Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Blejoi | County: Prahova | Site: Centura de Vest | Excavation Year: 2018

Excavation Year   2018 Epoch Bronze Age Periods Bronze Age; Early Bronze Age Site Category Religious, Ritual and Funerary Site Types Tumular cemetery Map it   Find it on the Romanian map County / District  Prahova Locality   Blejoi Commune   Blejoi Site  Centura de Vest Site Sector Site name   La Pod Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Dumitrescu Claudia Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova Frînculeasa Alin Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova Negrea Octav Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova Preda Bianca Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova Simalcsik Angela Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov” Iaşi National Arch. Record Site Code 130687.08 Report Situl arheologic de la Blejoi - Tumul la Pod a fost identificat în anul 2016 în urma unor cercetări de suprafaţă realizate de arheologi din cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. Era amplasat în Câmpia Ploieştiului, în apropierea rampei nordice a podului centurii de vest a oraşului Ploieşti, care suprapune linia de cale ferată Ploieşti- Braşov, la vest de Magazinul Jumbo. Avea aspectul unei movile aplatizate aflată pe marginea unei curbe de nivel. În zona centrală se păstra ceea ce părea o grămadă de pământ cu formă relativ regulată (ovală), cu o suprafaţă de circa 30 mp şi înălţimea de 1,5 m. În zona centrală a acestei grămezi de pământ se afla un pilon de beton care reprezenta ceea ce se mai păstra dintr-un fost punct geodezic. La suprafaţă se putea observa o movilă foarte aplatizată ce părea să aibă un diametru de circa 30 m şi înălţimea de aproximativ 0,5 m. Partea de est a movilei, care constituie aproximativ 20% din sit, este suprapusă de calea de rulare a centurii de vest a municipiului Ploieşti. Situl arheologic se află în spaţiul aflat între limita de nord-vest a parcării magazinului Jumbo şi centura de vest a oraşului. Cercetările arheologice preventive ce au vizat acest obiectiv aflat pe terenul proprietate publică a Primăriei Blejoi (jud. Prahova), au fost necesare deoarece urma să se amenajeze o şosea de legătură între centura de vest a municipiului Ploieşti, DJ 156, zona comercială şi viitorul „cartier Parc”. Având în vedere că o parte din movilă este suprapusă parţial de centura municipiului Ploieşti şi, prin urmare, zona respectivă nu putea fi cercetată, săpătura a fost una adaptată acestei situaţii fortuite. Săpăturile au acoperit în suprafaţă dimensiuni ce se suprapun pe unul din diametrele maxime (N-S), de la baza obiectivului arheologic, respectiv 30 m, iar pe lăţime (E-V) nu mai mult de 17 m. Adâncimea atinsă de săpăturile arheologice a fost determinată de nivelul antic de locuire, respectiv de înmormântare în cazul de faţă. La mai puţin de 0,30 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare se află stratul natural de pietriş, perforat de cele mai multe ori de înmormântările iniţiale, mai rar (superficial) de complexe secundare. Timpul dedicat cercetării fiind limitat, perioada nu una foarte propice săpăturii arheologice (luna februarie), dar şi având o anumită experienţă acumulată în săparea unor astfel de obiective, pentru controlul stratigrafic şi derularea săpăturii arheologice într-un ritm susţinut, am optat pentru păstrarea a doi martori stratigrafici ce au traversat întreaga movilă (pe direcţia N-S). Săpătura s-a desfăşurat prin deschiderea unor şecţiuni paralele care să permită accesul utilajului mecanizat, dar şi obţinerea unor observaţii concludente privind etapele amenajării tumulului, precum şi dimensiunile reale ale acestuia, neafectate de excavările ilegale, dar şi de arătură sau alte evenimente. Între secţiunile orientate sud - nord au fost păstraţi martori stratigrafici de 1 m grosime (est-vest). S.I a fost trasată la est de punctul geodezic, iar S.II la 1 m vest de S.I. Cele trei secţiuni (S.I, S.II şi S.III) au fost orientate paralel şi au suprapus zona păstrată a movilei. S.I şi S.II au avut lungimea de circa 30 m şi lăţimea de 5 m, iar S.III ce a fost trasată la 1 m est de S.I a avut 29 m lungime, dar lăţimea de 3 m. În zona centrală a movilei, pe mijlocul martorului de est al S.I a fost amplasat punctul zero de la care s-a făcut caroiajul din 2 în 2 m, marcat cu cifre arabe crescător de la 0 la 7 spre nord şi descrescător de la 0 (zero) spre sud. Pentru determinarea adâncimilor complexelor a fost amplasat un punct zero marcat de pilonul de beton al fostului punct geodezic. Precizăm că movila iniţială, în timpul amplasării acestui punct fix, a fost înălţată cu circa 0,9 m. Următoarele etape ale cercetării au fost: - cu ajutorul unor utilaje cele trei secţiuni au fost săpate, în plan orizontal, începând de la nivelul superior spre cel inferior, în ordinea poziţionării acestora de la S.I la S.II, iar ultima zonă abordată a fost S.III; - fotografierea sitului arheologic înaintea derulării cercetărilor arheologice, atât cu aparate de fotografiat clasice, cât şi cu drona aflată în gestiunea instituţiei; - caroierea sitului şi trasarea secţiunilor arheologice; - lucrări manuale de detaliu: taluzări, răzuieli succesive necesare înregistrărilor şi corelărilor stratigrafice, operaţiuni de şpăcluire şi prelucrare a complexelor arheologice; - înregistrarea grafică a stratigrafiei şi a planimetriei; toate adâncimile consemnate în documentaţia de şantier au fost raportate la un punct zero amplasat central, în partea superioară a movilei, în zona punctului geodezic marcat de pilonul de beton. - măsurători şi relevee pentru racordarea secţiunilor şi complexelor arheologice descoperite; - păstrarea evidenţei zilnice de şantier; - înregistrarea fotografică a situaţiilor arheologice; - demontarea, colectarea şi ambalarea artefactelor; - prelevarea de probe pentru analize radiocarbon; - fotografii de ansamblu ale situaţiei/cercetării arheologice cu ajutorul dronei. Stratigrafie: I. Strat arabil/vegetal, gros de circa 0,20-0,25 m, culoarea brună; II. Mantaua, avea culoarea cenuşie la uscare, consistenţă prăfoasă, lut amestecat cu pietricele mărunte, grosimea maximă de 0,75 m; se regăsea doar în zona păstrată a movilei (suprapusă de punctul geodezic). III. Strat antic, gros de circa 0,20 m, culoarea maronie, consistenţă prăfoasă, lut amestecat cu pietricele. IV. Depozit natural de pietriş. Catalog morminte: Mormântul 1 (M.1) – este un mormânt secundar, descoperit în S I şi martorul stratigrafic principal, relativ aproape de centrul movilei (la 0,90 m sud de centrul punctului geodezic). A fost săpat în mantaua tumulului, identificat la adâncimea de -0,60 m faţă de nivelul maxim conservat al acestuia şi la - 1,40 m faţă de nivelul de călcare din apropierea reperului geodezic. De la nivelul identificat groapa mai cobora aproximativ 10 cm. Avea dimensiuni de 1,40 x 0,70 m. Partea estică era afectată de o vizuină de animal ce mişcase o parte din oasele umane din poziţia iniţială. Groapa era orientată E-V, avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite. Mormântul conţinea resturile osteologice ale unui individ depus pe spate cu membrele superioare întins pe lângă corp şi palmele aşezate pe bazin. Membrele inferioare erau îndoite, probabil ridicate şi căzute lateral spre nord (stânga). Era orientat V-E, cu craniul la vest. În momentul descoperirii nu se mai păstrau in situ antebraţul stâng şi membrele inferioare de la genunchi în jos. Nu au fost identificate urme de ocru. Suprapunând umărul stâng, lângă un fragment de craniu, spre sud, se aflau două inele de buclă spiralice. Erau realizate din cupru acoperit cu o foiţă de argint. În momentul ridicării craniului, în pământul din interiorul acestuia au mai fost descoperite alte două piese asemănătoare realizate din argint. Toate au o spiră şi jumătate, cu capetele uşor subţiate şi