Excavation Year |
2017 |
Epoch |
Age of migrations (4th - 6th cent.)
|
Periods |
Post-Roman Period
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Constanţa |
Commune |
Constanţa |
Site |
Necropola oraşului antic |
Site Sector |
Str. Industriei, nr. 1 |
Site name |
Tomis |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Băjenaru |
Constantin |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Nopcea |
Cătălin-Mircea |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Petcu |
Radu |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Vasilescu |
Dan |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
|
National Arch. Record Site Code |
60428.16
|
Report |
Cercetarea preventivă s-a efectuat cu prilejul unei investiţii realizate de SC Lidl Romania SCS - construire imobil P+1E cu funcţiunea magazin retail. Terenul este situat în zona central-vestică a Constanţei, pe fostul amplasament al fabricii de pâine ”Dobrogea” şi în apropierea actualului magazin Kaufland, într-un perimetru (străzile Industriei, Ardealului, IC Brătianu şi 1 Decembrie 1918) în care s-au descoperit în trecut morminte elenistice şi romane timpurii, dar şi la limita cu necropola romană târzie (sec. IV-V p.Chr) din zona Str. Avram Iancu – Bd. Alexandru Lăpuşneanu (Casa de Cultură). Cercetarea a debutat cu trasarea unor secţiuni de control stratigrafic, atât pe amprenta viitorului magazin, cât şi pe perimetrele destinate parcajelor la sol. Pe baza rezultatelor obţinute, s-a trecut la cercetarea în suprafaţă, printr-o decapare cu mijloace mecanice în etape diferite, până la un nivel la care s-au putut delimita complexe arheologice. Acest nivel de conturare a variat în funcţie de grosimea depunerilor consistente din perioada modernă şi contemporană (în general între 0,30 şi 1,50 m, dar depăşind constant 2,50 - 3,00 m mai ales în partea de Sud a perimetrului cercetat, acolo unde a existat groapa de fundaţie a fostei fabrici). Un strat de pământ negru, reprezentând vegetalul post-antic (0,25-0,35 m), a fost surprins mai ales în partea de Nord a perimetrului cercetat, acolo unde decapările masive din perioada modernă lipsesc. Stratul de pământ galben viu (loess) a fost surprins la adâncimi cuprinse între -0,80 şi -1,50 m sub nivelul actual. Complexe funerare M1 - incineraţie. Groapă rectangulară (2,30 x 1,10 m), şanţ de tiraj pe mijloc (1,00 x 0,50 m), patru alveole în colţuri pentru parii de susţinere a rugului (baldachin ?). Adâncimi: -0,50 m (conturare), -0,75 m (groapă), -0,85 m (şanţ tiraj), -0,90 m (alveole). Orientarea gropii: V-E. Inventar: două lagynoi cu gât alungit, lagynos fragmentar, amforă de masă West Slope, skyphos, căniţă miniaturală, amphoriskos, două opaiţe, ornamente ceramice (9 bucăţi), instrument din bronz, strigiliu din fier, cuţit din fier, foiţe din bronz. Fragmente de amforă au apărut în umplutura gropii din colţul de NV. Datare: sec. II a.Chr. M2 - incineraţie. Groapă rectangulară (2,50 x 1,10 m), şanţ de tiraj pe mijloc (1,05 x 0,60 m), patru alveole în colţuri pentru parii de susţinere a rugului. Adâncimi: -0,30 m (conturare), -0,60 m (groapă), -0,70 m (şanţ tiraj), -0,75 m (alveole). Orientarea gropii: NNV-SSE. Ofrandele funerare erau protejate de o amenajare din ţigle deasupra şanţului de tiraj. Inventar: lagynos, bol echinus, amphoriskos, căniţă miniaturală, bol megarian, lekythos, fragment lagynos (parte inferioară), opaiţ, ornamente ceramice (2 bucaţi), gemă din sticlă, brăţară din bronz (ruptă şi parţial topită de ardere), diverse accesorii din bronz (aplice, verigi), două monede (una în şanţul de tiraj, a doua pe treapta dinspre Est, ambele emisiuni Tomis - tip Marele Zeu cu spic de grâu pe revers). Datare: sec. II a.Chr. M3 - înhumaţie (firidă laterală). Groapă rectangulară de mici dimensiuni (estimativ 1,10 x 0,40 m), conturată la -0,20 m sub nivelul actual şi având fundul la -0,55 m, pe