Excavation Year |
2015 |
Epoch |
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.);
Early Medieval Age (7th - 13th cent.)
|
Periods |
Roman Period;
Early Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Early Medieval Period
|
Site Category |
Defence;
Domestic
|
Site Types |
Fortified settlement;
Urban settlement;
Military habitation;
Camp;
Citadel;
Fortifications
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Capidava |
Commune |
Topalu |
Site |
Cetate |
Site Sector |
Curtina G - carourile P-R 75, L-R 76 |
Site name |
Capidava |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Lascu |
Marius |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Potârniche |
Tiberiu |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
|
National Arch. Record Site Code |
63063.01
|
Report |
Având în vedere realizarea proiectului de introducere în circuitul turistic al cetăţii de la Capidava, unul din elementele principale urmărite de proiectanţi a fost acela de a restaura şi înălţa zidul de incintă, cât şi turnurile de apărare. Din aceste motive, cercetarea arheologică intra-muros de-a lungul zidului de apărare al fortificaţiei a devenit un obiectiv prioritar în desfăşurarea proiectului, scopul fiind acela de a degaja paramentul interior al incintei pe toată lungimea sa (cca 210 m2). Întrucât în cazul carourilor J-K-L 76 incinta era deja descoperită, lucrările s-au concentrat în aria carourilor M-R 76, respectiv curtina G de pe latura de S-E a cetăţii, zonă denumită convenţional Sectorul V. Săpăturile arheologice desfăşurate în trecut în acest sector şi-au îndreptat atenţia asupra nivelurilor de locuire medio-bizantine (sec. X-XI p.Chr.), dar şi a straturilor romane târzii. Campaniile precedente (2009 – 2014) au fost orientate exact pe această zonă (fiind cercetate succesiv încăperile C 1, C 16 şi parţial C 15). Informaţiile obţinute au relevat faptul că zidul de incintă a suferit o puternică distrugere pe întreg segmentul curtinei G la sfârşitul secolului al VI-lea. Din raţiuni de conservare, întreg perimetrul delimitat de linia carourilor L-R 76 nu a fost supus cercetării arheologice până în decursul anului 2015, zona necesitând lucrări de consolidare şi restaurare substanţiale. Metodologia de cercetare pe care ne-am propus să o abordăm în aceasta zonă a fost condiţionată atât de stadiul cercetărilor din acest sector, cât şi de starea de conservare a zidului de incintă. Întrucât în campaniile precedente întreprinse aici cercetarea arheologică a oferit date cu privire la existenţa unui edificiu cu multiple compartimentări adosat curtinei G (parte dintre acestea fiind parţial cercetate la debutul lucrărilor din campania 2015) săpătura a fost organizată pe casete stratigrafice, câte două pentru fiecare încăpere în parte. În urma trasajului au fost obţinuţi martori statigrafici de control orientaţi perpendicular pe curtina G, utili în stabilirea relaţiei dintre zidul de incintă şi edificiul mai sus menţionat. Săpătura a fost realizată manual, rezultatele obţinute au fost înregistrate fotografic şi grafic, fiind efectuate grunduri şi profile succesive la scări corespunzătoare. Au fost făcute ridicări topografice, cât şi relevee, respectiv nivelmente efectuate cu ajutorul staţiei totale. Săpăturile arheologice efectuate în Sectorul V intra-muros pe segmentul curtinei G al cetăţii s-au desfăşurat în carourile, P-R 75 şi M-R 76. Cercetările arheologice anterioare desfăşurate în acest sector au relevat existenţa unui edificiu compartimentat, adosat curtinei G. Edificiul în cauză (28,4 x 16,36 m) prezintă opt camere, un coridor interior, o zonă de pasaj, precum şi o curte interioară marcată de pilele unui portic. Cele opt încăperi ale edificiului sunt dispuse în coloane paralele de câte patru camere, în zona adiacentă curtinei G plasându-se C1, C16, C15 şi C12. Celelalte patru