Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Cheia | Commune: Grădina | County: Constanţa | Site: Cheia – Pazvant I şi II; Cheia – Peştera Craniilor | Excavation Year: 2015

Excavation Year   2015 Epoch Neolithic; Bronze Age; Hallstatt; Latene; Greek and Hellenistic; Late Roman period (2nd - 4th cent.); Age of migrations (4th - 6th cent.); Early Medieval Age (7th - 13th cent.); Late Medieval Age (14th - 18th cent.) Periods Eneolithic; Bronze Age; Hallstatt; La Tène; Greek Age; Roman Period; Post-Roman Period; Roman-Byzantine Period; Medieval Age; Byzantine Period; Migrations Period Site Category Domestic; Religious, Ritual and Funerary Site Types Rural settlement; Cave habitation; Plane cemetery Map it   Find it on the Romanian map County / District  Constanţa Locality   Cheia Commune   Grădina Site  Cheia – Pazvant I şi II; Cheia – Peştera Craniilor Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Bălăşescu Adrian Muzeul Naţional de Istorie a României Caraivan Glicherie GeoEcoMar, Constanța Cărpuş Cornelia Cărpuş Leonid Haită Constantin Muzeul Naţional de Istorie a României Mototolea Constantin-Aurel Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa Popescu Anca Institutul de Istorie Nicoale Iorga, Bucuresti Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României Szmoniewski Bartłomiej Sector director Institutul de Arheologie şi Etnologie al Academiei Polone, Cracovia Voinea Valentina-Mihaela Site director Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa National Arch. Record Site Code 63018.08 63018.04 63018.07 Report Obiectivele cercetării: Cercetările arheologice din campania 2015 au vizat următoarele obiective: - continuarea cercetării complexelor de epocă otomană (sec. XVI – XVII) din punctele Cheia - Pazvant I (necropolă), şi Pazvant II (aşezare rurală); - continuarea sondajului stratigrafic în exteriorul Peşterii Craniilor; - studiu arheozoologic pentru materialul faunistic recoltat din punctele Cheia – Vatra Satului, Cheia La Pazvant II; - analiza geologică a depunerilor sedimentare din faţa Peşterii Craniilor. Rezultate şi interpretarea lor Cercetările arheologice desfăşurate pe Valea Casimcei, în cadrul proiectului româno-polon Central Dobrudja - Landscape Changes and Human-Environment Interactions from Neolithic to Middle Ages (2014 – 2016), au dus la identificarea unor noi situri arheologice în microregiunea Cheile Dobrogei – Casian, datate din preistorie până în perioadă medievală. În Campania 2015 au fost cercetate trei dintre aceste puncte: - Cheia – Pazvant II o aşezare rurală de epocă otomană (sec. XVI – XVII) şi Cheia Pazvant I necropola acesteia, ambele situate pe malul stâng al Casimcei, la cca. 4 km sud-est de satul Cheia, pe drumul Casianului (Pl. I). - zona exterioară de la intrarea în Peştera Craniilor (Pl. V) . Pazvant I (Pl. II). Până în prezent, în cele trei secţiuni deschise în zona necropolei au fost identificate opt morminte: şase având schelete bine conservate, unul în mare parte distrus de alunecări de teren şi un mormânt cu depunere secundară. În secţiunea S.III (3 x 4,5 m, prelungită cu o caseta de 1,50 x 1,50 m), deschisă în campania 2015, au fost cercetate două morminte: - mormântul M.7 - sub o aglomerare de pietre, la adâncimea de 1,25 m, s-a descoperit un schelet de adult în poziţia decubitus dorsal, orientat pe direcţia N/NV – S/SE, având capul înclinat spre umărul stâng cu braţele întinse pe lângă corp, mâna dreaptă atinge femurul, călcâiele apropiate, poziţie ce sugerează înfăşurarea defunctului într-un material textil. Între pietre şi schelet s-au descoperit resturi de lemn; fără inventar funerar. - mormântul M.8 - sub o aglomerare de pietre, la adâncimea de 1 - 1,10 m, a apărut un schelet de adult în poziţia decubitus dorsal, orientat pe direcţia N/NV – S/SE, având capul înclinat uşor spre umărul drept. La fel ca şi în cazul mormântului M.7, defunctul a avut braţele întinse pe lângă corp (falangele de la mâna dreaptă suprapun capul femural) şi picioarele legate într-un giulgiu, cele două calcanee fiind lipite; fără inventar funerar. Pazvant II (Pl. III - IV). La circa 400 m est de necropolă, pe panta lină a Dealului Pazvant, de o parte şi de alta a drumului comunal Cheia – Casian, în punctul Pazvant II a fost identificată o aşezare rurală medievală târzie, contemporană cu necropola. Comunitatea de aici a beneficiat de izvoare de apă potabilă ce se vărsau în râul Casimcea, vizibile şi astăzi în zona inundabilă. La sud de drumul Cheia – Casian, pe panta Dealului Pazvant, a fost extinsă suprafaţa cercetată în 2014 fiind deschise două secţiuni – S.I şi S.II; fiecare secţiune a fost împărţită de doi martori (lăţime 0,50 m) perpendiculari în patru sectoare de 4 x 4 m. În secţiunea S.I (Pl. III / 1; Pl. IV), după îndepărtarea nivelului vegetal, la adâncimea de 0,30 – 0,40 m s-au delimitat parţial două structuri de locuire – L.I şi L.II, uşor adâncite în stratul de loess, cu pereţii ridicaţi în sistem ceamur (specific zonei de stepă). Partea superioară a locuinţa L.I (identificată în campania 2014) a fost distrusă din vechime şi tăiată de o groapă contemporană. Pe suprafaţa conservată s-au delimitat cel puţin două secvenţe constructive. Lipitura podelei din ultima fază suprapune o vatră dintr-o fază anterioară. În ultimul nivel de locuire s-au descoperit două vetre circulare C.1 (D = 0,85 m / 2014) şi C.9 (D = 0, 80 m / 2015). Materialul arheologic cuprinde fragmente ceramice, cele mai multe smălţuite, resturi osteologice, bucăţi de zgură, cuie de fier, fragmente ceramice provenind de la de pipe turceşti , pafta (Pl. VIII / 2). Locuinţa L.II corespunde ultimei secvenţe de locuire din aşezare şi taie o structură de combustie - C.8. Ea a fost cercetată pe o mică suprafaţă, în colţul de sud – est al sectorului st. 2: în ultimul nivelul ocupaţional al locuinţei L.II s-au descoperit fragmente ceramice smălţuite, un tub de fier provenind de la o unealtă, bucăţi de zgură. Secţionarea structurii de combustie C.8, din secvenţa de locuire anterioară locuinţei L.II, a permis surprinderea unor detalii constructive mai puţin obişnuite pentru o astfel de amenajare: sub patul vetrei a apărut o peliculă de lemn carbonizat, aşezată peste un strat de scoici de origine marină - toate exemplare de dimensiuni foarte mici, fără urmă de arsură (Pl. IV / 2). Speciile identificate în strat aparţin faunei marine din zona litorală a Mării Negre, aflată la circa 30 km spre est de aşezarea cercetată; analiza primară a determinat câteva genuri şi specii aparţinând unor moluşte bivalve, gasteropode, ostracode, dar şi a unor organisme unicelulare precum foraminiferele. În secţiunea S.II / 2015 (Pl. III / 2), s-au descoperit locuinţa L.III şi o groapă menajeră C.19, de mari dimensiuni (Dmax = 1,20 x 1,50 m), cu profilul în formă de sac. Locuinţa, cercetată parţial, a fost uşor adâncită în loess; peste lipitura podelei s-au păstrat amprente de lemn, pelicula fiind vizibilă cel mai bine în profilul de vest al sectorului st.1. Sub bucăţile de chirpici din nivelul de distrugere, în ultimul nivel de locuire (strat cenuşos) s-au descoperit fragmente ceramice şi vase întregibile, bucăţi de zgură, oase de animale provenind de la indivizi de