jumătate afectată de intruziuni moderne. Firidă laterală căte NV (1,10 x 0,45 m, ad. -0,55 m), blocată cu fragmente de ţigle. Oasele defunctului au apărut într-o poziţie care presupune o reînhumare. Orientare: SV-NE. Inventar: vas miniatural din sticlă, cu reprezentare antropomorfă, realizat prin suflare în tipar. Datare: sec. III-IV p.Chr. M4 - înhumaţie (firidă laterală). Groapă dreptunghiulară (1,30 x 0,50 m), conturată la -0,60 m sub nivelul actual şi cu adâncimea finală la -1,00 m. Firidă laterală către NNE (dimensiuni 1,20 x 0,50 m), uşor adâncită faţă de groapa de acces (-1,15 m). Schelet de copil, oasele slab conservate (cu o stare ceva mai bună a craniului), orientat aproximativ ESE(cap)-VNV. Inventarul ceramic depus la cap şi la picioare. Inventar: bol megarian miniatural, bol echinus miniatural, cană cu pastilă, unguentariu, mărgele diverse - majoritatea din pastă de sticlă (inclusiv pandantiv antropomorf). Datare: sec. II a.Chr. M5 - înhumaţie (firidă laterală). Groapă dreptunghiulară (1,30 x 0,75 m), uşor afectată în capătul de E de implantarea unui pilon modern din beton. Firidă laterală către N (dimensiuni 1,30 x 0,65 m), blocată cu două ţigle sinopeene întregibile (una dintre ele cu o ştampilă greu lizibilă). Adâncimi: -0,70 m (conturare), -1,00 m (treaptă cruţată pe latura de S a gropii), -1,50 m (fundul gropii). Mormânt de copil (infans?), oase aproape total putrezite, cu excepţia unor dinţi. Poziţia mărgelelor şi a dinţilor indică o orientare aproximativ E(cap)-V. Inventarul ceramic depus în ambele capete ale firidei. Inventar: bol megarian, lagynos, unguentariu, opaiţ, mărgele diverse (inclusiv pandantiv antropomorf), fragmente de piese indeterminabile din bronz şi fier (aplice?), două monede (ambele emisiuni Tomis - tipurile Marele Zeu cu protome de cai pe revers şi Marele Zeu / Zeus). Datare: sec. II a.Chr. M6 - înhumaţie (firidă laterală). Groapă dreptunghiulară (1,90 x 0,60 m) cu colţurile rotunjite, conturată la -0,70 m şi adâncită până la -1,30 m sub nivelul actual. Firidă laterală către N (dimensiuni 1,90 x 0,65 m), uşor adâncită faţă de groapa de acces (până la -1,45 m sub nivelul actual). Schelet în stare de conservare mediocră, orientat E(cap)-V. Inventar ceramic depus în capătul de E al firidei. Inventar: amphoriskos, opaiţ, cană cu pastilă, bol echinus, oală de bucătărie, piese diverse din fier şi bronz (inclusiv verigi, cercel?), mărgele diverse, monedă Tomis - tip Marele Zeu cu spic de grâu pe revers. Datare: sec. II a.Chr. M7 - incineraţie. Groapă rectangulară (2,15 x 1,45 m), slab conturată imediat sub stratul gros modern (la -0,90 m sub nivelul actual), dar care poate fi restituită pe baza celor patru alveole din colţuri care susţineau probabil parii rugului funerar. Şanţ de tiraj pe mijloc, de formă aproximativ ovală (0,80 x 0,60 m, adâncime -1,15 m sub nivelul actual). Inventar majoritar depus în şanţul de tiraj, parţial acoperit cu o jumătate de ţiglă sinopeeană. Inventar: amphoriskos, lagynos, căniţă, bol echinus, oglindă de bronz, piese mici din bronz indeterminabile (aplice?), mărgele diverse, pandantiv din scoică. Datare: sec. II a.Chr. M8 - incineraţie. Groapă rectangulară cu colţurile rotunjite, parţial afectată de intervenţii moderne pe latura de NE. Şanţ de tiraj de formă ovală (0,75 x 0,50 m). Adâncimi sub nivelul actual: -0,50 m (conturare), -0,65 m (groapa), -0,75 m (şanţul de tiraj). Orientarea gropii: NV-SE. Spre deosebire de celelalte morminte de incineraţie, nu s-au evidenţiat gropi de pari pentru susţinerea rugului. Inventarul a fost depus în colţurile de S şi de NV ale gropii. Inventar: lagynos, kantharos, cană, lekythos. Datare: sec. III-II a.Chr. M9 - înhumaţie, foarte probabil groapă simplă, imposibil de conturat datorită cotei ridicate (imediat sub stratul modern). Oasele îngrămădite denotă probabil o reînhumare. Orientare incertă. Fără