Excavation Year |
2019 |
Epoch |
Modern
|
Periods |
Modern Age
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Prahova |
Locality |
Breaza de Jos |
Commune |
Breaza |
Site |
Biserica Sf. Nicolae |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Anton |
Alin |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Ciupercă |
Bogdan |
Site director |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Dîșcă |
Cătălin |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
|
National Arch. Record Site Code |
131112.01
|
Report |
În lunile mai-iunie ale anului 2019 a avut loc o cercetare arheologică preventivă în curtea bisercii „Sf. Nicolae” din Breaza, monument istoric de categoria A. Săpăturile au fost necesare pentru identificarea şi cercetarea patrimoniului arheologic de pe suprafaţa de teren care urma să fie afectată de construirea unei case parohiale cu capelă. Suprafaţa cercetată acoperă coţul de sud-vest a curţii în care se găseşte biserica, măsurând 169 m². În prima fază a cercetării pe această suprafaţă au fost trasate două secţiuni de control, o secţiune longitudinală, orientată est-vest (dimensiuni = 17 x 2 m), amplasată la 8 m sud de latura sudică a bisericii şi o a doua secţiune, perpendiculară pe prima, orientată nord-sud (dimensiuni = 11 x 2 m). În cadrul celor două suprafeţe S I şi S II, s-a aplicat metoda de cercetare prin săpare pe nivele stratigrafice succesive cu adâncimea de 10 cm. După fiecare nivel s-au realizat taluzări şi răzuieli succesive necesare înregistrărilor şi corelărilor datelor stratigrafice. În cea de-a doua fază a cercetării, în exteriorul secţiunilor au fost trasate şi săpate alte patru casete cu formă rectangulară pentru a cerceta întrega zonă care urma să fie afectată de proiect (Planşa I). Astfel, Cas. A a fost delimitată la sud de S I şi la vest de S II (dimensiuni = 4,5 x 4 m); Cas. B este delimitată la est de S II şi la sud de S I (dimensiuni = 7 x 4,50 m); Cas. C este delimitată la vest de S II şi la nord de S I (dimensiuni = 8 x 4,50 m) şi Cas. D, delimitată la est de S II şi la nord de S I (dimensiuni = 7 x 4,50 m). Pe suprafeţele secţiunilor S I, S II şi a casetelor A, B, C şi D au fost cercetate în total 187 de morminte de inhumaţie şi o structură rectangulară de tip „cavou” realizată din pietre de carieră (Planşa III/1). Pe lângă acestea în perimetrul cercetat au mai fost identificate două baze de cruci din piatră (probabil o gresie locală) şi o cruce din marmură. Cele două baze de cruci nu au putut fi puse în legătură cu vre-un mormânt anume, ele fiind mutate din locul iniţial cu mult timp în urmă. Crucea, ruptă şi aşezată peste M 17, avea înscrisă pe ea numele Alexandru Nemeşescu şi data decesului: 3 mai 1877 (Planşa II/3-4). Din punct de vedere stratigrafic s-a observat următoarea situaţie (de la actualul nivel de călcare în jos): - existenţa unui strat de pământ amestecat cu pietriş de diferite dimensiuni rezultat de la diverse amenajări/ nivelări în zona de sud a curţii bisericii, cu grosimi variind între 0,10 şi 0,20 m - sub acest strat există un strat format dintr-un sediment negru-cenuşiu, cu o grosime de aproximativ 0,30-0,50 m, în care se obervă existenţa unui număr mare de fragmente ceramice şi de oase umane răvăşite. Acest strat pare să fie rezultatul excavărilor repetate ale aceluiaşi loc în vederea înmormântării de noi defuncţi. Deoarece colectarea oaselor din vechile gropi nu se realiza, probabil, în totalitate la săparea unei gropi noi, s-a ajuns ca, la momentul cercetării arheologice, un număr important de oase umane de mici dimensiuni să fie dispersate în acest strat; - urmează un strat format dintr-un sediment de culoare castanie (cu o grosime de 0,30 - 0,40 m), care în partea inferioară este amestecat cu pietriş; în acest nivel au fost identificate majoritatea mormintelor nederanjate. - urmează un strat natural de piatră cu intruziuni de sediment de culoare castanie, fără intervenţii antropice. Adâncimea maximă la care au fost identificate morminte este de aproximativ -1,20 m. Din punct de vedere al ritualului funerar şi evoluţiei cronologice au fost observate trei situaţii: · morminte de înhumaţie în care defunctul era aşezat în poziţia de decubit dorsal, cu mâinile aşezate în zona pieptului (observându-se diferite variante ale acestei poziţii) şi orientare est-vest (Planşa III/3); · morminte de înhumaţie în care oasele defunctului nu se aflau în poziţie anatomică şi erau aşezate grupat sugerând o reînhumare a acestora, langă sau deasupra unui alt complex funerar (Planşa III/1-2); · morminte de înhumaţie în care oasele defunctului erau deranjate de alte înmormântări sau intervenţii ulterioare; în majoritatea cazurilor au fost recuperate părţi din corp (Planşa III/4); Din totalul de 187 de morminte doar 30 au fost găsite nederanjate, în vreme ce 57 mai păstrau, măcar parţial, defuncţii în poziţie anatomică. Restul de 100 de morminte au fost reprezentate de reînhumări. În majoritatea complexelor funerare, indiferent cărui orizont i-au aparţinut, a fost observată depunerea defuncţilor în sicrie din lemn de formă dreptunghiulară, închise cu cuie din fier de diferite mărini şi forme (Planşa III/2, 4). Această situaţie a fost observată şi în cazul reînhumărilor, atestând o evidentă grijă a comunităţii faţă de defuncţi. În 72 dintre complexele cercetate a fost identificat un inventar funerar, altul decât cuiele sau lemnele din scriu. Acest inventar datează mormintele între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi sfârşitul secolului al XIX-lea. Cel mai adesea au fost identificate monede, (Planşa IV/1, 4), podoabe (cercei, inele, pandantive, mărgele - Planşa IV/3, 4, 6), obiecte de toaletă (Planşa IV/2, 7), dar au fost identificate şi fragmente de încălţăminte sau articole vestimentare. Numărul mare de morminte deranjate (reînhumări sau morminte răvăşite) se explică, atât prin suprafaţa restrânsă arondată cimitirului din jurul bisercii cât şi prin utilizarea un timp îndelungat a aceluiaşi spaţiu de către o anumită familie. După curăţarea şi restaurarea inventarului funerar recuperat, în special a monedelor, se va putea realiza o cronologie „mai strânsă” a necropolei, trasându-se astfel cu mai mare precizie evoluţia acesteia în timp şi spaţiu.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|