Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Constanţa | Site: Necropola oraşului antic | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period;
Late Roman Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Constanţa
Commune   Constanţa
Site  Necropola oraşului antic
Site Sector Sector Centru Str. Sarmizegetusa, nr. 1
Site name   Tomis
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Nopcea Cătălin-Mircea Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
National Arch. Record Site Code 60428.16
Report Cercetarea preventivă s-a efectuat la cererea beneficiarului Thomas Kavanagh, pentru descărcarea de sarcină arheologică a terenului pe care se doreşte investiţia ”construire imobil P+2E”. Terenul este situat în zona centrală a Constanţei, nu departe de perimetrul din strada Dacia 1B, cercetat în anul 2016 (vezi CCA. Campania 2016, p. 179-181). Săpătura s-a efectuat în suprafaţă, printr-o decapare cu mijloace mecanice în etape diferite, până la un nivel la care s-au putut delimita complexe arheologice (circa -1,60 m sub nivelul actual al terenului). Succesiunea stratigrafică generală a sectorului cercetat este următoarea : asfalt (0,10 cm); strat modern 2 (post-1960) - pamânt de nivelare generală a terenului, depus la finalizarea construirii blocului de pe Bd. Tomis (0,30-0,40 m); strat modern 1 - depuneri firave de pământ, corespunzând locuirii de la sfârşitul sec. XIX şi din prima jumătate a sec. XX (0,10-0,20 m); strat de pământ negru-brun, vegetal post-antic (0,20-0,30 m); strat de pământ brun (0,30-0,50 m), în general steril, la partea superioară cu rare cu indicii ale unui nivel de călcare antic şi cu pământ provenit de la excavaţiile antice; pământ galben viu (loess), surprins la adâncimi cuprinse între -1,10 şi -1,25 m sub nivelul actual.
În perimetrul investigat au fost conturate mai multe intervenţii moderne (a doua jumătate a sec. XIX - prima jumătate a sec. XX), constând îndeosebi în gropi umplute cu resturi menajere, dar şi o groapă masivă de implantare a unui rezervor de păcură (datând din anul 1960, conform informaţiilor oferite de locatarii blocului din vecinătate). Perioadei antice îi aparţin trei complexe: două morminte de înhumaţie şi un şanţ de delimitare. M1 - înhumaţie (groapă cu trepte laterale). Groapă de formă rectangulară (2,50 x 1,30 m), conturată la -1,55 m sub nivelul actual, care se restrânge la dimensiunile de 2,10 x 0,75 m prin trepte cruţate în pământul viu (la o cotă de -2,75 m). Adâncimea finală la care era depus defunctul este de -3,05 m. Spre deosebire de alte descoperiri din Tomis, acesta nu avea prevăzute alveole, interpretate adesea ca fiind destinate susţinerii unor bârne de lemn. Orientare: E-V. Scheletul se afla într-o stare de conservare precară, depus în poziţie decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp, fără sicriu şi fără inventar. Datare: sec. III p.Chr. (?). M2 - înhumaţie (groapă acoperită cu ţigle). Groapă de formă neregulată (L. 1,65 m), conturată la -1,40 m sub nivelul actual, mai lată în zona capului defunctului (0,50 m), cu restrângerea maximă la capătul picioarelor acestuia (0,40 m). Adâncimea finală a complexului este de -1,70 m. Groapa a fost realizată strâmt, cât să încapă defunctul, peste care s-au depus mai multe ţigle, majoritatea deplasate (căzute în interior). Capul era acoperit de două ţigle, una dispusă pe verticală şi una pe orizontală. Orientare: NE-SV. Scheletul se afla într-o stare de conservare relativ bună, depus în poziţie decubit dorsal, oasele picioarelor fiind deplasate. Fără sicriu şi fără inventar. Datare: sec. II-III p.Chr. (?). C1 - şanţ de delimitare a ariei funerare. Decaparea generală a permis conturarea unui şanţ de mari dimensiuni în jumătatea de N a suprafeţei cercetate, afectat parţial în partea de E de o groapă modernă. Acesta a fost realizat cu scopul de a delimita o arie funerară, marcată prin cele două morminte identificate (M1 şi M2). Poziţia mormintelor faţă de şanţ indică întinderea ariei către S, ele fiind amplasate în colţul de N-E. Având în vedere surprinderea parţială a complexului, pentru o imagine cât mai clară asupra