încăperi au fost denumite succesiv, pe măsura evoluţiei cercetărilor, C6, C9, C11 şi C14. Cum aminteam mai sus, edificiul este adosat curtinei G şi descrie conturul unui trapez dreptunghic. Până la debutul campaniei arheologice din anul 2015 nu erau cunoscute informaţii pentru latura sa de SE şi mai exact asupra relaţiei curtinei G cu respectivul edificiu. Pentru eliberarea şi verificarea paramentului interior al zidului de incintă aferent curtinei G, în vederea consolidării şi restaurării sale, conform specificaţiilor din proiect, a fost necesară efectuarea de săpături arheologice în încăperile C 12 şi C 15. De asemenea, au fost demontaţi martorii stratigrafici longitudinali din încăperile C1 şi C 16, rezultaţi din cercetări arheologice anterioare ce au fost păstraţi până la debutul campaniei din anul 2015, în vederea conservării şi protejării paramentului interior al curtinei G. Săpătura s-a efectuat în cea mai mare parte în nivelurile de locuire romano-bizantine, cuprinse între secolele V-VI p.Chr. Ritmul cercetării a fost condiţionat de abundenţa straturilor, de densitatea materialului arheologic, cât şi de necesitatea înregistrării şi documentării optime a situaţiilor arheologice ivite. Materialul special descoperit, ce numără peste 90 de piese (în mare majoritate vase ceramice), este doar unul dintre factorii ce pot indica faptul că zona a cunoscut în antichitate un grad ridicat de bunăstare economică. Un alt indicator al acestui aspect, care nu trebuie trecut cu vederea, este că ne aflăm în proximitatea porţii principale a cetăţii. Desigur, cercetările viitoare vor scoate la lumină rezultate care pot schimba sau confirma anumite ipoteze de lucru, creionate în urma acestei campanii de săpături arheologice din Sectorul V. Încăperea C 12. Carourile Q – R 75/ Q – R 76. Cercetarea arheologica din sectorul V lângă curtina G a început prin studierea încăperii C12. În prealabil, în această zonă au mai fost efectuate săpături arheologice în cadrul campaniei 2003. În urma acelei cercetări a fost identificat un nivel medieval reprezentat de o vatră dublă, alcătuită din pietre şi cărămizi, precum şi de un pavaj amenajat din cărămizi romane. În cadrul campaniei din anul 2014 s-a demontat martorul adiacent (şi suprapus) C12, prilej cu care a fost identificat un bordei medieval denumit convenţional B1/2014, ce a afectat atât C12 (pe latura de NV), cât şi C14 (pe latura de SE). Practic, pornind de la aceste consideraţii, săpătura a debutat la adâncimea de -1,20 m faţă de cota iniţială a terenului. Din punct de vedere metodologic, au fost trasate casete stratigrafice; pentru verificarea stratigrafiei am efectuat trasajul în forma literei T, obţinând doi martori: pe axa longitudinală (NV-SE) a fost lăsat un martor stratigrafic, obţinându-se două suprafeţe aproximativ egale, cu dimensiunile de 5,30 m x 2,50 m, denumite convenţional caseta A şi caseta B. Martorul obţinut s-a dovedit util în stabilirea relaţiei dintre încăperea C12 şi zidul de incintă aferent curtinei G. Pe axa orizontală (SV-NE), a fost lăsat, de asemenea, un martor cu lăţimea de 1,00 m faţă de zidul de incintă. Acesta a servit atât la verificarea stratigrafiei încăperii C12, cât şi pentru completarea profilului stratigrafic al întregului edificiu de pe latura sa de SE. Săpătura a debutat simultan atât în caseta A, cât şi în caseta B, fiind realizată prin mijloace manuale şi răzuieli succesive, pentru evidenţierea eventualelor complexe. După îndepărtarea stratului vegetal modern depus în urma campaniilor anterioare, a fost identificat un nivel de arsură cuprins între -1,30 m şi -1,48 m, în a cărui componenţă au fost surprinse cărămizi fragmentare de factură romană, ce reprezintă probabil o rămăşită a amenajării medievale mai sus amintite. Cel de-al doilea strat al nivelului 1, cuprins intre -1,44 m şi -1,74 m, este alcătuit dintr-un strat de lut galben şi resturi de mortar, pietre şi fragmente de cărămidă, precum şi o serie de fragmente ceramice. Între acestea se remarcă resturile unei căni întregibile databilă la sfârşitul secolului al VI-lea. Nivelarea cu pământ galben reprezintă probabil o amenajare din epoca mediobizantină. În urma cercetărilor efectuate în caseta B au fost completate informaţiile cu privire la bordeiul B1/2014, fiind descoperită atât podeaua realizată din lut bătut, păstrată neincendiată, cât şi cuptorul aferent bordeiului, realizat din pietre legate cu pământ. Cuptorul prezintă următoarele dimensiuni: L=0,70 m, l=0,68 m, h=0,54 m şi a fost descoperit într-o situaţie de abandon, vatra sa fiind plină de cenuşă. Din interiorul său au fost recuperate trei fragmente ceramice provenite de la borcane de tip ”Dridu”, precum şi un fragment de fier nedeterminabil. Un element interesant este acela că vatra a fost construită peste zidul ce închide încăperea C12 pe latura sa de NV, o parte din pietrele acestui zid servind drept bază pentru camera de ardere a cuptorului. Cel de-al doilea nivel este reprezentat de secvenţa de locuire din secolul al VI-lea şi, mai exact, a doua jumătate a acestui secol. Campaniile arheologice precedente desfăşurate în interiorul edificiului plasat în proximitatea curtinei G au oferit multiple informaţii cu privire la evenimentele petrecute la sfârşitul secolului al VI-lea în această zonă. Practic construcţia sfârşeşte violent, fiind incendiată. Din punct de vedere arheologic, în toate încăperile studiate nivelul de distrugere debutează cu un strat consistent de arsură şi resturi de ţigle şi olane. Această situaţie a fost întâlnită şi în cazul încăperii C12, nivelul de distrugere fiind marcat la adâncimea de -1,74 m - -1,90 m. Printre resturile de dărâmătură au fost identificate numeroase fragmente ceramice, o serie de patru monede (folles), cuie, scoabe de fier, bucăţi de lemn carbonizat şi bineînţeles pietre. Abundenţa materialului ceramic întâlnit aici confirmă situaţiile înregistrate anterior cu privire la funcţionalitatea edificiului: zonă de depozitare / magazie / depozit. Astfel, au fost recuperate un număr de 22 de vase ceramice întregi sau întregibile, majoritatea fiind reprezentată de amforete de tip pontic, ulcioare şi căni trilobate. De remarcat este faptul că pe latura de SE a încăperii C12 au fost identificate urmele unui amplasament din lemn (raft?), pe poliţele căruia au fost descoperite vase de factură diversă, inclusiv ceramică lucrată la mână de factură locală. Din nivelul de distrugere au mai fost recuperate de asemenea amfore de tip LR1 şi LR2, între care se remarcă un exemplar ce conţinea boabe de grâu carbonizate. Tot din acest nivel se cuvin a fi amintite trei instrumente de iluminat: doua opaiţe de tip dunărean şi un candelabru din bronz, ce păstra încă resturile de sticlă ale unei candele. La adâncimea de -2,20 m a fost identificată podeaua, respectiv nivelul de călcare. Aceasta a fost realizată din lut bătut, în mare parte fiind neincendiată. La prima vedere, această informaţie a părut contradictorie, judecând după starea de conservare a pereţilor de piatră aflaţi în elevaţie, ce prezentau urmele unui incendiu violent; în urma cercetării întreprinse în caseta B am putut surprinde însă câteva elemente care vin sa lămurească această situaţie. Practic podeaua a fost acoperită, cel puţin parţial, de dale de pavaj din cărămidă, câteva astfel de piese fiind identificate în apropierea zidului ce închide încăperea C12 pe latura de NV. Cel de-al treilea nivel (-2,20 m / -2,54 m) este reprezentat de o nivelare anterioară nivelului de secol VI. Practic în acest strat, databil pe baza materialului ceramic în a doua jumătate a secolului V, au fost identificate o serie de ziduri în mare parte demantelate, legate cu pământ, care descriu