|
Excavation Year |
2008 |
|
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Alba |
|
Locality |
Alba Iulia |
|
Commune |
mun. Alba Iulia |
|
Site |
str. Viilor, nr.64 (proprietatea Gheorghe Lăncrănjan) |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Apulum |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Moga |
Vasile |
Site director |
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Timofan |
Anca |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
|
|
National Arch. Record Site Code |
1026.03
|
|
Report |
Cercetarea arheologică a fost efectuată în scopul descărcării de sarcină arheologică a suprafeţei destinate construirii unui spaţiu comercial care urmează a fi amplasat în Alba Iulia, str. Viilor, nr. 64.
Suprafaţa destinată cercetării se află în partea estică a Dealului Furcilor, pe panta care coboară de pe prima terasă a Mureşului, la extremitatea nordică a cartierului Partoş şi reprezintă cel mai apropiat punct al necropolei romane (cercetat arheologic până în prezent) de centrul urban Apulum I - Colonia Aurelia Apulensis.
Dealul Furcilor-Podei cuprinde teritoriul de la SV de castrul Legiunii XIII Gemina, şi se întinde până aproape de cartierul Partoş (Colonia Aurelia Apulensis). Vechile cercetări arheologice dar mai ales cercetările arheologice preventive recente au identificat o vastă necropolă romană birituală plană . Au fost descoperite şi cercetate morminte romane de incineraţie şi de inhumaţie databile în sec. II-III p.Chr.
Se cunoştea faptul ca în viile de pe panta estică a Dealului Furcilor, se afla un mare cimitir al celor două oraşe romane Colonia Aurelia Apulensis şi Municipium Septimium Apulense, descoperindu-se, cu deosebire în cursul lucrărilor viticole, numeroase sarcofage de piatră şi un bogat material funerar, observat şi achiziţionat de B. Cserni pentru Muzeul Alba Iulia.1 Cercetările efectuate între 1956-1958 şi 1970-1971 de către D. Protase au dus la descoperirea a 135 de morminte romane de incineraţie şi inhumaţie de sec. II-III p.Chr.2
Au fost deschise iniţial două secţiuni: S1 (7 x 3 m) şi S2 (5,5 x 5 m) separate de un martor stratigrafic având lăţimea de 0,5 m. Ulterior martorul a fost eliminat rezultând o singură suprafaţă orientată NE-SV. Pentru conturarea şi cercetarea exhaustivă a complexelor arheologice au fost practicate 5 casete. Adâncimea maximă de cercetare în interiorul suprafeţei a fost de -1,40 m. Cotele au fost calculate în funcţie de nivelul de călcare actual.
Ridicarea topografică a complexelor arheologice a fost realizată cu staţia totală Leica TCR705 iar descărcarea datelor s-a făcut cu ajutorul software-ului de transfer Leica Survey Office, prelucrarea lor prin programul TopoSys 4.2. Raportarea punctelor şi realizarea planului topografic s-a realizat cu ajutorul programului AutoCAD.
Cercetarea arheologică preventivă a fost efectuată manual, urmărindu-se atât elementele de stratigrafie orizontală şi planimetrică a complexelor şi structurilor arheologice cât şi informaţiile oferite de analiza stratigrafiei verticale a profilelor.
Suprafaţa cercetată reprezintă 63 m2 din cei aproximativ 80 m2 ai suprafeţei construibile.
Stratigrafia generală a suprafeţei cercetate este următoarea:
0 –0,15 m: strat arabil
-0,15 –0,40 m: strat brun-maroniu - depunere
-0,40 –1,30 m: strat gri închis – nivel de conturare al complexelor funerare de epocă romană (morminte de incineraţie şi de inhumaţie).
-1,30 –1,70 m: strat argilos galben maroniu – steril arheologic.
Cercetarea arheologică preventivă efectuată în această zonă a necropolei plane birituale Dealul Furcilor-Podei, a dus la identificarea şi înregistrarea a 18 morminte romane dintre care 13 de incineraţie ( 6 busta – M1, M3, M4, M6, M7, M18 şi 7 ustrina – M2, M5, M8, M9, M10, M11, M13), 4 de inhumaţie (4 sarcofage din cărămidă – M12, M15, M16, M17) şi un cenotaf (M14).
Ritul incineraţiei este reprezentat de complexe funerare de tip bustum, orientate NE-SV, având groapa sepulcrală de formă rectangulară în plan şi concavă/rectangulară în secţiune. Dimensiunile gropilor sunt în general de 1,90/2 m x 0,80/1 m iar resturile cremaţiei au grosimea de 0,10/0,20m şi sunt dispuse uniform în partea inferioară a gropii. Mormintele romane de tip ustrinum au orientări diverse (NE-SV, N-S, E-V) şi dimensiuni de 0,50/0,90m x 0,30/0,60m. Gropile sepulcrale sunt fie arse în prealabil, având forma ovală în plan şi concavă în secţiune, fie nearse de formă rectangulară/ovală în plan şi rectangulară/concavă în secţiune. Resturile cremaţiei (oase calcinate, cărbune, cenuşă,) sunt depuse central, în partea inferioară a gropii.
Mormintele de inhumaţie sunt reprezentate de 4 sarcofage din cărămidă, de formă rectangulară, orientate NNV-SSE (M15) şi NE-SV (M12, M16, M17).
M15 şi M16 au dimensiuni reduse (1,10 x 0,50 x 0,20/1,18 x 0,50 x 0,35 m) aparţinând unor copii. Sarcofagele sunt construite din cărămizi cu dimensiunile tip 0,40 x 0,15 x 0,05 m dispuse pe 4 asize regulate legate cu lut şi pe alocuri cu mortar. Structurile funerare au fost descoperite nederanjate fiind sigilate cu capace de cărămizi (0,40 x 0,26 x 0,04/0,40 x 0,15 x 0,05 m). Scheletele au apărut în dreptul celei de a treia asize de cărămidă, în interiorul sarcofagelor. Acestea erau întinse în decubit dorsal cu craniul spre NNV (M15) şi spre NE (M16). În ambele cazuri s-a constatat tratarea cu var a corpurilor. Această practică a fost întâlnită şi în alte zone ale necropolei de pe Dealul Furcilor fiind remarcată de D. Protase cu ocazia campaniilor sale din 1956-1958, 1970-1971.3 O analogie recentă este oferită de cercetările arheologice din necropolele oraşului Londinium unde, această practică a fost interpretată, în urma analizelor, ca fiind una de igienizare (funcţia rituală rămânând sub semnul întrebării), varul contribuind la accelerarea descompunerii ţesuturilor moi dar şi la absorbţia lichidelor şi a mirosului.4
Sarcofagele M12 şi M 17, orientate NE-SV sunt de mari dimensiuni în interiorul acestora fiind înhumaţi adulţi.
M12 (2 x 1 m) este construit din cărămizi cu dimensiunile tip 0,40 x 0,26 x 0,04 m dispuse pe 6 asize regulate legate cu pământ şi mortar. S-a constatat faptul că sarcofagul fusese deschis şi evident deranjat, în stratul de umplere al acestuia fiind descoperite oase fragmentare şi fragmente ceramice iar în partea inferioara a sarcofagului (în dreptul celei de a 5-a asize), oasele scheletului nu erau dispuse anatomic. S-a observat şi în acest caz tratarea cu var a cadavrului, la extremitatea de NE a spaţiului sepulcral, probabil în zona craniului, descoperindu-se un strat consistent de var nestins gros de 0,08 m. Unghiul de N suprapune colţul vestic al sarcofagului M17.
M17 (2,40 x 1,40 m) este un sarcofag dublu construit din cărămizi cu dimensiunile tip 0,40 x 0,26 x 0,04 m dispuse pe 5 asize regulate legate cu pământ şi mortar. Structura funerară a fost descoperită deschisă, păstrându-se o singură cărămidă a capacului (0,54 x 0,50 x 0,04 m) la extremitatea de NE a cistei. Scheletul a apărut în dreptul celei de a treia asize de cărămidă, la – 0,10m în interiorul sarcofagului. Acesta era întins în decubit dorsal cu craniul spre SV, uşor întors spre dreapta, şi oasele braţelor încrucişate în zona ventrală. Lângă oasele labelor picioarelor, în exterior, au fost descoperite amprentele oxidate ale tălpilor încălţămintei (caliga) şi niturile de prindere din fier. Defunctul a fost aşezat în jumătatea stângă a sarcofagului, partea dreaptă fiind marcată de două cărămizi aşezate în X, una peste alta. Cele două tegulae ale bazei sarcofagului M16 suprapun aproape integral scheletul cu excepţia craniului, a oaselor umerilor şi a braţului stâng. Această situaţie stratigrafică indică posibilitatea unui grup de morminte familiale. Baza sarcofagului a fost amenajată din cărămizi cu dim. 0,40 x 0,26 x 0,04 m. Sarcofagul M16 suprapune astfel M17, fiind construit în interiorul primului.
Cenotaful M14 reprezintă o amenajare funerară simbolică de formă rectangulară cu dimensiunile de 1,66 x 0,52 x 0,20 (lespedea) x 1,90 x 0,70 m (cadrul rectangular de calcar şi piatră de râu), orientată NV-SE. Structura funerară este constituită dintr-o lespede dreptunghiulară din calcar friabil înconjurată pe margini de un cadru din calcar şi piatră de râu care sigilează mormântul. După îndepărtarea plăcii de calcar, de la -1,40 m la -1,80 m adâncime, a fost sesizat stratul steril galben argilos.
Din punct de vedere stratigrafic, iniţial s-au conturat mormintele de incineraţie (-0,40/-0,60 m) şi ulterior au fost identificate cele 4 morminte de inhumaţie de la –1 m adâncime. Această ordine stratigrafică nu marchează şi o succesiune cronologică, mormintele descoperite făcând parte din acelaşi orizont de înmormântări de epocă romană, datat în sec. II-III p.Chr pe baza inventarului funerar descoperit.
Inventarul funerar descoperit este bogat, fiind reprezentat de tipuri ceramice specifice (turibula, ulcioraşe, cupe, opaiţe), monede (as Antoninus Pius – 138-161, denar Hadrianus - 134-138, as Caracalla – 211-217, as Iulia Mamaea – 222-235), oglindă din plumb, ac de cusut din os, inel din bronz, inele din răşină de brad (imitaţii după inelele din chihlimbar), figurină-teracotă (jucărie), amuletă de tip lunula din argint, amuletă falică (fascinum) din sticlă, nituri de caliga din fier, cuie din fier.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
The rescue archaeological excavation was carried out in Alba Iulia, 64, Viilor Street, on the surface destined for a warehouse building.
The investigated area is situated in the eastern part of the Roman necropolis from Dealul Furcilor, on the slope which descends from the first terrace of the Mureş River. The respective terrain lies also at the northern end of the Partoş district and it represents the closest explored part of the cemetery to the Roman town Colonia Aurelia Apulensis.
There were discovered and recorded 18 Roman graves: 13 cremation graves (6 of them were bustum type – M1, M3, M4, M6, M7, M18 and 7 ustrinum type – M2, M5, M8, M9, M10, M11, M13), 4 inhumation graves in brick sarcophagi – M12, M15, M16, M17 and a cenotaph – M14. These Roman graves belong to the same burial horizon dated to the 2nd – 3rd centuries A.D., on the basis of the funerary inventory.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