talie mare, fragmente de pipă, un fragment de sticlă, posibil toartă de vas şi o piesă de lut de formă discoidală, perforată (Pl.VIII). Cele opt complexe funerare cercetate până în prezent în punctul Pazvant I, conturează imaginea unui cimitir medieval, utilizat o perioadă de timp relativ îndelungată de către comunitatea din aşezarea rurală la cca. 400 m est – punctul Pazvant II. În stadiul actual al cercetării nu se pot preciza limitele necropolei, cu excepţia celei sudice, constituită în mod arbitrar de actualul curs al râului Casimcea. Materialul ceramic descoperit în aşezare se încadrează în tipologia generală a ceramicii secolelor XVI – XVII, găsindu- şi analogii printre tipurile larg întâlnite atât în Dobrogea (la Ester, Hârşova, Enisala, Karaharman), cât şi în alte regiuni aflate sub stăpânire otomană: Piua Petrii, Timişoara, Bulgaria, Grecia, Serbia. În majoritatea cazurilor recunoaştem produse de serie ale unor ateliere sud-dunărene şi anatoliene (Pl. VI – VII). Alături de acestea menţionăm prezenţa unor tipuri mai puţin frecvente: ceramică majolică, fragmente ceramice provenind de la vase cu glazură plumbiferă aduse din Orientul Apropiat. Cheia - Peştera Craniilor (Pl. V). În interiorul secţiunii S.II (9 x 4 m), deschisă în în campaniile anterioare, a fost realizat un sondajul S.V în formă de L(4,60 x 1,80 m şi 3,40 x 1,20 m) în faţa intrării în peşteră, continuându-se cercetarea straturilor inferioare la adâncimea cuprinsă între 2 – 4,30 m. Succesiunea straturilor inferioare se prezintă astfel: - 1,80 / 2,00 – 2,20 m – nivelul 8: acumulare naturală sub forma unui strat de pietriş, foarte bine tasat. - 2,20 – 2,80 / 3,00 m – nivelul 9: strat cenuşiu cu urme de arsură şi cenuşă, bogat în material osteologic (oase de dimensiuni mari) amestecat cu ceramică neagră hallstattiană şi 2 – 3 fragmente de amfore. - 2,80 / 3,00 – 3,20 m - nivelul 10: acumulare naturală sub forma unui strat de culoare cenuşie – verzuie. - 3,30 – 3,60 / 3,80 m – nivelul 11: strat argilos de culoare bej – verzuie amestecat cu pietre, îndeosebi în jumătatea de vest din dreptul intrării în peşteră; alături de câteva oase şi aşchii de silex au apărut fragmente ceramice Gumelniţa şi Cernavodă I. La baza peretelui de stâncă de la intrarea în peşteră a apărut şi un fragment ceramic Hamangia. - 3,80 / 3,90 – 4,20 / 4,30 m – nivel 12: acumulare naturală, strat argilos de culoare bej – gălbuie, amestecat cu pietriş şi blocuri de piatră de dimensiuni mari, mai ales în dreptul intrării în peşteră. În strat s-au descoperit câteva deşeuri de silex şi oase de dimensiuni mari. Materialul arheologic şi arhiva rezultată în urma cercetării se află la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Probele geologice, pedologice şi antracologice au fost luate de specialişti de la Muzeul Naţional de Istorie a României, Institutul de Cercetări Marine Geo-Eco-Mar fiind în curs de analiză. Obiectivele cercetărilor viitoare: • delimitarea aşezării deschise Hamangia din punctul Cheia – Vatra Satului prin extinderea suprafeţei cercetate spre limita de nord-est; • delimitarea aşezării şi necropolei medievale (sec XVI - XVII) din punctele Cheia - Pazvant I şi II; • sondaj stratigrafic în Peştera La Soci; • prospecţiuni de teren în zona Cheile Dobrogei – Târgusor pentru cartarea locuirilor sezoniere din adăposturi şi grote; • analiza materialului osteologic din aşezarea Hamangia Cheia Vatra Satului şi compararea lui cu cel provenind din nivelurile de locuire contemporane din peşterile: La Baba, La Izvor, Craniilor; • analiza sedimentologică a probelor prelevate din Peştera Craniilor