presate. Piesele au un aspect mai curând masiv. Piesă 1= diametrul maxim de 16 mm, grosimea barei de argint de 4 mm, greutatea de 5,41 grame; piesa 2= diametrul maxim de 13 mm, grosimea barei de argint de 4 mm, greutatea de 1,68 grame. Piese din craniu: 1. Piesa mai mare: greutate = 5,5 - 6 grame, diametru = 14 - 15 mm; grosimea spirei = 3-4 mm; 2. Piesa mai mică: greutate = 3-3,5 g, diametru = 11 - 13 mm; grosimea spirei = 2,5 - 3 mm; Determinare antropologică: adult, sex feminin. Mormântul 2 (M.2) – este un mormânt secundar, descoperit imediat sub M.1, după demontarea oaselor acestuia. Apare la -1,42/-1,45 m adâncime. Baza gropii se afla la -1,50 m. Complexul a fost săpat în mantaua movilei. Acest individ fusese depus iniţial în groapa în care avea să fie îngropat ulterior şi individul M.1. Pare să fi fost o groapă reutilizată în care au fost înmormântaţi ambii indivizi, era orientată pe direcţia V-E, avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite. Defunctul, un individ aflat într-o stare foarte precară de conservare, era orientat pe direcţia V-E, depus în decubit dorsal, probabil cu palmele aşezate pe lângă corp. Membrele inferioare, iniţial ridicate, au căzut ulterior către partea stângă. La nord-nord-vest de craniu se aflau fragmente dintr-un mic vas, slab conservat, de formă bitronconică, cu decor şnurat. Pasta slab arsă, culoarea maronie la exterior, negricioasă pe/la interior, nisipoasă la pipăit, degresant din nisip. Dimensiuni reconstituite: H = 4,3 cm; diam. gură = 4,5 cm; diam. bază = 4,5 cm. Un bulgăre de ocru era depus în apropierea craniului, dar au fost identificate urme de ocru şi în zona membrelor inferioare. Determinare antropologică: infans, 9 luni, indeterminabil. Mormântul 3 (M.3) - este mormântul primar (principal), amplasat în centrul tumulului, peste care a fost ridicată movila iniţială. A fost descoperit sub M.1 şi M.2, cu o deviere uşoară spre nord. A fost săpat de la nivelul antic de călcare identificat la - 1,60 m şi a perforat stratul natural de pietriş. Baza se afla la -2,10 m, pietrişul scos era depus la sud de groapă. Lentila de pietriş avea o grosime de 10 cm. Groapa avea forma rectangulară cu colţurile rotunjite, dimensiuni de 0,75×0,60 m, orientată V-E, se îngusta către fund. Defunctul era depus pe spate, cu membrele superioare întinse pe lângă corp şi cele inferioare probabil iniţial ridicate, ulterior căzute în romb. A fost descoperit într-o stare foarte bună de conservare. Era orientat pe direcţia V-E. Un bulgăre de ocru era depus la nord de braţul stâng al individului. Urme de ocru au fost descoperite în zona bazinului şi la picioare. Nu avea piese de inventar. Determinare antropologică: infans, 9 luni, indeterminabil. La nord de morminte am identificat mai multe gropi de mari dimensiuni, realizate cu mijloace mecanizate, umplute ulterior cu moloz. Concluzii Având în vedere ritualul de înmormântare, dar şi inventarul descoperit în acest obiectiv arheologic, toate mormintele datează de la începutul epocii bronzului, putând fi decelate cronologic două etape de înmormântare, definite de complexele funerare M.3 (prima fază), respectiv M.1 şi M.2 (faza a II a). Ambele etape pot fi încadrate în intervalul cronologic 2900-2650 î.Hr. Din pespectiva cronologiei relative, remarcăm alături de ritualul de înmormântare, piesele de podoabă reprezentate de inelele de buclă realizate din argint sau cupru cu foiţă de argint. Astfel de piese sunt tipice pentru inventarele înmormântărilor Iamnaia. O piesă similară realizată din cupru şi apoi acoperită cu o foiţă de argint a fost descoperită în anul 2016 într-un mormânt cercetat într-un tumul aflat la circa 150 m nord de cel săpat în anul 2018. Vasul decorat cu şnurul descoperit în M.2 este o apariţie relativ rară în Muntenia, cunoscute fiind analogiile din Movila II de la Ploieşti-Triaj cercetată în anul 1943 sau în tumulul de la Gurbăneşti (jud. Călăraşi). Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO