Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Bârseşti-Vrâncioaia | County: Vrancea | Site: Platoul Dumbravă | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
Periods
Medieval Age
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Vrancea
Locality   Bârseşti-Vrâncioaia
Commune   Bârseşti-Vrâncioaia
Site  Platoul Dumbravă
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Gančev Ilie Universitatea de Stat din Republica Moldova
Ghiță Ecaterina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Leahu Gheorghe Universitatea de Stat din Republica Moldova
Postică Ștefan Universitatea de Stat din Republica Moldova
Sicinschii Eugeniu Universitatea de Stat din Republica Moldova
Teleaga Emilian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
National Arch. Record Site Code 175233.01
Report Cercetările arheologice din 2017 de pe platoul Dumbravă al comunelor Bârseşti şi Vrâncioaia au urmărit săparea completă a grupului de tumuli identificaţi şi parţial săpaţi în 2016 în grădina aflată în proprietatea Anuţei Danţiş (fig. 1). În 2016 au fost săpaţi complet trei tumuli ridicaţi în perioada culturii Monteoru (movilele 40, 41 şi 42), dintre care unul, tumulul 41, este constituit din trei movile de pietre alipite; în învelişul de bolovani ale movilelor 41 şi 42 s-au găsit morminte secundare de incineraţie, unele dintre ele fiind probabil hallstattiene târzii -nota 2. Tumulii 41 şi 42 suprapuneau morminte ale culturii Monteoru, care, datorită condiţiilor meteorologice nefavorabile la sfârşitul anului 2016, nu au putut fi cercetate în totalitate. Aceleiaşi grupe tumulare aparţine şi movila 39, din care în 2016 au fost dezvelite doar primele straturi ale învelişului de bolovani.
În laboratorul Institutului de Arheologie a fost cercetat mormântul central din tumulul 41, salvat în 2016 într-un bloc de pământ. Acest mormânt de incineraţie într-un vas folosit ca urnă, depus cu gura în jos, conţinea un colier deformat şi două inele de buclă de tip C cu un capăt lăţit.
La marginea de nord-vest a tumulului 41 s-au identificat în 2016 şi s-au cercetat în 2017 două gropi adânci, dreptunghiulare, notate provizoriu Mor. M 4 şi Mor. M 6, cu pietre în umplutură şi vase depuse pe fund, fără cărbuni sau oase umane, cea de-a doua cu pietre aşezate în formă de zid pe margini şi adâncită în stratul steril până la peste 90 cm (fig. 2). Aceste gropi sunt cunoscute în cultura Monteoru şi sunt numite convenţional morminte-cenotaf -nota 3. Aceeaşi structură au şi mormintele cenotaf Mor. M 1 şi Mor. M 7, al doilea având de asemeni pietre aşezate în formă de zid pe margini, ambele fiind acoperite de tumulul 42. În schimb Morm. M 2 şi Mor. M 5 sunt de fapt depuneri de câte două vase în humusul antic, pe pământul steril. Mor. M 3 de sub tumulul 41 consta din două vase sub care se adâncea groapa umplută cu pietre; pe fundul acesteia, sub un vas mic, s-au găsit oase incinerate, cenuşă, cărbuni, pietricele şi fragmente ceramice (fig. 3).
Mormintele Monteoru Mor. M 2-3 şi 5, cercetate în 2017, par a fi dispuse în jurul unei gropi naturale; gropile mormintelor străbat humusul antic şi sunt adâncite în stratul de pietriş al platoului. Tumulii 41 şi 42 au suprapus aceste morminte, dar şi alte morminte Monteoru, descoperite în 2016, iar în alte cazuri, mormintele Monteoru sunt amenajate în movila de pământ de sub învelişul de bolovani sau taie învelişul de bolovani al tumulilor (cum este cazul mormântului central din movila 41).