perimetrele unor dependinţe. Nu putem stabili cu precizie funcţionalitatea acestor complexe, atât datorită demantelării din cursul secolului al VI-lea, cât şi datorită lipsei de material arheologic. În linii generale aceste trasee păstrează una – două asize, fiind legate cu pământ. În urma cercetării arheologice desfăşurate în încăperea C12 au fost descoperite două elemente noi cu privire la componenţa edificiului adosat curtinei G. Pe latura de SE a fost descoperit un zid de piatră legată cu mortar, păstrat pe o lungime de 2,57 m, având lăţimea de 0,40 m şi înălţimea medie de 1,60 m, ce reprezintă practic latura de SE a edificiului. Spre colţul de SV al încăperii C12 acesta lipseşte, însă în această zonă a putut fi observată tehnica de construcţie a zidului de incintă, realizat din blocuri mari de piatră, ecarisate şi bine rostuite. Un element interesant este acela că acest segment al zidului de incintă a fost puternic incendiat, concomitent cu distrugerea edificiului. Cel de-al doilea element este reprezentat de identificarea zidului ce închide încăperea C12 pe latura sa de NV. Este vorba despre un zid realizat din piatră legată cu mortar, în componenţa căruia au fost folosiţi bolovani de piatră inegali, rulaţi, dar şi o serie de cărămizi. Acestea din urmă par să marcheze o intrare ce corespunde cu nivelul de călcare şi cota la care a fost identificată podeaua. Dimensiunile zidului sunt următoarele: L=7,10 m, l=0,80 m. Încăperea C 15. Carourile P – Q 75/ P – Q 76. Cea de-a doua zonă în care s-a efectuat cercetarea arheologică în cadrul campaniei din anul 2015 a fost reprezentată de încăperea C15. În această încăpere cercetările arheologice mai vechi realizate în anul 2007 au identificat un nivel medieval, reprezentat de resturile a două bordeie, pe podeaua cărora s-a finalizat cercetarea în acel moment. În campania 2013 a fost efectuat un sondaj extra muros în oglindă cu încăperea C15, obţinându-se o serie de informaţii cu privire la tehnica de construcţie a incintei, precum şi a cotei de fundare. Din acest motiv, principalul scop al cercetării efectuate aici a fost acela de a verifica situaţia existenta intra muros. Metodologia utilizată a fost similară cu cea din cazul încăperii C12, suprafaţa fiind împărţită în două casete stratigrafice. Totuşi, săpătura arheologică a fost desfăşurată doar în caseta B, zona alăturată C12, caseta A şi martorul stratigrafic (inclus) rămânând necercetate. În urma săpăturii arheologice au fost identificate, după nivelul medieval mai sus amintit, un nivel romano-bizantin databil în a doua jumătate a secolului al VI-lea, ce debutează la adâncimea de -1,70 m. Distrugerea este similară cu cea descrisă în cazul încăperii C12, fiind marcată de resturi de ţiglă şi olane, pietre, bulgări de mortar şi fragmente ceramice. Totuşi, în cazul încăperii C15 abundenţa materialului ceramic lipseşte. La adâncimea de -2,15 m a fost identificată baza unui vas de provizii (dolium), realizată dintr-un ring de pietre şi pământ galben bine bătut. Au fost descoperite de asemenea şi câteva monede, aflate intr-o stare avansată de coroziune, dar care ar putea fi datate, judecând după formă şi dimensiuni, în a doua jumătate a secolului al V-lea. Săpătura a fost finalizată la adâncimea de -2,70 m, fiind identificat aici un strat gros de humă roşie amestecată cu resturi de mortar, din componenţa căreia nu a fost recuperat material arheologic. În urma demontării martorului stratigrafic plasat pe latura de SE a încăperii C15, a fost identificat zidul edificiului realizat din pietre paralelipipedice cioplite îngrijit şi legate cu mortar. Zidul prezintă lăţimea de 0,38 m, păstrând o elevaţie de cca 1,20 m. Se aliniază foarte bine cu fragmentul descoperit in C12, confirmând astfel informaţia recent evidenţiată. Încăperea C 16. Carourile N – Q 76. În această zonă cercetarea arheologică a fost întreprinsă succesiv în campaniile din anii 2009 – 2011, obţinându-se un material ceramic bogat şi extrem de variat. Din punct de vedere stratigrafic situaţia este asemănătoare celorlalte încăperi cercetate, fiind înregistrate succesiv un nivel medieval, un nivel de perioadă romano-bizantină databil în secolul VI, precum şi un nivel din a doua jumătate a secolului al V-lea. O situaţie aparte este reprezentată însă de zidul de incintă din această zonă. Puternic afectat încă din vechime, resturile paramentului au sigilat practic densitatea straturilor de material ceramic. Din punct de vedere metodologic săpătura a fost organizată similar, obţinându-se un martor stratigrafic pe direcţia NV-SE, perpendicular pe zidul de incintă, pentru verificarea relaţiei dintre încăpere şi curtina G. Din raţiuni de conservare şi protecţie a paramentului interior aferent curtinei G, martorul stratigrafic plasat orizontal (NE-SV) a fost menţinut până la debutul campaniei din anul 2015. Practic, ca urmare a necesităţilor proiectului de restaurare am demontat martorul mai sus amintit, obţinând şi verificând o serie de informaţii stratigrafice. În urma demontării martorului, pe latura de SE a încăperii C16 a fost identificat zidul de SE al edificiului, ce păstrează lăţimea medie de 0,38m, prezentând cel puţin doua faze sau o reparaţie. Pietrele ce alcătuiesc acest zid sunt de facturi diferite, un prim segment fiind realizat din piese de mari dimensiuni, făţuite, bine aranjate, cel de-al doilea segment reprezentând un zid realizat din pietre mărunte ce prezintă consistenţa unui emplecton. Zidul este legat cu mortar alb, fără posibilitatea de a identifica o diferenţă semnificativă între cei doi lianţi folosiţi. Un alt element interesant este identificarea canalului de scurgere plasat în colţul de NE al zidului de incintă. Tot în această zonă a putut fi identificată şi o reparaţie a curtinei ce poate fi pusă în legătura cu blocarea intrării in turnul (9?) recent descoperit în campania din 2015. În acest caz mortarul folosit este unul roz, bine conturat, iar pietrele utilizate se diferenţiază atât cromatic, cat şi morfologic. Încăperea C 1. Carourile L – M 76. Şi în cazul încăperii C1 săpăturile arheologice mai vechi au oferit informaţii anterior debutului proiectului din anul 2015. Cercetările întreprinse în interiorul încăperii C1 s-au plasat în decursul campaniilor 2012, respectiv 2014. Încăperea se remarca printr-o tehnică constructivă aparte, cu ziduri realizate din piatră legată cu mortar, în a căror elevaţie se poate distinge tehnica opus mixtum. Pe latura de SV intrarea în încăperea C1 a fost blocată la sfârşitul secolului al VI-lea cu un strat de cărămizi şi chirpici într-un moment de recompartimentare. Încăperea a avut ca principal scop funcţia de depozitare cerealieră, în interiorul ei fiind identificate pe latura de NV 3 vase de tip dolium, aliniate lângă colţul de vest. Tot aici au fost identificate şi resturile unui coş de moară din piatră de bună calitate, dar care nu se mai afla într-o poziţie propice funcţionării, fragmentele fiind utilizate ca material de construcţie, probabil într-un moment de criză. Cercetarea întreprinsă în încăperea C1 a urmărit clarificarea situaţiei pe latura de SE prin degajarea şi curăţirea săpăturii arheologice efectuate în campaniile precedente. În urma acestui demers a fost identificat şi aici zidul edificiului, care avea doar două asize. Un element interesant este acela că pietrele bine aranjate nu păstrau urme de mortar. Concluzii Rezultatele campaniei din anul 2015 din sectorul V intra muros, au oferit situaţii arheologice inedite şi informaţii noi cu privire la arhitectura zonei, mai ales in intervalul secolului al VI-lea. Au fost descoperite elemente constructive cu privire la edificiul plasat în proximitatea curtinei G şi totodată, au fost recuperate o serie de informaţii de natura să lămurească raporturile dintre populaţia indigenă şi cele din împrejurimi. Sub aspect constructiv se poate concluziona faptul că edificiul mai sus amintit nu a fost adosat direct incintei în zona curtinei G, ci prin intermediul unui zid perimetral plasat pe latura sa de SE, fapt ce explică astfel şi eventuala dispoziţie a acoperişului său în două ape. De asemenea, s-a putut constata faptul că edificiul a suferit multiple transformări şi adăugiri, pe măsură ce necesităţile au impus-o. Acest aspect este relevat de traseul zidurilor ce descriu şi se încadrează unor trame diferite. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă unitar, nivelul medieval perforând construcţiile distruse la sfârşitul secolului al VI-lea. Este momentul în care această zonă (construcţie) este abandonată definitiv, fără a avea elementele unei încercări de reparaţie la începutul secolului al VII-lea, când probabil singura activitate din zonă se restrângea la perimetrul castrului târziu, plasat în imediata vecinătate a edificiului (cca 12,00 m SV). Densitatea materialului arheologic descoperit în cursul săpăturilor efectuate în încăperile edificiului, varietatea şi specificitatea sa oferă informaţii suficiente cu privire la funcţionalitatea acestei clădiri. Amplasamentul în proximitatea porţii principale a fortificaţiei de la Capidava confirmă importanţa acestui edificiu şi rolul său de spaţiu de depozitare. În acest context eventualitatea unei arii de habitat (baracă) pare improbabilă. Informaţiile obţinute contribuie semnificativ la completarea imaginii de ansamblu a edificiului, creând premisele unor noi ipoteze de lucru. Săpăturile viitoare vor completa informaţiile din aceasta campanie, cu rolul de a confirma sau infirma ipotezele prezentate.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
During the 2015 project of restoration and conservation of the Roman and Byzantine fortress in Capidava one of the main targets was to restore and elevate the curtain walls and the towers. For these reasons, the archaeological research intra muros next to the precincts stood for a priority during the project. One of the segments investigated on this occasion was the curtain wall G. This curtain has been heavily affected during the attacks in the last decades of the VIth c. The archaeological research carried out during the 2015 campaign in the eastern sector of Capidava provided new information about the architecture of the area, especially during the VIth c. AD. During the excavations emerged new constructive elements belonging to the building placed next to the curtain G. In terms of building strategies, one can conclude that the above mentioned building was not directly bonded to the curtain wall G (which was quite common in those times both at Capidava and for the rest of the province of Scythia), but had a perimetral wall built of stone lined up with mortar placed on its SE side, detail that further suggests a gable roof (two slopes) for the building. The building has undergone many changes and additions. The density of archaeological material discovered during the excavations in the rooms of the building, its variety and specificity provide us sufficient information about the functionality of this building. The location in proximity to the main gate of the fortress of Capidava confirms the importance of this building and its role of storage space; the idea of a dwelling function seems unlikely. After the heavy fire that put an end to the building in the late VIth c. the place is abandoned until sunken dwellings are recorded for the Xth-XIth c. Future excavations will complete the information obtained during this campaign, aiming to confirm or refute the hypotheses presented above.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|