inventar. Datare: incertă, probabil în aceeaşi perioadă cu M3 (sec. III-IV p.Chr.). M10 - înhumaţie în groapă rectangulară de mari dimensiuni (2,70 x 2,10 m). Mormânt jefuit din antichitate. Ad. de conturare: -1,35 m; ad. finală: -2,05 m (de la nivelul actual). Prezenta o umplutură compactă de pământ brun-negricios amestecat cu galben şi câteva pietre pe fundul gropii. Jefuirea este sugerată atât de oasele deranjate, cât şi de prezenţa unei breşe în peretele de E. În ceea ce priveşte orientarea scheletului, se poate preciza doar faptul că craniul pare să se fi aflat în poziţia iniţială, la V, zonă unde se concentrau oasele umane. Din umplutură s-au recuperat o piesă din lemn fragmentară cu decor incizat – brăţară ? (posibil parte din inventarul mormântului), câteva fragmente ceramice de epocă romană, un fragment mic de plumb rezidual şi o monedă din sec. IV (VRBS ROMA – comemorativă, AE4, tip VOT XX MVLT XXX, atelier Heraclea, anii 341-348) care ar putea indica momentul jefuirii. Datare: sec. III-IV p.Chr. Şanţ de delimitare F1 - pe trei porţiuni restrânse din partea de N a suprafeţei excavate s-au observat urmele unui şanţ de delimitare a unei arii funerare din perioada elenistică, care includea cel puţin mormintele de incineraţie M1 şi M2 şi mormintele de înhumaţie M4, M5 şi M6. Adâncimea la care s-a făcut conturarea este de circa -0,60 m sub nivelul actual. Şanţul este lat de circa 2,80 m, are pereţii uşor în pantă şi fundul drept. Adâncimea finală este de -0,80 m sub nivelul actual. Interpretarea cea mai plauzibilă este că acest şanţ delimita de fapt un tumul, a cărui manta a dispărut în totalitate în perioada modernă, o dată cu sistematizarea zonei de Vest a oraşului Constanţa. Complexe aparţinând unui orizont de locuire din perioada romană târzie C1 - groapă de provizii în formă de pâlnie, cu treaptă de acces la S şi o alveolă la N, care a afectat parţial mormântul M7 (incineraţie elenistică). Ad. de conturare: -0,90 m; ad. finală: -4,20 m (de la nivelul actual). Întregul complex se desfăşoară pe o lungime de 3,30 m şi o lăţime de 2,75 m. Dimensiunile propriu-zise ale gropii sunt de 1,85 m la gură, cu un diametru maxim la interior de 2,25 m. În urma cercetării, s-au constatat trei straturi de umplere: - stratul 1 (până la conturarea gropii centrale; 0,70 m grosime): pământ de nuanţă negricioasă, destul de compact, amestecat cu bucăţi de mortar şi pietricele, din care s-au extras câteva fragmente ceramice lucrate la roată, resturi osteologice de provenienţă animală, fragmente de materiale de construcţie (cărămizi, ţigle, olane) şi de sticlă, un cui de bronz; - stratul 2 (umplutura superioară a gropii centrale; 1,50 m grosime): similar în compoziţie cu stratul anterior, era alcătuit dintr-un pământ brun-negricios cu lentile de galben, în general întărit, amestecat cu pietricele şi rare materiale arheologice (amintim descoperirea unui împungător de os); - stratul 3 (umplutura inferioară a gropii centrale; 1,10 m grosime): pământ brun-negricios de consistenţă afânată, cu pigment de cărbune, caracterizat prin numărul mai ridicat de materiale arheologice, precum fragmente ceramice lucrate la roată, fragmente de materiale de construcţie (ţigle, olane) etc. Remarcăm prezenţa unor resturi de plumb rezidual în toate straturile de umplere, unele de dimensiuni mai mari (materie primă ?), ceea ce ar sugera prezenţa unui atelier de prelucrare a metalelor în zonă. Materialul ceramic plasează acest complex în epoca romană târzie, însă o încadrare mai precisă este oferită de cele trei monede descoperite în stratul 3 (primul de umplere): Maximinus Thrax (tetrassarion, Tomis, anii 235-238); Constantius Gallus Caesar (AE3, tip FEL TEMP REPARATIO - FH3, Aquileia, anii 353-354); Constantius II ? (AE3 redus, tip SPES REIPVBLICE, atelier incert, anii 358361). Ultima monedă reprezintă doar un terminus post quem pentru dezafectarea gropii. C2 - groapă cu funcţionalitate incertă, de formă ovală (1,60 x 1,05 m), suprapusă parţial în partea de N de un pilon asociat cu construcţia de epocă modernă demolată. Ad. de conturare: -1,30 m; ad. finală: -3,10 m (de la nivelul actual). Prezenta o umplutură unitară, alcătuită dintr-un pământ brun-negricios, din care s-au extras câteva fragmente ceramice lucrate la roată, resturi osteologice de provenienţă animală, fragmente de materiale de construcţie (ţigle, olane), cuie de fier, fragmente de sticlă (picior de pahar, geam etc.) şi un fragment de plumb rezidual. În apropierea gropii, după conturare, a fost descoperită passim o monedă de la Traian (denarius), care ar putea proveni din aceasta. Materialul ceramic plasează acest complex în epoca romană târzie (sec. IV-VI p.Chr.). C3 - groapă cu funcţionalitate incertă, de formă ovală (3,05 x 1,85 m), suprapusă parţial în partea de S şi de N de doi piloni din beton aparţinând fostei fabrici. Ad. de conturare: -1,20 m; ad. finală: -2,15 m jumătatea de E, -2,50 m jumătatea de V (de la nivelul actual). Pare să fi fost iniţial clopotită integral, păstrându-se parţial această formă în partea de V şi de E. Inventarul arheologic recuperat este relativ numeros, se concentra în partea superioară a umpluturii complexului şi constă în fragmente ceramice lucrate la roată (amfore, castroane, oale etc.) şi în tipar (opaiţe), fragmente de sticlă (picior de pahar, geam etc.), cui de fier, un fragment dintr-o piesă de bronz, fragmente de materiale de construcţie (bucăţi de mortar roşiatic, cărămizi, ţigle, olane) şi resturi osteologice de provenienţă animală (un fragment de coastă prezintă o perforaţie). Pe baza materialului ceramic, complexul se datează în a doua jumătate a sec. V – prima jumătate a sec. VI p.Chr. C4 - groapă de formă aproape circulară (1,40 x 1,30 m), cu pereţii drepţi, folosită pentru prepararea mortarului. Ad. de conturare: -1,65 m; ad. finală: -2,65 m (de la nivelul actual). S-au constatat două straturi de umplere (prezentate de sus în jos): stratul 1 (80 cm grosime) conţine pământ brun-negricios de consistenţă afânată, bogat în materiale arheologice, dintre care amintim fragmente ceramice lucrate la roată (amfore, ulcioare, oale etc.) şi cu mâna, unele întregibile, multe fragmente de materiale de construcţie (bucăţi de mortar alb şi roşiatic, cărămizi, ţigle, olane), resturi osteologice de provenienţă animală, inclusiv de peşte, un fragment de brăţară din sticlă; stratul 2 (20 cm grosime) este alcătuit din două tipuri de cărămidă pisată, distribuite aproape uniform în cele două jumătăţi ale gropii, unul foarte fin şi compact (jumătate N) şi unul format din bucăţele mai mari (jumătate S). Datarea complexului în sec. IV este indicată atât prin materialul ceramic, cât şi de o monedă, descoperită în partea superioară a stratului 1, de tip GLORIA EXERCITVS (1ST), emisă de Constantin I în anii 336-337, într-un atelier neprecizat. C5 - groapă de formă circulară (dm. la gură 1 m), uşor clopotită (dm. max. 1,30 m), cu funcţionalitate incertă, suprapusă parţial de un pilon din beton al fostei fabrici. Ad. de conturare: -1,65 m; ad. finală: -2,20 m (de la nivelul actual). Complexul s-a remarcat printr-o cantitate mare de fragmente de materiale de construcţie (bucăţi de mortar, cărămizi, ţigle, olane), la care se adaugă fragmente ceramice lucrate la roată, fragmente de sticlă şi câteva resturi osteologice de provenienţă animală. De asemenea, în partea superioară a umputurii a fost descoperit un cap de statuetă de marmură, reprezentând o divinitate, probabil Dionysos/Bacchus. Inventarul arheologic şi apropierea de complexul C 4 sugerează contemporaneitatea cu acesta, implicit datarea în sec. IV. C6 - groapă de formă ovală (dm. la gură 1,40 x 1,20 m), cu pereţii clopotiţi (dm. max. 2,20 m) şi funcţionalitate incertă. Adâncimi (de la nivelul actual): conturare -1,00 m; ad. până la care s-a putut cerceta -2,70 m, ad. finală -4,00 m (verificată prin carotare). Prezenta o umplutură similară cu complexul învecinat C1: pământ brun-negricios, în general întărit, amestecat cu pietricele. Inventarul arheologic este sărac şi constă în câteva fragmente ceramice lucrate la roată, fragmente de materiale de construcţie (ţigle), resturi osteologice de provenienţă animală, trei fragmente de plumb rezidual şi două monede din bronz. Materialul ceramic şi una dintre monede (Iulia Domna, diassarion, atelier Dionysopolis, anii 193-211) indică o datare în sec. III p.Chr., însă cealaltă monedă aparţine sec. IV p.Chr. (Constantius II, AE3, tip FEL TEMP REPARATIO – FH4, atelier Antiochia, anii 356-358), situaţie similară cu cea constatată în complexul C1 (o monedă romană timpurie şi două romane târzii). Prin urmare, cele două complexe ar putea fi contemporane (cel puţin momentul dezafectării lor). C7 - groapă de tip „clopot” (dm. la gură 0,90/1,00 m; dm. max. la interior 2,15 m), probabil realizată pentru depozitare, afectată parţial de şanţurile a două conducte moderne. Adâncimi (de la nivelul actual): conturare -1,30 m; ad. până la care s-a putut cerceta -4,00 m, ad. finală -4,90 m (verificată prin carotare). Se caracteriza printr-o umplutură omogenă, de pământ negricios compact, sărac în materiale arheologice (câteva fragmente ceramice lucrate la roată şi fragmente de materiale de construcţie). Se datează în epoca romană. C8 - groapă de formă ovală (1,60 x 1,15 m) cu funcţionalitate incertă. Ad. de conturare: -1,70 m; ad. finală: -2,00 m (de la nivelul actual). Prezenta o umplutură de pământ brun amestecat cu galben, din care s-au extras câteva fragmente ceramice lucrate la roată şi fragmente de materiale de construcţie (ţigle). Se datează în epoca romană. C9 - structură adâncită de formă neregulată şi cu funcţionalitate incertă, afectată în partea de S de un şanţ modern. Ad. de conturare: -1,30 m; ad. finală: -3,15 m (de la nivelul actual). Pereţii sunt drepţi pe laturile de E şi V, iar către S capătă o formă rotunjită. În partea de V prezintă o prelungire de formă drepunghiulară iar latura de N are o nişă săpată în pământul viu. În urma cercetării, s-au putut constata trei straturi de umplere, distribuite neuniform. Primele două se concentrau în partea de S a complexului şi în prelungirea dinspre V şi se caracterizau printr-un pământ întărit negricios amestecat cu galben (cel mai de jos) sau brun-gălbui (cel superior), în general sărac în materiale arheologice (câteva fragmente ceramice lucrate la roată, resturi osteologice de provenienţă animală etc.). Din acestea s-au extras şi patru monede: Constantius II (AE2, tip FEL TEMP REPARATIO - FH3, atelier incert, anii 351-354); Constantius II (AE3, tip FEL TEMP REPARATIO - FH3, Antiochia, anii 353/354-356; Iovian (AE3, tip VOT V MVLT X, Heraclea, anii 363-364); ilizibilă, AE3/4, posibil transformată în piesă de joc. Moneda de la Iovian, apărută în stratul de pământ întărit brun-gălbui, constituie terminus post quem pentru dezafectarea structurii. Peste cele două straturi era aşternut un pământ, în general de consistenţă afânată şi, pe alocuri (în special în nişă), impregant cu cenuşă şi cu pigment roşiatic şi de cărbune. Acesta se concentra în partea de N a structurii şi s-a putut constata faptul că a fost aruncat dinspre S (eliminarea lui a rezultat într-o pantă orientată către nişă), probabil la ceva distanţă în timp după primele două straturi de umplere. Inventarul recuperat este mult mai bogat şi constă în: fragmente ceramice lucrate la roată (vase întregibile, căni, platou fragmentar african) şi în tipar (opaiţe), fragmente de materiale de construcţie (cărămizi, ţigle, olane), resturi osteologice de provenienţă animală (în special în partea superioară şi în nişă), fragmente de la obiecte de fier, fragmente de