Sebastian Morintz a descoperit în 1957 la marginea tumulului 19 două morminte Monteoru iar movila avea în centru o groapă care se adâncea din învelişul de bolovani până în pământul steril şi era umplută cu bolovani; această groapă era jefuită. Tumulul a fost înălţat dintr-un strat de pământ conţinând fragmente ceramice Monteoru, suprapus de un strat de pietre. El a fost datat, fără argumente, în perioada hallstattiană târzie. Deoarece gropi similare au fost găsită în tumulul 42, cercetat în 2016, ele datându-se în perioada necropolei culturii Monteoru, tumulul 19 poate să fi fost construit de către purtătorii acestei culturi. S. Morintz a săpat în apropierea tumulului 19 un şant lung de 35 m, lat de 1 m şi adânc 0,30-0,35 m, în care însă nu s-au găsit nici morminte, nici materiale arheologice, problema legăturii dintre movile şi mormintele plane ale culturii Monteoru rămânând astfel deschisă -nota 4.
Cercetările din 2016-2017 au arătat că tumulii 39-42 au fost înălţaţi în perioada culturii Monteoru, movila 40 fiind construită deasupra unei gropi adâncite în stratul steril, cu vase depuse pe fund, iar movilele 41 şi 42 au fost înălţate peste sau în legătură cu morminte de incineraţie (în groapă sau în urne) şi morminte cenotaf ale acestei culturi.
În 2017 s-a încheiat cercetarea tumulului 39, începută în 2016. Măsurat la suprafaţa solului tumulul avea un diametru de 10,7×13 m şi o înălţime de 0,74 cm, fiind situat pe o pantă coborând dinspre sud-vest spre nord-est. Stratigrafia tumulului este asemănătoare celorlalte movile ale necropolei, anume pe stratul de pietriş al platoului a fost depusă o movilă de pământ roşu-cafeniu peste care s-au depus straturi succesive de bolovani (fig. 4). Movila conţine doar morminte-cenotaf: nouă depuneri de vase, asociate într-un caz cu piese de port, situate în gropi simple, rotunde sau dreptunghiulare, cu amenajări de pietre, fără urme de oase sau cenuşă. Chiar sub învelişul de bolovani, pe movila de pământ, s-a descoperit un vas mare, pântecos, depus cu gura în sus, parţial distrus de groapa mormântului 8, a cărui groapă rotundă strabate atât învelişul de bolovani cât şi pe cel de pământ şi se adânceşte în stratul steril. Alte trei morminte aveau gropi rotunde care pornesc din movila de pământ a tumulului şi se adânceau (până) în stratul steril, având vase depuse pe fund: MP, MorM 1 şi M 7. Patru morminte s-au conturat sub învelişul de pământ al tumulului ca fiind complexe dreptunghiulare de pietre, având pământ în umplutură şi adâncindu-se în stratul steril: M 3 – M 5. În M 5 nu s-a găsit nici un obiect, în M 4 şi M 6 s-a depus câte un vas ceramic, iar în M 4 s-au depus trei vase ceramice, două inele de buclă şi două brăţări (fig. 5).
Prezenţa exclusivă a ritului incineraţiei în cazul înmormântărilor de la Bârseşti-Vrâncioaia este o noutate în cultura Monteoru, caracterizată prin predominanţa înhumaţiei în proporţie de 93,65 % şi a cimitirelor plane -nota 5. Morminte tumulare sunt atestate în această cultură în punctul „La arini”, la nord-vest de satul Bârseşti, unde sunt menţionate două movile construite din piatră în faza Ic3 a acestei culturi -nota 6. Datele obţinute din tumulul 19, arată folosirea necropolei în faza Ic2, iar datarea calibrată a probelor de carbon radioactiv din oasele arse corespunde intervalului 2011-1782 a. Chr. (cu probabilitate de 68,2 %) -nota 7. Restaurarea şi prelucrarea întregului material ceramic, rezultat din noile săpăturile arheologice de pe platoul Dumbravă, nu sunt încă încheiate, totuşi datele preliminare disponibile indică o durată îndelungată a folosirii spaţiului funerar.
Tumulul 41 şi 39 erau relativ mari pentru standardele necropolei de la Bârseşti; ei conţineau 28 m3 şi, respectiv, 24,4 m3 de bolovani, însă structura primului, 41, arată că este vorba de trei movile alăturate. Tumulul 40 conţinea 11,7 m3 de bolovani, iar tumulul 42 doar 3,8 m3.
Întrucât cercetările de până acum de pe platoul Dumbravă nu exclud posibilitatea existenţei unor morminte plane Monteoru, în 2017 au fost săpate trei secţiuni paralele, lungi de 10,74 m, 10,54 m şi 9,66 m şi late de 1,5 m, între care s-au păstrat martori de 0,6 m lăţime, situate imediat la sud de tumulul 41, între tumulii 40 şi 42 (fig. 1). Ulterior au fost săpaţi şi martorii intermediari, suprafaţa totală săpată de 47,9 m2 fiind cercetată până la o adâncime de 0,4-0,52 m. Sub stratul de humus, care conţinea fragmente ceramice atipice, s-a săpat în stratul de pietriş al platoului, fără urme antropice, şi nu s-a găsit nici un mormânt. În 2018 urmează a se săpa sondaje pentru a descoperi eventuale mormite ale culturii Monteoru. Având însă în vedere densitatea mormintelor Monteoru în zona tumulilor cercetaţi, este de aşteptat lipsa înmormântărilor în zonele fără movile. Probabil că necropola Monteoru de pe platoul Dumbravă constă din morminte suprapuse de tumuli sau situate în imediata lor apropiere.
Problemele nesoluţionate până acum privind datarea tumulilor noi indentificaţi necesită continuarea cercetărilor arheologice în 2018 pe platoul Dumbravă.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography Morintz 1957
S. Morintz, Bârseşti 1957. [Jurnal de săpătură. Carnet nr. 4]. Arhiva Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ al Academiei Române, nr. 537 (928).
Morintz 1959
S. Morintz, Săpăturile de la Bîrseşti (r. Vrancea, reg. Galaţi). Materiale şi cercetări arheologice 6, 1959, 231-236.
Morintz 1961
S. Morintz, Săpăturile de la Bîrseşti (r. Vrancea, reg. Galaţi), Materiale şi Cercetări arheologice 7, 1961, 201-207.
Motzoi-Chicideanu 2011
I. Motzoi-Chicideanu, Obiceiuri funerare în Epoca Bronzului la Dunărea Mijlocie şi Inferioară (Bucureşti 2011).
Teleaga et alii 2015
E. Teleaga, D. Sârbu, M. Constantinescu, Şt. Stoica, V. Istrate, Neue archäologische Untersuchungen der hallstattzeitlichen Nekropole in Bârseşti, Jud. Vrancea, ARA Hefte 6, 2015, 5-16.
Teleaga et alii 2017
E. Teleaga / C. Constantin / E. Ghiţă / V. Istrate / P. Ichim / N. Paşenciuc / A.I. Breabăn / B. Zickgraf / T. Riese, Comunele Bârseşti - Vrâncioaia, jud. Vrancea: Cercetările interdisciplinare din bazinul Putnei şi săpăturile arheologice, efectuate în 2016 pe platoul Dumbravă, Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2016 (Bucureşti 2017), 23-24, fig. 1-3.
Bibliographic notes 1)Această lucrare s-a realizat cu sprijinul Autorităţii Naţionale Române pentru Cercetare Ştiinţifică, UEFISCDI, proiectul numărul PN-II-RU-TE-2014-4-1602 (Înmormântări şi obiceiuri funerare în perioada Hallstattului târziu la Dunărea de jos) şi al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.
2)Tumulul 41 a fost considerat în mod eronat ca fiind înălţat în perioada hallstattiană târzie datorită faptului că mormântul său central nu a fost dezvelit, ci salvat într-un bloc de pământ, încă nedesfăcut atunci când a fost scris precedentul raportul preliminar (Teleaga et alii 2017, 24, fig. 2).
3)Motzoi-Chicideanu 2011, 397, 429, pl. 189-190.
4)Morintz 1957, 83-90; Morintz 1959, 233.
5_Motzoi-Chicideanu 2011, 429-430.
6)Morintz 1961, 205-206, fig. 4; Motzoi-Chicideanu 2011, 75.
7)Teleaga et alii 2015, 8.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu