Excavation Year |
2015 |
Epoch |
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.);
Early Medieval Age (7th - 13th cent.)
|
Periods |
Roman Period;
Early Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Early Medieval Period
|
Site Category |
Defence;
Domestic
|
Site Types |
Fortified settlement;
Urban settlement;
Military habitation;
Camp;
Citadel;
Fortifications
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Capidava |
Commune |
Topalu |
Site |
Turnul Belvedere |
Site Sector |
Sector VII intra muros |
Site name |
Capidava |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Duca |
Mihai |
|
Universitatea din București |
Opriş |
Ioan Carol |
Site director |
Universitatea din București |
Raţiu |
Alexandru-Mircea |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
|
National Arch. Record Site Code |
63063.01
|
Report |
Data de început şi data de sfârşit a campaniei: 27.07 – 14.08.2015. Obiectivele cercetării arheologice Săpăturile arheologice din sectorul VII al sitului arheologic Capidava au fost prilejuite de necesitatea construirii în scop turistic a unui „Turn de Belvedere”, în cadrul proiectului de restaurare cu fonduri ale UE intitulat Restaurarea, consolidarea, protecţia, conservarea şi punerea în valoare a sitului arheologic cetatea Capidava. Acest obiectiv (din lemn în elevaţie, dar necesitând o fundaţie din beton armat) afecta, conform planului şi informaţiilor oferite de proiectanţi, o suprafaţă de 4,35 m x 4,35 m. Amplasarea acestui turn a fost în mod curios aleasă, în chiar şanţul de apărare al fortificaţiei de secol VII (Fig. 1), cunoscut din bibliografie încă din anii 1940 - 1950. În consecinţă, echipa de arheologi şi-a propus să cerceteze perimetrul afectat, concentrându-se asupra elementelor de fortificare menţionate şi a altor structuri de locuire aflate în zonă.
Aspecte metodologice Cunoscând acestea am decis să abordăm săpătura ca pe o săpătură clasică pentru o fortificaţie de pământ, dar luând în seamă şi specificaţiile tehnice ale turnului ce urmează a fi construit. Astfel pentru început am proiectat o suprafaţă de 6 m x 6 m, denumită convenţional S I (Fig. 3), care să înscrie în limitele sale suprafaţa fundaţiei turnului. Totodată, încă de la început am proiectat două prelungiri ale lui S1, anume S II (6 m X 2 m) şi S III (3 m X 2 m), al căror scop principal a fost de a genera un profil de 15 m lungime prin valul şi şanţul fortificaţiei de secol VII (Fig. 2). Cota de adâncime pe care ne-am propus-o a fost baza şanţului de apărare şi nivelul de secol V p.Chr., nivel atins şi cercetat anterior în mai multe puncte din sectorul VII al Capidavei. Cercetare arheologică s-a făcut prin săpătură manuală, cu o echipă formată din 7 muncitori necalificaţi. Durata cercetării a fost de 17 zile lucrătoare, suprafaţa săpată fiind de 52 mp cu o adâncime cuprinsă între 1,70 – 2,50 m. Programul de lucru a fost de 8 ore, cu 6 zile lucrătoare săptămânal. În ceea ce priveşte modalitatea de înregistrare a informaţiilor, au fost utilizate metode descriptive uzuale în arheologie, respectiv însemnările de teren. Metodele de înregistrare grafică constau în planuri şi profile, cât şi fotografii realizate în format digital. Înregistrarea stratigrafiei verticale s-a realizat contextual.
Scurtă descriere a contextelor şi a descoperirilor arheologice. Elementele constructive sunt însumate de cele trei ziduri şi fundaţii de ziduri descoperite în secţiunile SI şi SII, denumite convenţional Z1, Z2 şi Z3 (Fig. 3). Zidurile Z1 şi Z2 reprezintă de fapt fundaţii şi au fost descoperite în SI. Ele sunt realizate din zidărie de piatră şi pământ, cu o elevaţie de una, iar pe alocuri, două asize. Dimensiunile descoperite ale acestora sunt de 0,70 m x 6 m pentru Z1 şi 0,70 m x 2,10 m pentru Z2. Zidurile se unesc în unghi drept şi fac un colţ în partea de sud-est a secţiunii SI (Fig. 3). Cele două ziduri sunt atestate clar doar pentru nivelul ocupaţional din secolul V p.Chr., pentru că în etapa cronologică următoare acestea au fost demantelate şi acoperite cu podeaua edificiului de secol VI. Pentru nivelul de secol V aceste ziduri, în special Z1, au podea lutuită pe ambele părţi, indicând astfel faptul că zidurile foloseau la compartimentarea interioară a unei clădiri. Zidul Z3 este situat în secţiunea SII, dispus paralel cu Z1, la o distanţă de 5,20 m sud-est de acesta, şi perpendicular ca orientare cu Z2 (Fig. 3, Fig. 9). Acesta are o lăţime de 0,70 m (standard pentru perioada romano-bizantină), a fost descoperit pe o lungime de 2 m, iar în elevaţie se păstrează pe 5 asize, însumând 1,10 m. Zidul Z3 este atestat în ambele niveluri de locuire menţionate, fiind demantelat abia la amenajarea valului de pământ de secol VII (Fig. 9), care îl suprapune pe întreaga sa lungime. În partea sa de vest au fost descoperite două dolia (vase mari de provizii), păstrate fragmentar, dispuse în linie la o distanţă de cca. 0,20 m de zid (Fig. 8, 9). Fortificaţia de secol VII, tratată de noi ca un element constructiv aparte, este reprezentată în teren de un şanţ de apărare cu un val de pământ ce se sprijină pe un zid de o calitate îndoielnică. Din ceea ce se mai păstrează local în teren, datele tehnice ale elementelor de fortificaţie sunt următoarele: şanţul are o adâncime maximă de 2,20 m faţă de înălţimea maximă a valului; forma şanţului este în formă de V, cu pantele egal înclinate, având o deschidere maximă de cca. 6 m; valul de pământ are o înălţime păstrată de cca. 1 m faţă de nivelul său de amenajare (nivel determinat clar demantelarea zidului Z3) şi o lăţime maximă de cca. 7,22 m; zidul care sprijină valul este lat de cca. 0,7 m şi cu o înălţime păstrată de 1 m. Ca detaliu, ar fi de observat faptul că valul de pământ avea în substrucţie un pământ nisipos compact, fără pietre, iar în partea sa superioară (sau ce se mai păstrează din aceasta) era compus dintr-o amestecătură de pământ cu pietre de mari dimensiuni. De asemenea, zidul este o aglomerare de pietre şi mortar, fără urmă de parament.
Materialul arheologic descoperit şi elemente de datare Materialul descoperit este eterogen şi diferă din punct de vedere cantitativ, în funcţie de cele trei momente cronologice surprinse în cadrul săpăturii. Astfel, pentru şanţul fortificaţiei de secol VII p.Chr. am descoperit un material variat, cuprinzând fragmente dispersate de ceramică romană-târzie şi medio-bizantină. Acest amestec este datorat modului în care s-a săpat şanţul, dar şi colmatării nivelului medio-bizantin, intens distribuit în zonă prin bordeie, deşi nesurprins în această săpătură. Motivul absenţei complexelor medievale îl constituie probabil faptul că în perioada amintită şanţul trebuie să fi fost încă foarte vizibil, deci impropriu construcţiei de locuinţe. Nivelul ocupaţional de secol VI p.Chr. este încadrat cronologic ca atare pornind de la artefacte uşor databile în această perioadă, precum fragmente de la două amfore Late Roman 1 (Fig. 17) sau un opaiţ din lut ars (1)(Fig. 18). De asemenea, nivelul de distrugere asociat celui ocupaţional (observabil în profilul 2 din Fig. 5 sau în Fig. 6), bogat în urme de acoperiş ars, cu bârne carbonizate şi material tegular, este specific finalului de secol VI, moment violent constatat în mai multe alte săpături din cetate(2). Pentru nivelul de secol V p.Chr. descoperirile sunt mai rare, dar mai sugestive. Dintre acestea amintim unele fragmente de vase din cadrul ceramicii de servit masa (vasa escaria), precum: un fragment de castron din categoria African Red Slip Ware de tip Hayes 75(3) (Fig. 19/2) sau un fragment de castron din categoria Late C Ware de tip Hayes 3-C(4) (Fig. 19/6), ambele databile la jumătatea secolului al V-lea p.Chr. Tot în acest nivel de secol V amintim descoperirea a două proiectile de praştie, din ceramică (Fig. 20), precum şi a unui cui din bronz cu „floare” circulară şi lată (Fig. 21).
