: strat de umplere maro deschis (intervenţii moderne); -1,20 -1,64 m : strat gri cenuşiu cu fragmente de cărămizi romane şi calcar (nivel la care se conturează şi complexele medievale); -1,64 -2,50 m : strat de distrugere roman (fragmente tegulare şi ceramice romane, mortar, tencuială); -1,64 -2,80 m: nivel al clădirilor romane (Edificiul III, Edificiul IV); -2,80 -3,40: steril lutos maroniu. Edificiul I Edificiu roman de mari dimensiuni, orientat NNV-SSE, datat în doua jumătate a sec. II p.Chr. Au fost descoperite trei ziduri romane (elevaţie şi fundaţie) dintre care două de compartimentare în interiorul clădirii şi unul principal perimetral cu dimensiunile de 17 x 1 x 1, 45 m. Acesta este construit din două corpuri , unul din piatră de râu legată cu mortar şi altul cu asize din cărămizi. De asemenea, au fost surprinse două nivele de pavaj în interiorul camerelor amenajate din plăci mari de gresie verzuie sesizate stratigrafic la -1,30 m adâncime. Edificiul III Edificiu public roman de mari dimensiuni, orientat E - V, datat în prima jumătate a sec. III p.Chr. Au fost descoperite cinci ziduri romane (elevaţie şi fundaţie) construite din calcar, fragmente de cărămizi şi piatră de râu (utilizată mai ales la amenajarea fundaţiilor). Zidurile 1, 2 şi 3 alcătuiesc o vastă încăpere prevăzută cu o fundaţie rectangulară la colţul de SE, destinată amplasării unei baze de statui. În partea de S şi E a clădirii a fost amenajată o curte pavată cu plăci mari de gresie unde au fost surprinse două faze. A mai fost descoperită o bordură alcătuită din mai multe blocuri lungi paralelipipedice şi blocuri romane fasonate reutilizate. La E a fost surprins un zid din cărămizi prăbuşit împreună cu două baze monumentale profilate aflate probabil în partea superioară a construcţiei. Edificiul IV Thermae datate în prima jumătate a sec. III p.Chr. Edificiul este orientat E - V fiind construit în partea vestică a edificiului I, prin dezafectarea acestuia la începutul secolului III p.Chr. A fost descoperită o structură absidată - caldarium - destinată băilor cu apă caldă, o cameră încălzită subteran şi vertical prin pereţi dublii - tepidarium - dar şi trei cuptoare - praefurnia - pentru propagarea aerului cald în instalaţiile specifice de încălzire de tip hypocaustum. Podelele în interiorul camerelor erau amenajate în tehnica opvs signinum, dintr-un strat rezistent de mortar şi cărămidă pisată (cocciopesto). Zidurile termelor sunt solide având lăţimi între 0,60 şi 1 m, fiind construite din blocuri de calcar şi având fundaţii rezistente din piatră de râu. Pe peretele sudic s-a păstrat o porţiune din peretele dublu al camerei şi o parte din pictura murală interioară. Tronsonul IV Pe tronsonul IV fost deschisă o suprafaţă principală Sp10, cu dimensiunile de 23 m pe latura de NE, 17 m pe latura de SE, 10 m pe latura de NV, respectiv 15,40 m pe latura de SV unde se îngustează cu cca. 6 m. Arealul cercetat arheologic este de cca. 330 m2 în această suprafaţă. Orientarea suprafeţei este NV-SE. Alături de această suprafaţă, tronsonul IV include şi o parte din suprafaţa Sp8 precum şi extinderea spre NV a acesteia. Acest areal cuprinde o suprafaţă de cca. 47 m2. Adâncimea maximă de cercetare în acest punct este de 2,80 m. În medie, adâncimea săpăturii în interiorul casei romane (Edificiul II) descoperite în Sp10, a ajuns la -1, 50 m iar cea maximă la 2, 30 m unde a fost sesizat stratul steril. În exteriorul edificiului EII, adâncimea a atins 1,90 m pentru ca în interiorul locuinţei romane L să ajungă la 2,40 m. Stratigrafia generală a suprafeţei cercetate prezintă următoarele nivele: 0 -0, 70 m : depuneri contemporane. -0,70 -1,50 m: strat gri cenuşiu cu fragmente de cărămizi romane şi material ceramic roman. -1,20 -2 m : nivelul roman (casa romană - Edificiul II). -2 -2,30 m: strat steril arheologic. Edificiul II Casă romană de tip domvs datată în a doua jumătate a sec. II p.Chr. - sec. III p.Chr. Clădirea este orientată NNV-SSE şi prezintă două faze principale de construcţie. Iniţial clădirea era prevăzută cu un portic , ulterior ea se prelungeşte spre SSE, când se adaugă instalaţia de încălzire şi camerele prevăzute cu hypocaustm. Planimetria casei este specifică locuinţelor romane de tip domvs, camerele fiind amplasate in jurul unei curţi centrale - atrium. În atrium a fost descoperit un altar din calcar care prezintă urme puternice de distrugere, inscripţia nemaiputând fi citită. De asemenea în interiorul casei au fost descoperite două morminte medievale timpurii, unul de inhumaţie şi unul de incineraţie. Zidurile casei romane sunt păstrate în elevaţie pe o înălţime de cca. 0,50 cm, fiind sesizat şi nivelul de călcare în interiorul camerelor dar mai ales în curtea centrală unde au existat amenajări succesive de pietriş în funcţie de fazele de construcţie. Totodată a fost sesizată şi o alee din cărămizi care ducea spre altarul central. Lângă edificiul II, în partea vestică, a fost descoperită o locuinţă romană semiadâncită (L) datând din prima jumătate a sec. II p.Chr. Complexul este orientat NNV-SSE având dimensiunile de 5,12 x 2,14 m. Materialul arheologic descoperit este foarte bogat, fiind colectate o cantitate mare de ceramică romană, artefacte din bronz şi din os (fibulă, brăţări, ace), monede, cuie şi piroane din fier, fragmente de vase de sticlă, ţigle şi cărămizi romane ştampilate.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
1. B. Cserni, Apulumi Maradványok I-IV, Alba Iulia, 1888. 2. vezi Cronica Cercetărilor Arheologice din România; Raport preliminar de cercetare arheologică privind şantierul Alba Iulia . Str. Munteniei, nr. 15-17 (sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii), Patrimonim Apulense 2, 2002, p.131-133. 3. Al. Diaconescu, I. Piso, Apulum, în La Politique edilitaire dans les provinces de l'empire romain, Actes du 1er colloque roumano-suisse, Deva,1991; Cluj-Napoca, 1993, p. 67-83; Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, 1995, p. 39, nr. 19. 4. R. Ardevan, Viaţa municipală în Dacia romană, Timişoara, 1998, p. 48-50.
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|