la cel puţin trei vase de sticlă, un instrument de bronz, un nucleu de silex şi trei monede datate în sec. IV, pentru care dăm mai jos identificările preliminare: Divus Constantinus (AE4, tip VN MR, Constantinopolis, anii 341-348); Constantius II (AE2, tip FEL TEMP REPARATIO - FH4, Antiochia, anii 351-354); Constantius Gallus Caesar (AE3, tip FEL TEMP REPARATIO - FH3, Thessalonica, anii 353-354). C10 - groapă de formă neregulată (c. 1,90 x 1,50 m) cu funcţionalitate incertă, afectată parţial în partea superioară de un şanţ modern. Ad. de conturare: -1,35 m; ad. finală: -2,20 m (de la nivelul actual). În partea de V prezintă două scobituri strâmte care pornesc în direcţii opuse, una către N şi alta către S, nefinalizate, din cauza riscului de prăbuşire a malului. Complexul a oferit puţine materiale arheologice (fragmente ceramice), pe baza cărora se poate stabili doar o datare largă, în epoca romană. C11 - groapă de tip „clopot” (dm. la gură 1,15 x 0,90 m; dm. max. la interior 1,70 m), probabil realizată pentru depozitare. Adâncimi (de la nivelul actual): conturare -1,30 m; ad. până la care s-a putut cerceta -2,90 m, ad. finală -4,90 m (verificată prin carotare). Groapa a fost umplută cu pietre de dimensiuni medii şi mari, surprinse de la adâncimea de -2,50 m (de la nivelul actual). Inventarul arheologic recuperat este relativ bogat şi constă în fragmente ceramice lucrate la roată (amfore, platou, etc.), fragmente de materiale de construcţie (cărămizi, ţigle, olane), resturi osteologice de provenienţă animală, fragmente de sticlă, cuie de fier, plumb rezidual şi trei monede: Constantin I (AE2, tip IOVI CONSERVATORI AVGG, Heraclea, începutul anului 313); Constans (AE4, tip VOT XX MVLT XXX, anii 341-348); Valens (AE3, tip GLORIA ROMANORVM (8), anii 367-375). C12 - groapă de formă ovală (2,00 x 1,70 m), cu pereţii uşor clopotiţi (dm. max. 2,30 m) şi funcţionalitate incertă, afectată în partea de V de un şanţ modern. Adâncimi (de la nivelul actual): conturare -1,40 m; ad. până la care s-a putut cerceta -2,90 m, ad. finală -3,60 m. Prezenta o umplutură de pământ negricios, în general compact şi cu puţine materiale arheologice (fragmente ceramice lucrate la roată, fragmente de materiale de construcţie etc.). Mai multe pietre de dimensiuni medii şi mari au fost surprinse începând cu adâncimea de -2,40 m (de la nivelul actual). Încadrarea cronologică în sec. IV p.Chr. este oferită de o monedă emisă probabil de Constantius II, într-un atelier din Propontida, în anii 358-361 (tip SPES REIPVBLICE). O altă monedă recuperată din acelaşi complex a fost bătută la Tomis în sec. II-III p.Chr. şi atestă existenţa unor elemente romane timpurii în zonă, indicate şi prin ceramica recuperată dintr-un şanţ modern aflat în apropierea complexului. Cercetarea arheologică preventivă de pe terenul situat în strada Industriei nr. 1 a permis înregistrarea unui sector din necropola elenistică a oraşului Tomis (sec. III-II a.Chr.). Cel puţin într-unul dintre cazuri înmormânările sunt protejate de un şanţ care ar fi putut avea rol de delimitare a unei parcele sau mai degrabă a unui tumul. Mormintele din perioada romană sunt sporadice, în două dintre cazuri fiind vorba de reînhumări, iar într-un al treilea caz de o jefuire produsă încă din antichitate. Apariţia celor 12 complexe adâncite databile larg începând din prima jumătate a sec. IV şi până în prima jumătate a sec. VI p.Chr., presupune existenţa în apropiere a unui orizont de locuire din această perioadă. Apariţia constantă în umplutura gropilor a unor materiale ceramice databile în sec. II-III p.Chr. (inclusiv un cap de statuie din marmură) ar putea face plauzibilă ipoteza existenţei în apropiere a unui edificiu din această perioadă, probabil reutilizat în sec. IV şi eventual dezafectat sistematic într-o perioadă ulterioară.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|