şi Peştera La Izvor. Fauna de la Cheia – Vatra Satului Adrian BĂLĂŞESCU, Valentin RADU (MNIR) Studiul arheozoologic efectuat pe eşantionul din aşezarea de la Cheia – Vatra Satului, lot faunistic deosebit de bogat şi variat, indică interesul comunităţii Hamangia III pentru exploatarea mediului înconjurător prin diferite activităţi. S-au identificat resturi faunistice care aparţin următoarelor clase de animale: moluşte, peşti, reptile, păsări şi mamifere. Acestea din urmă sunt cele mai numeroase, ele ilustrând creşterea animalelor şi vânătoarea. În cadrul activităţii de creştere a animalelor, bovinele şi ovicaprinele îşi dispută primul loc. Porcul este absent. Vânatul este relativ bine reprezentat ca număr de taxoni (10), dar slab reprezentat ca număr de resturi faunistice. Analiza unor sedimente din aşezarea Cheia - Pazvant II. Interpretări preliminare Cornelia CĂRPUŞ, Leonid CĂRPUŞ În campania 2015, sub peretele de lut al unei vetre s-a descoperit un sediment de scoici. Speciile găsite în strat aparţin faunei marine din zona litorală a Mării Negre, aflată la circa 30 km distanţă de aşezarea cercetată. Analizate în straturi subţiri au putut fi determinate câteva genuri şi specii aparţinând unor moluşte bivalve, gasteropode, ostracode, dar şi a unor organisme unicelulare precum foraminiferele. Analiza acestui sediment oferă date despre mediul vest-pontic în sec. XVI – XVII şi sugerează posibilitatea practicării pescuitului în Marea Neagră de către comunităţi din centrul Dobrogei. De asemenea, striurile de creştere a lamelibranhiatelor descoperite în sit surprind perioada de scădere a activităţii solare ce a determinat ,,mica glaciaţiune medievală” (Maunder minimum). Abstract other lang. Abstract   The Casimcea River Valley archaeological research, realised in the frame of the Romanian-Polish project Central Dobrudja - Landscape Changes and Human-Environment Interactions from Neolithic to Middle Ages (2014 – 2016), led to identify new archaeological sites in the microregion of Cheile Dobrogei – Casian, dating from prehistory to the medieval period. In the 2015 campaign were investigated three of these sites, i.e. a rural settlement dated back to the Ottoman times, related with it cemetery and outer area of the Skulls cave entrance. The settlement discoveries revealed various aspects of the human activities (dwellings, kilns, ovens, traces of the metal working, various types of pottery, etc.), being outlined a relatively long-dwelling, at least two housing sequences. The graves discovered in the cemetery show funerary rite and burials, which belong both Christian and Muslim traditions. The preliminary analysis of these archaeological discoveries allow to specify chronological frames from XVIth to XVIIth centuries AD. The archaeological research made in the Craniilor Cave it has led to the completion - with another 5 sequences - of the stratigraphy determined in previous campaigns; on the depth - 4,30 m last layer was reached. Bibliography Valentina Mihaela Voinea, Bartłomiej Sz. Szmoniewski, Anca Popescu, Aurel Mototolea, Mihai Florea, Noi descoperiri de epocă otomană pe Valea Casimcei: Cheia-Pazvant, În: ArheoVest, Nr. III: [Simpozion ArheoVest, Ediţia a III-a:] In Memoriam Florin Medeleţ, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, Timişoara, 28 noiembrie 2015, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare şi Istorie, Asociaţia „ArheoVest” Timişoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, 576 + 490 pg, + DVD, ISBN 978-963-315-264-5; Vol. 1, p. 509-529. Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO