|
Excavation Year |
2018 |
|
Epoch |
Neolithic;
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
|
Periods |
Eneolithic;
Early Eneolithic;
Medieval Age
|
|
Site Category |
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Open settlement;
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Cheia |
|
Commune |
Grădina |
|
Site |
Vatra Satului; Pazvant I, Pazvant II |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bălăşescu |
Adrian |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Barbu |
Daniel |
|
Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
| Florea |
Mihai |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Frumosu |
Iulian Marian |
|
Institutul de Marină Civilă Constanța |
| Georgian |
Gheorghe Alin |
|
Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
| Mărgărit |
Monica |
|
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Pantelimon |
Răzvan Victor |
|
Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
| Popescu |
Anca |
|
Institutul de Istorie N. Iorga, Bucureşti |
| Radu |
Valentin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Rusu |
Ioana |
|
Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța |
| Szmoniewski |
Bartłomiej |
Sector director |
Soka University, Tokyo, Japonia |
| Vasile |
Gabriel |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Voinea |
Valentina-Mihaela |
Site director |
Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa |
|
|
National Arch. Record Site Code |
63018.02
63018.07
63018.08
|
|
Report |
Obiectivele cercetării:
În campania 2019 au fost continuate săpăturile arheologice din cadrul proiectului Central Dobrudja - Landscape Changes and Human- Environment Interactions from Neolithic to Middle Ages (2017 – 2019), având următoarele direcţii de cercetare:
- verificarea semnalelor de locuire obţinute prin prospecţiuni geofizice în zona de est a aşezării Hamangia III - punct Cheia Vatra Satului prin deschiderea secţiunilor: S.O. (3 x 9 m), S.P. (3 x 3m), S.R.1 (3 x 5 m), S.R.2 (1 x 5 m), S.R.3 (1 x 5m), S.R.4 (1 x 5 m), S.R.5 (3 x 5 m), S.R.6 (1.x.5m).
- delimitarea aşezării medievale de epocă otomană (sec XVI – XVII) din punctul Cheia Pazvant II prin efectuarea unor prospecţiuni de teren în zona văilor Casimcea şi Chirişlic;
- analiza arheozoologică a resturilor osteologice din secţiunea S.N. – complexele C.37 – C.38, punct Cheia Vatra Satului şi a lotului faunistic din aşezarea de epocă otomană din punctul Cheia Pazvant II;
- analiza antropologică a unor schelete descoperite în necropola Cheia Pazvant I;
- analiza IDMA – piese tăiate din scoici şi carapace de broască ţestoasă.
Punctul Cheia – Vatra Satului
Prospecţiunile geo-fizice efectuate în zona de est a aşezării Hamangia III din punctul Cheia Vatra Satului (campania 2016) au dus la obţinerea unor semnale de locuire intensă la est şi vest de secţiunea S.N. (cercetată în campaniile 2016 – 2017). De aceea, pentru identificarea şi delimitarea complexelor din această zonă au fost deschise mai multe secţiuni: secţiunea S.O. (la vest de S.N.), orientată vest-est şi împărţită în trei sectoare de 3 x 3 m; secţiunea S.P. (3 x 3 m), deschisă în extremitatea de est a zonei locuite; secţiunile S.R.1– S.R.6, dispuse în linie dreptă pe direcţia vest-est şi despărţite între ele prin martori de 1 m (Pl.I – IV).
Pe profilul de nord al secţiunii S.O. a fost surprinsă următoarea stratigrafie:
- 0 – 0,30/0,40 m: US.3000 – nivelul vegetal– pământ negru amestecat cu fragmente ceramice, piese de os, silex şi piatră. Materialul arheologic a fost antrenate în strat de lucrările agricole antropice, efectuate la adâncimi mai mari (gard de piatră contemporan pe latura de sud a secţiunii);
- 0,40/0,60 – 1,10/1,20 m US.3155 – nivel de locuire Hamangia - strat de coloare bej închis, amestecat cu puţine fragmente ceramice de mici dimensiuni, deşeuri de silex alături de microlite şi lame deteriorate, oase de animale puternic fragmentate. Probabil reprezintă o zonă exterioară, de pasaj.
- 1,20 m - stratul de loess, uşor înclinat de la est spre vest.
Complexele arheologice
Complexul C.53 (Pl.VI - VIII) - În jumătatea de sud a secţiunii S.O, sectorul st.2, carourile 4 – 6, la adâncimea de 1,10/1,20 m s-a conturat un cuptor de mari dimensiuni, de formă relativ ovală (3 x 2,55 m - la bază), parţial surprins în suprafaţă (complexul continuă în profilul de S.). El a funcţionat în ultima secvenţă de locuire (U.S. 3155) şi a fost săpat în stratul de loess, până la adâncimea de 3 m (Pl.IX). Umplutura acestui complex a fost formată din două straturi:
- U.S. 3156 (1,10/1,20 – 2,50/2,60 m) - sediment de culoare maronie cu aspect afânat, amestecat cu fragmente ceramice (provenind îndeosebi de la castroane şi pahare decorate, unele întregibile – Pl.X), trei râşniţe - o râşniţă fragmentară, o râşniţă întreagă aşezată cu faţa în jos (Pl.XI/1), a treia râniţă întreagă aflată peste un percutor ovoidal (Pl.XI/3), o cută, un împungător, o spatulă de os, câteva oase de dimensiuni mici, cărbune;
- U.S. 3157 (2,50/2,60 – 3 m) – sediment de culoare cenuşie amestecat cu foarte multe bucăţi de cărbune (unele de dimensiuni mari), plăcuţe de vatră şi chirpici ars cu amprente de nuiele, fragmente ceramice; la bază se mai păstrează plăcuţe de vatră in situ.
Complexul C.55 (Pl.IV – V) - groapă de formă circulară, cercetată în sectorul S.R.1, parţial surprinsă în carourile 4 – 5, în colţul de sud-est al secţiunii. Groapa s-a conturat la adâncimea de 0,50 m, având formă relativ rotundă (raza de aproximativ 1,70/1,80 m); umplutura gropii (U.S.3166 – adâncime între 0,50 - 1,25 m) a avut un aspect eterogen – bucăţi de leoss amestecate într-un sediment de culoare brună – negricioasă, afânat.
Complexul C.56 (Pl.III/2) – groapă surprinsă parţial în jumătatea de vest a secţiunii S.R.4 (Diametrul aproximativ 1,50 m) la adâncimea de 0,50 m. Din umplutura gropii (U.S.3071 – adâncime între 0,50 – 1,30 m) au fost scoase fragmente ceramice de mari dimensiuni, provenind de la vase de provizii, piese de silex, oase, pietre lustruite (cute ?) şi bucăţi de cărbune de mici dimensiuni.
Materialul arheologic
Ceramica – Cantitatea cea mai mare de ceramică a fost descoperită în umplutura cuptorului C.53 - recipientele de servit, realizate din pastă de bună calitate şi decorate cu şiruri de impresiuni: pahare, castroane de mici dimensiuni, castroane cu marginea larg evazată, boluri. Din a doua categorie ceramică fac parte recipientele închise, cu gât înalt şi marginea larg evazată, cu pansa bombată şi acoperită cu un decor radial. Categoria recipientelor depozitare este reprezentată de fragmentele ceramice de dimensiuni mari descoperite în groapa C.56.
Piese de piatră. Cele mai numeroase sunt piesele de silex - microlite, lame, gratoare, burine, nuclee. Din roci dure au fost confecţionate topoare, dăltiţe, cute, râşniţe.
Piese din material dur de origine animală.
Numărul acestor piese este redus – câteva împungătoare, lustruitoare,. Lor li se adaugă cochilii, plastron şi oase cu urme de prelucrare.
Punctul Cheia Pazvant II
În punctele Cheia Pazvant I şi II, au fost continuate prospecţiuni de teren între drumul Casianului şi Valea Casimcei şi pe Valea Chirişlicului fiind recuperate fragmente ceramice eneolitice Hamangia, Gumelniţa, Cernavodă I, piese de silex, toporaş, fragmente ceramice romano – bizantine (multe provenind de la amfore) şi de epocă otomană (tip ceramică balcanică smălţuită în nuanţe de bej, galben, maro şi verde).
Cercetările interdisciplinare
În cadrul studiului arheozoologic, realizat de Adrian Bălăşescu şi Valentin Radu au fost efectuate analize izotopice şi datări 14C - proiect BioMapPrehist, MCI, CNCS UEFISCDI, PN-III-P4- ID-PCE-2016-0676.
Studiul antropologic al scheletelor din necropola de epocă otomană (punctul Cheia Pazvant I) a fost realizat de Gabriel Vasile in cadrul proiectului PATCULT#ro grant CCCDI – UEFISCDI, PN.III.P1.1.2.PCCDI.2017.0686.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
V. Voinea, B. Szmoniewski, A. Popescu, A. Mototolea, M. Florea, The rural landscape in Dobrudja in the Ottoman Period. New discoveries from Cheia Pazvant sites, county Constanţa, Romania, Journal of Aegean and Balkan Studies, vol I/2, 2015, p. 155 – 200.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