Concluzii Deşi alegerea locului de amplasare a turnului Belvedere intrigă din mai multe motive – instabilitatea solului şi cota de înălţime redusă, date de şanţul colmatat în care a fost plasat – acesta nu este de natură să afecteze monumente şi complexe arheologice din interiorul cetăţii romane târzii şi romano-bizantine de la Capidava: zona amplasării acestui obiectiv era deja afectată major de şanţul şi valul de apărare aferent. Cum cercetarea acestui obiectiv (fortificaţia de secol VII p.Chr.), în cadrul unei campanii obişnuite, ar fi fost costisitoare şi cronofagă, secţionarea pe latura sa de nord-vest a fortificaţiei de secol VII p.Chr. este o noutate binevenită, acelaşi colectiv efectuând în deceniul trecut două alte secţionări pe latura de nord-est. Astfel cercetările din trecut coroborate cu campania din acest an sunt în măsură să ofere o imagine mai bogată în informaţii şi nuanţe asupra relativ puţin cunoscutei fortificaţii târzii de la Capidava, imagine ce urmează a fi prezentată curând şi în cuprinsul unor publicaţii ştiinţifice.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
In order to erect a belvedere tower as part of the restoration project from Capidava, an extensive archaeological research was undertaken by opening an initial excavation surface of 6 x 6 m, conventionally referred to as S I (Fig. 4), comprising the limits of its foundation. At the same time, from the beginning, two extensions of S I have been projected, namely S II (6 x 2 m) and S III (3 x 2 m), meant to form a 15 m section perpendicular on the ditch of the late fortlet and to research this defensive structure in the respective area where it was little known at the time. Among the 7 different archaeological contexts, three walls have been found, discovered in contexts 5 and 6, conventionally referred as Z1, Z2 and Z3. The three walls can be attributed to the occupational levels from the 5th c. AD for Z1 and Z2, respectively 5-6th c. AD for Z3. On this occasion, there have also been researched elements of the 7th c. fortlet (late castellum), identified on the ground by a defence ditch preceded by an earthen wall which was supported by a poorly manufactured stone wall. The ditch is locally preserved at a maximum depth of 2.2 m versus the maximum height of the earthen wall, it has a V shape with equally inclined slopes, with a maximum opening of approx. 6m; the earthen wall has a currently preserved height of approx. 1m versus its base construction level (a level clearly determined by the dismantling of Z3) and a maximum width of 7.22 m; the stone wall that supports the earthen wall is 0.7 m wide with a preserved height of 1 m. Also worth mentioning is that the substructure of the earthen wall was made of a compact layer of sand, without stones, while in its upper part, from what is still preserved, consisted of a mixture of earth with large stones. In addition, the wall is a conglomerate of stones and mortar lacking a proper masonry.
|
Bibliography |
Gr. Florescu şi colab., Capidava, Monografie arheologică I, Bucureşti, 1958. Gr. Florescu, Fouilles archéologiques de Capidava. 1940-1945, Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 209-220. Gr. Florescu şi colab., Capidava. Raport asupra activităţii arheologice din 1956, MCA, 5, 1959, p. 555-559. Gr. Florescu şi colab., Săpăturile arheologice de la Capidava, MCA, 6, 1959, p. 617-627. J. W. Hayes, Late Roman Pottery, The British School At Rome, London, 1972. I.C. Opriş, Ceramica romană târzie şi paleobizantină de la Capidava în contextul descoperirilor de la Dunărea de Jos (sec. IV-VI p. Chr.), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003.
|
Bibliographic notes |
1. Ioan C. Opriş, Ceramica romană târzie şi paleobizantină de la Capidava în contextul descoperirilor de la Dunărea de Jos (sec. IV – VI p. Chr.), Bucureşti, 2003, p. 166, Tipul VIII, pl. LXIII/433. 2. Ibidem, p. 27-33. 3. J. W. Hayes, Late Roman Pottery, The British School At Rome, London, 1972, p. 124, fig. 21. 4. Ibidem, p. 329, fig. 67.
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|