formei şi a succesiunii stratigrafice, s-au practicat trei sondaje, două dispuse în partea de E (α, β) şi unul în partea de V (γ). Astfel, s-a putut stabili faptul că orientarea acestuia este aproximativ E-V (segmentul de N) şi face un cot către S-E (segmentul de E) pentru a forma colţul în care erau amplasate cele două morminte. Profilele obţinute au permis constatarea unor diferenţe între cele două segmente, atât în modul de realizare, cât şi în straturile de umplere. Segmentul de N a fost săpat în forma literei „V”, cu baza dreaptă, atingând adâncimea maximă la -3,10 m sub nivelul actual. Primul strat de umplere era destul de compact, sărac în materiale arheologice şi reprezenta funcţionarea propriu-zisă a şanţului. Peste acesta se afla un strat de pământ întărit, format probabil prin colmatarea pereţilor şi desfăşurarea primelor acţiuni de umplere asociate cu dezafectarea. Următorul strat prezenta o consistenţă afânată şi s-a remarcat printr-o abundenţă de materiale arheologice atât ca număr, cât şi ca varietate. Majoritare sunt fragmentele ceramice lucrate la roată, provenite de la recipiente precum amfore, ulcioare, castroane, boluri, farfurii, căni, etc. Din categoria obiectelor de lut lucrate în tipar, s-au recuperat câteva fragmente de la opaiţe, altare, statuete de lut, dar şi două fragmente de la un vas zoomorf cu reprezentarea unui berbec. Nu lipsesc nici obiecte de metal sau os. Acestor categorii de materiale li se adaugă fragmente de la ţigle, olane şi cărămizi, pietrele fiind rare şi, în general, de mici dimensiuni. Din aceeaşi umplutură s-au extras patru monede din metal comun: două romane provinciale de tip pseudo-autonom, dintre care una bătută la Tomis (datată în perioada Antoninilor) şi una la Callatis (sec. I-III p.Chr.), apoi un nummus de la Maximinus II (Heraclea, a. 310-311), ultima fiind ilizibilă. Moneda de la începutul sec. IV p.Chr. constituie un terminus ante quem pentru dezafectarea şanţului. Varietatea materialului arheologic recuperat din acest strat sugerează o umplutură acumulată dintr-un punct apropiat, poate o casă dezafectată la începutul sec. IV p.Chr., când probabil s-a renunţat la practica de marcare a ariilor funerare cu şanţuri. Segmentul de E se remarcă printr-o adâncime mai mică şi o umplutură mai omogenă, cu rare fragmente ceramice. Amintim descoperirea în colmatarea acestuia a unei monede emisă de Vespasian pentru Domiţian, datată în anul 76. În sfârşit, umpluturile celor două segmente au fost sigilate de un strat de pământ gălbui întărit. Lista monedelor descoperite în şanţ: 1. OR; Callatis, pseudo-autonomă, tip Kybele şezând pe tron; datare sec. I-III (dar mai probabil II, poate chiar III); context - C1, sondaj γ, -1,40 m; 2. OR; Tomis, pseudo-autonomă, tip Hermes cu pungă şi caduceu; datare perioada Antoninilor; context - C1, sondaj α, -1,55 m, lângă profil E (zona cu arsură); 3. OR; Tomis ?; elenistică sau romană provincială; context - C1, sondaj α, -1,90 m (lângă profil N); 4. AE (as); Vespasian pentru Domiţian; Roma; tip AEQVITAS AVGVST; anul 76; context - C1, sondaj β, -1,85 m (la capătul de S al şanţului); 5. AE (nummus); Maximinus II; Heraclea; tip GENIO IMPERATORIS; anii 310-311; context - C1, sondaj γ, -1,80 m, spre sondaj α, lângă profil N. Cercetările arheologice preventive de pe Str. Sarmizegetusa, nr. 1 ilustrează foarte bine complexitatea topografiei necropolei romane a Tomisului, cel puţin în zona centrală a Constanţei. După cum s-a constatat şi în cursul cercetării preventive din anul 2016 de pe strada Dacia, nr. 1 B (teren situat în imediata apropiere), cronologia descoperirilor arată o continuitate a folosirii spaţiului în secolele II-IV p.Chr., cu foarte rare suprapuneri între morminte şi cu puţine intervenţii mai târzii (sec. VI p.Chr.). Şanţurile de delimitare a ariilor funerare sunt în această zonă de mari dimensiuni şi funcţionează doar în perioada de început a necropolei (sec. II, cel târziu prima jumătate a sec. III p.Chr.), fiind abandonate treptat şi nivelate intenţionat către sfârşitul sec. III - începutul sec. IV p.Chr.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu