Excavation Year |
2017 |
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
Periods |
Hellenistic Period;
Roman Period
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Constanţa |
Commune |
Constanţa |
Site |
Necropola oraşului antic |
Site Sector |
Str. Avram Iancu, nr. 53 - 55 |
Site name |
Tomis |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Băjenaru |
Constantin |
Site director |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Lascu |
Marius |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Nopcea |
Cătălin-Mircea |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Petcu |
Radu |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Şova |
Constantin |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Vasilescu |
Dan |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
|
National Arch. Record Site Code |
60428.16
|
Report |
Cercetarea preventivă s-a desfăşurat ca urmare a proiectului de construire a unui imobil P+2E (beneficiar Zaif Daniel), pe un teren situat în apropierea cartierului de blocuri din zona Casa de Cultură. În această zonă s-au descoperit numeroase morminte în anii 1970-1990, o parte dintre ele fiind publicate de Constantin Chera şi Virgil Lungu într-o serie de articole din revista Pontica. Intensitatea complexelor funerare este foarte mare, acestea încadrându-se cronologic începând cu epoca elenistică şi până în perioada romană târzie. Terenul din str. Avram Iancu este situat în apropierea unui nucleu puternic de morminte din sec. IV-V p.Chr., lucru confirmat în anul 2016 de o cercetare preventivă desfăşurată pe terenul vecin de la Nord (proprietatea Crăciun) (vezi CCA. Campania 2016, p. 181-184). Perimetrul cercetat a fost anterior ocupat de o construcţie modernă, aparţinând de zona vechiului Obor al Constanţei (sfârşitul sec. XIX şi prima jumătate a sec. XX), care a lăsat în urmă un strat consitent de depuneri moderne. S-a efectuat decaparea integrală cu mijloace mecanice a întregului perimetru, până la o cotă de circa -2,00/-2,20 m sub nivelul actual (aproximativ -1,20 m faţă de nivelul superior al vegetalului post-antic), apoi s-a trecut la cercetarea în suprafaţă a complexelor identificate. Complexe funerare (sec. IV-V p.Chr.) Au fost identificate 16 morminte (toate aparţinând tipului cu firidă sau catacombă practicată pe axul longitudinal al gropii de acces). M1. Groapă de acces: L păstrată = 2,25 m (capătul dinspre VSV intră în profilul săpăturii); LA = 0,85 m; Ad. -3,50 m. Firidă longitudinală (catacombă) spre E, blocată cu un aranjament din blocuri de calcar semiprelucrate şi o ţiglă întreagă: L maximă = 2,60 m; LA maximă = 2,75 m; Ad. = -3,55/-3,75 m. Capătul de E al firidei este tăiat de şanţul de fundaţie al zidului de V al narthexului bazilicii (aflat la o cotă finală de -3,65 m). Observaţiile din faza de conturare a complexului indică cu certitudine prăbuşirea bolţii încă din antichitate şi faptul că, în momentul execuţiei şanţului bazilicii, catacomba nu era încă plină cu pământ. Înhumaţie triplă; defuncţii, aşezaţi în poziţie decubit dorsal şi cu oasele relativ bine conservate, au fost numerotaţi de la N la S: 1 - depus în capătul de N al catacombei, la o cotă uşor superioară faţă de cea generală (-3,55 m), orientare V-E, braţul drept pe bazin şi cel stâng pe lângă corp; partea inferioară a suferit o intervenţie probabil în momentul construcţiei edificiului bazilical (tibiile şi labele picioarelor fiind strânse cu grijă şi împinse înapoi în firidă); 2 - cu braţele pe lângă corp; orientat VSV-ENE, în axul gropii de acces; 3 - cu ambele mâini pe bazin; aceeaşi orientare cu precedentul. Nu s-au descoperit elemente de inventar funerar. M2. Groapă de acces: L = 1,35 m; LA = 0,55 m; Ad. -3,10/-3,15 m (în uşoară pantă descendentă spre E). Firidă longitudinală în pantă descendentă către E, cu axul deplasat uşor către S faţă de axul gropii de acces: L = 1,45 m; LA = 0,60 m; Ad. = -3,35/-3,50 m. Accesul în firidă era blocat cu o ţiglă întreagă (tipul cu muchii laterale). În capătul de SE al firidei apare un bloc de calcar, provenit se pare de la o căptuşire a zonei de contact cu firida mormântului M1. Defunct depus în sicriu (s-au păstrat cuie din fier), cu certitudine un copil, de la care s-au mai păstrat doar craniul puternic putrezit şi câţiva dinţi. Orientarea scheletului: VNV-ESE. Inventar: cercel de aur (în zona craniului). M3. Groapă de acces: L = 2,00 m; LA = 0,60 m; Ad. -4,00 m (pereţii laterali se restrâng uşor, iar în capătul de E se lasă o treaptă lată de 20 cm, la -3,10 m adâncime). Firidă longitudinală spre V, blocată cu pietre (două fragmente de blocuri masive prelucrate, de la monumente mai vechi, alte pietre mai mici, dar şi un fragment de marmură). Nu s-a putut cerceta datorită situării sub profilul de V al săpăturii, dar s-a observat că pereţii laterali ai firidei se lăţesc mult, ceea ce o transformă într-o catacombă (cu siguranţă mormânt colectiv). Orientarea gropii de acces: E-V. Nu s-au decoperit elemente de inventar. M4. Groapă de acces: L = 2,10 m; LA = 0,75 m; Ad. -3,00 (treaptă)/-3,65 m. Este tăiată pe mijloc de şanţul de V al narthexului bazilicii. Înhumaţie dublă în firide longitudinale practicate în capetele de V şi de E: - M4A - firidă longitudinală spre V (L = 2,35 m; LA = 1,10 m; Ad. -3,80 m), blocată cu un bloc paralelipipedic de calcar fasonat. Schelet de dimensiuni medii, cu mâinile pe bazin, orientare V-E. Nu au fost găsite cuie de sicriu, dar în zona capului s-au mai păstrat amprente liniare de la material organic. Inventar: unguentariu fusiform de sticlă (lângă piciorul drept), în stare proastă de conservare; amnar (?) de silex (în zona craniului). - M4B - firidă longitudinală spre E, practicată de la nivelul unei trepte lăsate în groapa de acces la -3,00 m adâncime (L = 1,35 m; LA = 0,90 m; Ad. -3,00 m), blocată cu un bloc de calcar prelucrat (fragment arhitectonic refolosit). Defunct: probabil infans (nu s-au mai păstrat oase), depus în sicriu, de la care provin două cuie din fier. Orientare V-E. Inventar incert. Un fragment de brăţară din bronz şi câteva fragmente ceramice au apărut în pământul de umplutură al firidei. M5. Groapă de acces: L = 1,80 m; LA = 0,80 m; Ad. -3,75 m. Este tăiată în capătul de V de şanţul de V al narthexului bazilicii. Firidă longitudinală către NE, blocată de fragmente de la o ţiglă spartă: L = 2,30 m; LA = 1,20 m; Ad. -3,90 m. Orientarea SV-NE a firidei, mult deplasată de axul gropii de acces (VSV-ENE), este impusă probabil de prezenţa gropii de acces a mormântului M7. Defunct: schelet slab conservat, din care s-au mai păstrat câteva oase de la picioare (a fost afectat serios şi de ganguri de animale). Cuie din fier păstrate denotă depunerea în sicriu. Fără inventar. În umplutură au apărut cîteva fragmente de tencuială pictată. M6. Groapă de acces: L = 1,85 m; LA = 0,75 m; Ad. -3,05 m. Firidă longitudinală de formă neregulată, în pantă descendentă spre ENE (L = 2,35 m; LA = 1,45 m; Ad. -3,40/-3,80 m), blocată cu o ţiglă întreagă dispusă vertical. Înhumaţie dublă, deranjată de săpătura pentru fundaţiile edificiului bazilical. În partea de S firida a fost atinsă de şanţul zidului care despărţea narthexul de corpul principal, în apropierea intrării în nava de sud. Acţiunea se petrece foarte probabil într-o fază în care camera funerară nu era plină cu pământ: constructorii deplasează sicriul unuia dintre defuncţi (schelet 2) peste sicriul vecin (schelet 1) şi apoi asigură stabilitatea fundaţiei completând golul rămas cu piatră, până la nivelul proiectat al fundului şanţului de fundaţie (circa -3,00 m faţă de nivelul actual). Scheletul 1 - în poziţie iniţială, relativ bine păstrat, decubit dorsal, cu mâna stângă pe lângă corp şi dreapta pe bazin; depus în sicriu (cuie de fier păstrate); orientare VSV-ENE. Scheletul 2 - deplasat din poziţia iniţială (cu tot cu sicriu) peste defucntul 1, stare relativ bună de conservare, decubit dorsal, cu oasele braţului stâng uşor depărtate de la poziţia normală. De la sicriu s-au păstrat cuie mari din fier. Nu s-au găsit elemente de inventar. Din umplutura gropii de acces şi a firidei provin două fragmente care se lipesc ale unei oale de bucătărie (produs de import egeean din sec. IV-V). M7. Groapă de acces: L = 2,15 m; LA = 0,75 m; Ad. -3,80 m. Capătul dinspre ENE este tăiat de şanţul de fundaţie al zidului care desparte narthexul de corpul trinavat al bazilicii, care distruge totodată blocajul firidei (probabil din piatră). Firidă longitudinală spre SE, de mari dimensiuni (catacombă): L = 2,40 m; LA = 2,10 m; Ad. -3,95 m. Afectată parţial în capătul de E de groapa de fundaţie pentru pilonul stilobatului care desparte nava centrală de nava de sud (cu o cotă de fundare de -3,70 m sub nivelul actual): golul rămas până la nivelul firidei (-3,95 m) este căptuşit cu pietre mijlocii (situaţie similară cu cea din M6). Observaţiile din faza de conturare a complexelor arată că firida s-a prăbuşit încă din antichitate, fiind suprapusă de groapa de acces a mormântului M10. Înhumaţie triplă, schelete în poziţie decubit dorsal, orientate VSV-ENE, cu oasele aflate într-o stare avansată de degradare (defuncţi notaţi de la S la N): 1 (sud) - slabe urme de la picioare şi bazin; 2 (centru) - se observă braţul drept pe bazin şi cel stâng pe lângă corp; 3 (nord) - s-au recuperat fragmente din oasele picioarelor. De notat locul gol lăsat către S, destinat probabil unei înhumaţii care nu a mai avut loc. Inventar: doi cercei de aur (schelet 1 şi schelet 2), casetă de lemn cu întărituri din plăcuţe de bronz şi decor aurit (schelet 2, pe femurul stâng). M8. Groapă de acces: L = 1,45 m; LA = 0,60 m; Ad. -2,40 m (taie foarte probabil firida mormântului M9). Firidă longitudinală spre E, blocată cu fragmente de ţigle: L = 1,80 m; LA = 1,40 m; Ad. -2,50 m. Înhumaţie dublă (copii), decubit dorsal, orientare V-E, cu oasele aflate într-o stare avansată de degradare. Fără inventar. M9. Groapa de acces nu a fost surprinsă la conturare (posibilă adâncime finală la -2,00/2,10 m sub nivelul actual). Firidă longitudinală spre E (L = 1,00 m; LA = 0,50 m; Ad. -2,30 m), blocată de o ţiglă fragmentară cu muchii. Firida a fost atinsă de groapa de acces a mormântului M8. Înhumaţie (infans?), de la care nu s-au mai păstrat oase. Orientare V-E. Fără inventar. M10. Groapă de acces: L = 1,10 m; LA = 0,75 m; Ad. -2,50 m (suprapune clar firida prăbuşită a mormântului M7). Firidă longitudinală spre ENE, deviată de la axul V-E al gropii de acces: L = 1,20 m; LA păstrată = 0,80 m; Ad. -2,55 m. Tăiată parţial de groapa de fundaţie a pilonului 1 din stilobatul dintre nava centrală şi nava de sud. Defunct: copil, oase slab conservate, s-a mai păstrat doar craniul. Orientare VSV-ENE. Fără inventar. M11. Groapă de acces (dimensiuni estimate): L = 1,75 m; LA = 0,60 m; Ad. -3,25 m (?). Firidă longitudinală spre E, parţial afectată (latura de N) de şanţul de S al bazilicii. Se observă în profilul de E al săpăturii cum constructorii au ”căptuşit” cu pietre şi mortar mica porţiune de firidă dinspre zidul bazilicii, semn că era aproape goală sau cu un pământ de umplutură foarte afânat. Dimensiuni păstrate ale firidei: L = 1,75 m; LA = 1,00 m; Ad. -3,20 m. Orientare: SE – NV (cap). Defunctul: schelet foarte slab conservat, depus în sicriu (cuie din fier), uşor deasupra nivelului de călcare al firidei (circa 15 cm); orientare V-E, poziţie decubit dorsal, piciorul stâng lipseşte datorită intervenţiei târzii (şanţul bazilicii). Inventar: cercel de aur. În umplutura firidei a mai apărut şi un fragment de opaiţ. M12. Groapă de acces afectată de implantarea gropii G1 din sec. VI; s-a mai păstrat conturul la partea inferioară: L = 1,90 m; LA = 0,70 m; Ad. -3,10 m. Firidă longitudinală spre SV, de mari dimensiuni (catacombă): L = 2,15 m; LA = 1,70 m; Ad. -3,40 m. Faţă de axul gropii de acces (VSV-ENE), firida este deplasată pe direcţia SV-NE, evitând probabil un alt complex funerar aflat în zona nesăpată de la N. Este tăiată pe direcţia N-S de şanţul de V al narthexului bazilicii, care deranjează parţial şi blocajul din pietre dintre groapa de acces şi firidă. În camera funerară s-a constatat o intervenţie masivă, cel mai probabil în momentul construcţiei bazilicii: o linie de ţigle sparte marchează zona re-depunerii defuncţilor (circa 0,95 m distanţă de marginea de SV a firidei). În acest spaţiu sunt înghesuite cel puţin 3 schelete, pe direcţia N-S, paralelă cu şanţul bazilicii. Extragerea oaselor a permis observarea unora dintre ele în conexiune anatomică (vertebre, femure/tibii); craniile sunt concentrate în partea de S; în partea de N au apărut patru unguentarii fusiforme de sticlă, toate aşezate peste oase şi aflate în diverse stări de conservare (unul întreg, unul spart, dar întregibil, alte două extrem de friabile şi aproape pulverizate). La nivelul ţiglelor au apărut şi câteva cuie din fier, semn că iniţial defuncţii au fost depuşi în sicrie de lemn. Se poate presupune că iniţial scheletele erau depuse în poziţie firească şi cu o orientare cel puţin asemănătoare cu a firidei (SV-NE). În perioada de construcţie a bazilicii camera funerară era probabil uşor accesibilă (goală sau cu puţin pământ de umplutură), ceea ce a permis constructorilor împingerea defuncţilor către capătul de SV al acesteia. Inventar: 4 unguentarii fusiforme de sticlă. M13. Groapă de acces: L = 2,00 m; LA = 0,65 m; Ad. -3,50 m (tăiată de şanţul zidului care desparte narthexul de nava centrală a bazilicii, care a distrus şi blocajul firidei). Firidă longitudinală spre E: L = 2,45 m; LA = 1,50 m; Ad. = -3,70 m. A fost intersectată de groapa masivă din interiorul navei centrale a bazilicii (C3), ceea ce a produs probabil o prăbuşire masivă. Umplutura firidei conţine mult pământ brun-cenuşiu cu pigment de mortar, unele fragmente ceramice din sec. VI până aproape de fund. Probabil înhumaţie dublă, din care nu s-au mai păstrat decât câteva oase înghesuite în partea de V a firidei şi urme slabe in situ în partea de S. Orientarea iniţială tebuie să fi fost aceeaşi cu orientarea firidei (V-E). Cuie din fier denotă depunerea iniţială în sicrie. Nu s-au descoperit elemente de inventar. M14. Groapă de acces: L = 1,00 m; LA = 0,50 m; Ad. -2,90 m (tăiată probabil de firida lui M15). Un blocaj din pietre (una masivă, înaltă, şi altele mai mici) pentru o firidă longitudinală spre ENE, din care s-au păstrat dimensiunile: L = 1,10 m; LA = 0,60 m; Ad. -2,95 m. Firida taie clar groapa de acces a mormântului M16, umplutura fiind formată din pământ gălbuiroşiatic murdar provenit de la acesta. Schelet de copil foarte slab conservat, din care s-a mai păstrat doar craniul. Orientare VSV-ENE. Inventar: vas de sticlă depus la picioare, protejat de fragmente de ţigle (culoare albă făinoasă, distrus aproape total de presiunea pământului şi de umiditate). M15. Groapă de acces: L păstrată = 1,50 m; LA = 0,75 m; Ad. -2,70 m (tăiată în capătul de V de şanţul de fundaţie al zidului care desparte narthexul de nava centrală a bazilicii şi parţial suprapusă de groapa G2 din sec. VI). Firidă longitudinală spre E, blocată cu o ţiglă întreagă dispusă pe lăţime (căzută şi spartă în interiorul firidei, acoperind craniul defunctului): L = 2,00 m; LA = 1,20 m; Ad. -2,90 m. Schelet parţial conservat (oasele mari şi craniul), poziţie decubit dorsal, cu mâinile pe bazin, orientare V-E. Inventar: unguentariu fusiform de sticlă (lângă piciorul stâng). M16. Groapă de acces (tăiată în partea de N de groapa masivă C3 din nava centrală a bazilicii): L păstrată = 1,80 m; LA păstrată = 0,65 m; Ad. -3,60 m. Firidă longitudinală spre V, formă aproximativ dreptunghiulară, de mari dimensiuni (catacombă): L = 2,10 m; LA = 2,05 m; Ad. -3,80 m (blocajul era asigurat de ţigle fragmentare şi pietre). Prăbuşită din antichitate, parţial afectată şi de implantarea structurii C3 aminitite, dar fără intruziuni masive asupra defuncţilor. Înhumaţie triplă, schelete în poziţie decubit dorsal, orientate V-E, cu oasele aflate într-o stare avansată de degradare (defuncţi notaţi de la S la N): 1 (sud) - copil, s-au mai păstrat urme de la craniu, cu cercel de aur in situ; 2 (centru) - posibil adult, cu ungunetariu ceramic lângă antebraţul drept şi monedă în zona bazinului; 3 (nord) - copil, cu firave urme din craniu şi braţe. Inventar: cercel de aur, unguentariu ceramic (fărâmiţat de umiditatea excesivă), monedă. Complexe posterioare orizontului funerar (sec. V-VI p.Chr.) C1 - bazilica paleocreştină. Cercetările efectuate în anul 2016 pe proprietatea vecină Crăciun au evidenţiat colţul de NV al unui edificiu de la care s-au mai păstrat doar şanţurile de fundaţie. Săpăturile de pe proprietatea Zaif au confirmat prezenţa acesteia şi au permis restituirea unui plan care duce la interpretarea acesteia drept o bazilică paleocreştină. Coroborarea datelor din cele două săpături permite stabilirea lăţimii totale a edificiului (18,30 m la exterior). Lungimea totală ar putea fi doar estimată pe baza proporţiilor cunoscute S-a putut stabili prezenţa unui narthex în partea de V (cu o lăţime la interior de 4,30 m) şi compartimentarea clasică a naosului în trei nave. Se observă de asemenea că zidul care desparte narthexul de corpul principal nu este continuu, fiind cruţate clar intrările în navele laterale (1,20 m lăţime, fără fundaţie). Pe proprietatea Zaif s-a delimitat şi o porţiune din stilobatul care desparte nava centrală de nava de sud - de fapt o succesiune de fundaţii de piloni (dimensiuni c. 1,50 x 0,85 m) care susţineau bazele de coloane, legate între ele cu fundaţii ale unui zid de legătură lat de 0,45 m. Se poate calcula astfel şi lăţimea navei centrale (aproximativ 8,00 m) şi a navelor laterale (circa 3,80-3,90 m). Detalii constructive oferite de golirea şanţurilor: - cota finală de fundare a zidurilor perimetrale (faţă de nivelul actual de călcare) variază între -3,00-3,20 m (zidul de sud), -3,30-3,60 m (zidul despărţitor narthex-naos), -3,50-3,65 m (zidul de vest); - cota de fundare a pilonul 1 al stilobatului dintre nava centrală şi nava de sud este de -3,70 m, iar a zidului de legătură dintre piloni de -2,70 m; - în rare cazuri s-au mai păstrat elemente de zidărie originală din piatră mică şi mijlocie legată cu mortar (vezi şanţul de V al narthexului în profilul de S al săpăturii). Pe baza materialului arheologic descoperit în şanţurile de demantelare şi a faptului că ridicarea clădirii a afectat mai multe morminte (M 12, M 4, M 6, M 7, M 15, M 13, M 10, M 11), se datează după perioada de funcţionalitate a necropolei romane târzii, adică în sec. V-VI p.Chr. Deoarece s-au constatat situaţii clare în care rămăşiţele umane au fost redepuse cu grijă în camerele funerare încă neumplute total de pământ, se poate avansa ipoteza unei datări mai timpurii a momentului de construcţie al bazilicii, eventual prima jumătate a sec. V p.Chr. C2 - o porţiune dintr-un complex de formă rectangulară, a cărui funcţionalitate este greu de definit, a fost identificată imediat la S de narthexul bazilicii. Se conturează încă de la nivelul de călcare din sec. VI şi este umplut în cel puţin trei faze (ultima - venind dinspre E pe un gen de rampă - fiind datată în a doua jumătate a sec. VI, o dată cu dezafectarea controlată a bazilicii). Podeaua este asigurată de loessul galben şi prezintă două gropi de pari aproape de peretele de N, car susţineau probabil o structură din lemn. Dimensiuni păstrate: L = 3,10 m, LA = 1,75 m. Adâncimea finală este de -2,90 m sub nivelul actual. Prezenţa a numeroase oase umane aproape de podea nu poate fi explicată deocamdată decât ca o posibilă groapă comună. C3 - complex de mari dimensiuni, surprins în colţul de NE al săpăturii (dimensiuni păstrate L=3,50 m, LA=3,30 m), care pare a fi rezultatul unei intervenţii masive în nava centrală a bazilicii undeva pe parcursul sec. VI p.Chr. Umplutura este făcută în etape succesive, demnă de interes fiind cea iniţială, care acoperă un şanţ care pare a fi restul unui culoar subteran, cu acces dinspre o groapă rectangulară (G2) aflată în apropierea zidului despărţitor dintre narthex şi navă. Nu este exclus să fie vorba de un tunel dezafectat, asemănător unor descoperiri făcute în anii 2010-2011 în cursul cercetărilor preventive de pe autostrada A4, în zona localităţilor Cumpăna şi Lazu. Un fragment de platou African Red Slip Ware (forma Hayes 109) asigură datarea acestuia la sfârşitul sec. VI sau începutul sec. VII p.Chr. G1 - groapă de formă ovală (1,75 x 1,40 m), plasată în narthexul bazilicii, săpată până la o adâncime de -3,00 m faţă de nivelul actual. Taie clar groapa de acces a mormântului M12 şi are o umplutură clasică de secol VI, cu pământ brun pigmentat cu mortar, aşchii de piatră, fragmente de ţigle şi cărămizi, rare fragmente ceramice. G2 - groapă de formă rectangulară (1,75 x 0,90 m) plasată în colţul de SV al navei centrale. Fundul apare la -2,60 m faţă de nivelul actual. O ţiglă fragmentară plasată vertcial blochează accesul către culoarul reperat în interiorul structurii C3. Poate fi interpretată ca groapă de acces în culoarul subteran amintit mai sus. Cercetările arheologice efectuate pe str. Avram Iancu nr. 53-55 din Constanţa au evidenţiat încă o dată intensitatea înmormântărilor de epocă romană târzie în acest sector al necropolei tomitane. Predomină tipul de mormânt cu firidă longitudinală, care adesea se transformă în adevărate catacombe care adăpostesc morminte de familie. Cea mai importantă descoperire (chiar dacă la stadiul de şanţuri de fundaţii) este edificiul bazilical din sec. V-VI p.Chr. care suprapune orizontul funerar (prima bazilică extramurană cunoscută la Tomis).
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|