|
Excavation Year |
2008 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
|
Periods |
Hellenistic Period;
Roman-Byzantine Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Constanţa |
|
Commune |
mun. Constanţa |
|
Site |
Str. Mihai Viteazu f.n. (sediu OCPI Constanţa) |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Tomis |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Băjenaru |
Constantin |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Cliante |
Laurenţiu |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Papuc |
Gheorghe |
Site director |
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Potârniche |
Tiberiu |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
|
|
National Arch. Record Site Code |
60428.30
|
|
Report |
Pe baza contractului de cercetare preventivă încheiat între MINAC şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa s-au efectuat săpături arheologice pe strada Mihai Viteazu, în spatele Teatrului „Fantasio”, pe locul unde se intenţionează construirea noului sediu al OCPI. Zona face parte din aria intramurană a oraşului romano-bizantin, fiind situată în apropiere de incinta de pe Bd. Ferdinand. Pe parcursul cercetării s-au identificat şi mai multe morminte aparţinând necropolei elenistice a Tomisului.
Stratigrafia generală
Pe întreaga suprafaţă cercetată există un strat de umplutură modernă (cel mai probabil din ultimele două decenii ale sec. XIX), constituit în general din pământ adus din diverse locuri ale oraşului. Acest strat reprezintă fără îndoială o nivelare a terenului înainte de construcţia propriu-zisă a şinelor de cale ferată. Faptul că s-au descoperit destul de frecvent materiale arheologice de epocă romano-bizantină (în special ceramică şi monede) ne face să credem că acest pământ de umplutură provine în cea mai mare parte din perimetrul oraşului antic. În câteva locuri au fost surprinse gropi practicate în această epocă sau chiar mai târziu (sec. XX): SIX c. 2 – şanţ de canalizare; SVIII c. 3 – groapă; S VII c. 1 – groapă înspre profilul de V, care distruge parţial un zid din sec. IV-V; Martor SIV/SV – pe întreaga suprafaţă apare un şanţ de canalizare lat de 1 m, care afectează mai multe complexe antice (vezi discuţia mai jos); SIV c. 2/3 – groapă în profil S care distruge unul dintre zidurile locuinţei din sec. VI şi, parţial, camera de acces a mormântului cu firidă laterală M5.
Imediat sub stratul modern apare stratul vegetal antic depus între momentul de abandon al oraşului antic (sec. VII) şi intervenţiile moderne de după 1878. Este un pământ negru care pe alocuri atinge o grosime şi de 0,50 m. În acest strat au apărut o serie de monede importante pentru datarea abandonării Tomisului, printre care două exemplare de la Focas (folles din anii 605/606 şi 606/607). În martorul dintre SIV şi SV (c. 5) a fost identificat un mormânt de inhumaţie târziu (M7), probabil din sec. VII sau din sec. X-XI.
N1 - Sub stratul vegetal se conturează foarte clar ultimul nivel de locuire din acest sector al oraşului antic. În cea mai mare parte a suprafeţei cercetate a fost surprinsă o dărâmătură abundentă (piatră şi foarte multe fragmente de ţigle, cărămizi şi olane), care stă pe un nivel de călcare aflat la o cotă medie de cca. -0,80 -0,90 m sub nivelul de la care a pornit săpătura manuală. Reprezentative pentru acest nivel de călcare sunt pavajele din dale de calcar identificate în martorul dintre SI şi SII (c. 6-7, cotă aproximativ –0,80 m) şi în SI c. 2 (cu o continuare în SII c. 3). Complexele care corespund acestui nivel sunt destul de numeroase: pe lângă resturile de locuinţele identificate în SI c. 6-7 (singura căreia i s-a păstrat ceva mai bine podeaua din lut), SIV c. 3-4, SX c. 1-2, s-au conturat foarte multe gropi, unele dintre ele de dimensiuni impresionante (vezi mai jos cele din SIV, SVII şi SVIII. O practică des întâlnită este demantelarea totală sau parţială a unor ziduri aparţinând locuinţelor din sec. IV-V, evident cu intenţia de refolosire a pietrei la noi construcţii. Trebuie precizat că demantelarea s-a efectuat în faze diferite pe parcursul sec. VI şi nu într-un singur moment (dovadă fiind gropile târzii care taie inclusiv şanţuri de demantelare precum în SIV c. 1). Materialul arheologic şi cel numismatic pledează pentru datarea acestui nivel pe întreg parcursul sec. VI şi la începutul sec. VII. Trebuie precizat că nu au fost evidenţiate urme foarte clare de incendiu pe acest nivel final. Există însă unele indicii pentru postularea unor distrugeri în acest sector, acestea fiind reprezentate mai ales gropile masive din SIV şi SVII, în care s-a depozitat o cantitate apreciabilă de cenuşă. Având în vedere materialul monetar apărut în groapa din SIV c. 5 (terminus post quem două dekanummia de la Justinian databile în anii 558/559) se poate formula ipoteza unor distrugeri în urma invaziei kutrigurilor, care să fi afectat cel puţin parţial acest sector.
N2 - Sub nivelul de călcare din sec. VI apare în majoritatea secţiunilor un strat de pământ afânat (gros pe alocuri de cca. 0,30-0,40 m), în care a apărut o cantitate impresionantă de monede din sec. IV-V. Ca nivel de călcare există fie podele de lut, fie simple bătătoriri ale pământului. În unele cazuri se observă refaceri succesive ale nivelului de călcare, cazul cel mai elocvent fiind în SIII c. 4-6, unde se observă că în zona în care există un pământ mai puţin compact (este vorba de straturile de umplutură efectuate la începutul sec. IV) nivelul iniţial, reprezentat de podea groasă de lut, este refăcut (completat) printr-o tasare din pietricele şi fragmente ceramice. În general, datarea acestui nivel se poate face larg începând cu a doua jumătate a sec. IV şi pe întreg sec. V (poate chiar şi la începutul sec. VI). Precizăm însă că este vorba de un nivel discontinuu, perturbat de intervenţiile masive din sec. VI. În unele locuri s-au putut delimita secvenţe stratigrafice mai strânse, mai ales din prima jumătate a sec. V (vezi complexele descoperite în SIX/SVIII/S VII c. 1-2), dar şi din a doua jumătate a sec. V (în S V c. 1-2). În orice caz, este evident faptul că pe întreg parcursul sec. V-VI s-au produs decapări succesive, care au condus la dispariţia unor nivele de călcare anterioare.
N3 - Este primul nivel de călcare amenajat pe acest sector al Tomisului. Decapările amintite au afectat şi mai mult acest strat, prins doar pe anumite porţiuni (vezi SI c. 6-7 – podea de lut, posibil prim nivel de funcţionare al locuinţei; SI c. 4 – exterior locuinţă; SIII c. 6-7 – nivelare cu lut). Aceluiaşi nivel îi pot fi atribuite tasarea surprinsă în SI c. 1 şi stratul de lut galben din SIII c. 3-4, ambele reprezentând nivele de călcare iniţiale ale străzii din acest sector, precum şi un nivel de călcare amenajat direct peste pământul viu surprins în SIX şi SVIII (pe care au apărut mai multe monede din primele decenii ale sec. IV).
N4 - Un nivel distinct în succesiunea stratigrafică din perimetrul supus cercetării a fost surprins îndeosebi în partea de NNE a săpăturii (SI c. 3-6, SII c. 3-6, SIII c. 4-6, SIV c. 5-6). Acesta se individualizează foarte bine prin straturi succesive de pământ de umplutură, întărit pe alocuri prin nivelări cu pământ galben. În acest nivel apar foarte multe fragmente ceramice, care, împreună cu materialul numismatic, datează această acţiune de nivelare la sfârşitul sec. III - începutul sec. IV (perioada Tetrarhiei). Un material asemănător a fost cules şi din gropi practicate în sectorul nivelat (vezi mai ales în S III c. 6 şi S IV c. 6), dar şi în alte secţiuni (SIX c. 3 sau SVIII c. 2-3 – groapă care taie complexul funerar elenistic M 6). Alte două gropi se datează anterior epocii Tetrarhice – cea identificată în profilul de N al SI c. 4-5, al cărui material pledează pentru o datare în a doua jumătate a sec. II – prima jumătate a sec. III şi cea din SII c. 3-4 (spre profil N), cu material din sec. III. Imaginea creată de situaţia surprinsă în teren ne îngăduie să presupunem că înspre NNE exista o depresiune naturală în care s-au practicat gropi de împrumut (probabil lut necesar atelierelor ceramice sau pentru fabricarea cărămizilor, dacă nu şi ca liant pentru zidărie). Observaţia este întărită de lipsa aproape totală a acestor gropi şi a nivelării în partea de SSV a zonei cercetate, unde nivelul pământului viu (loess) este destul de ridicat (cotă medie –1,25/-1,50 faţă de nivelul de la care a început săpătura manuală).
Acest strat de nivelare este extrem de important pentru datarea începuturilor locuirii în acest sector al Tomisului (începutul sec. IV) şi poate fi considerat un argument pentru datarea în perioada Tetrarhiei a momentului de construcţie a incintei târzii a oraşului, aflată în imediata apropiere.
Necropola elenistică
La baza secvenţelor stratigrafice din epoca romană târzie şi în cele mai multe cazuri deranjate de acestea au fost identificate şapte morminte:
M1 (SIII c. 3, deranjat de o groapă din sec. V): inhumaţie în groapă simplă, cu trepte laterale, orientare N-S; cuie sicriu; inventar recuperat – fragment cioc opaiţ şi vas de sticlă întreg tip Isings 32, care datează mormântul la mijlocul sau în a doua jumătate a sec. I p.Chr.
M2 (SVIII c. 4, „decapat” aproape total de nivelul din sec. IV): incineraţie, s-a păstrat doar şanţul de tiraj; orientare N-S; din inventar s-au păstrat fragmente pisate de la o amforă şi două obiecte mici din fier şi bronz; datare probabilă sec. II-I a.Chr.
M3 (martor SVII/S VI, deranjat parţial de o amenajare din prima jumătate a sec. V): inhumaţie în groapă simplă, orientare NV-SE; mormânt de copil, inventar compus din lekythos, statuetă tip Tanagra, figurină de sticlă şi inel de bronz; datare în sec. III-II a.Chr.
M4 (SIV c. 2, profil N, deranjat şi jefuit complet în a doua jumătate a sec. V): inhumaţie, posibil firidă, orientare NV-SE; fără inventar păstrat, datare incertă.
M5 (SIV c. 2, către profil S): inhumaţie, mormânt cu cameră de acces şi firidă laterală, orientare VNV-ESE; schelet cu mâinile pe bazin, capul aplecat către stânga; cuie sicriu; inventar doar o posibilă brăţară de fier pe braţul stâng; datare incertă, probabil sec. I p. Chr.
M6 (SVIII c. 2-3, deranjat de mai multe gropi târzii, posibil chiar jefuit încă dinainte de epoca romană): complex alcătuit probabil dintr-o cameră de acces şi două firide? longitudinale (lungime totală păstrată cca. 7 m, lăţime 2,50 m); orientare N-S; cu certitudine inhumaţie (oase răvăşite în camera de acces sau purtate în gropile mai târzii); inventar fragmentar, atât în firide, cât şi în camera de acces – mai ales de la amfore de Chios şi Thasos, asigură o datare în sec. IV-III a.Chr.
M8 (S IV c. 4, deranjat parţial de zidurile unei locuinţe şi de o groapă de la sfârşitul sec. VI); incineraţie, cu şanţ de tiraj pe mijlocul gropii; orientare VNV-ESE; inventar bogat in situ, compus din vase întregi (lagynoi, cythra), două opaiţe, obiecte de metal şi de lut, două monede de bronz; de asemenea, în groapa care taie mormântul s-au mai găsit fragmente de la un bol megarian şi de la un unguentariu; datarea este asigurată de monede în sec. II a.Chr.
Complexe romano-bizantine
Perimetrul cercetat este dominat de o stradă orientată V-E, surprinsă începând din SI c. 1 şi până în SIV c. 5 pe o lungime de aproximativ 22 m. Amenajarea sa este de plasat la începutul sec. IV, după cum o dovedesc nivelele de tasare şi de lut galben din faza iniţială, surprinse în SI c. 1 şi în SIII c. 3-4. Starea de conservare a acesteia este extrem de precară, aspectul actual fiind rezultatul restructurărilor urbane din sec. V-VI, când sunt practicate chiar şi gropi pe traseul acesteia (vezi cazul celei din SIII c. 3/4 sau a celor din SIV c. 5). O serie de dale din calcar surprinse în SI şi SII constituie nivelul străzii din a doua jumătate a sec. VI şi de la începutul sec. VII. Locuinţele se aliniază aproape fără excepţie în funcţie de această stradă, zidurile având aceeaşi orientare (N-S şi E-V). În funcţie de aceste ziduri se poate măsura şi lăţimea maximă a străzii în perioada sa iniţială – circa 4 m. Se pot contura astfel două ansambluri, unul la N de stradă şi altul la S de aceasta.
Complexe la N de stradă
SI: În c. 6-7 apare colţul unei locuinţe cu zidurile din piatră legată cu pământ, singura care a păstrat la interior resturile a trei nivele succesive de călcare databile între sec. IV-VI; la S de colţul acestei locuinţe este amenajat în sec. VI un pavaj din piatră de dimensiuni medii, lat de circa 1,50 m şi păstrat pe o lungime de aproape 4 m (pavajul a fost prins aproape în totalitate sub martorul dintre SI şi SII). În c. 4 şi sub martorul cu SII apare colţul în formă de L al unei locuinţe (?) din sec. IV-V, cu zidurile din piatră legată cu pământ, demantelate până la ultimele două rânduri din fundaţie. În martorul SI/SII, la 0,15 m distanţă spre S de colţul acestei structuri s-a identificat un rest de zid târziu (sec. V-VI), iar lângă acesta, spre V, o structură circulară - probabil fundaţie de pilastru (0,70 m diametru) din zidărie compactă cu piatră legată cu pământ, având o fundaţie destul de adâncă până la pământul viu (vezi SI c. 3 profil S).
SII/SIII (inclusiv martor): resturi de zidărie surprinse mai ales în martor, între care o structură probabil circulară în c. 6-7 care suprapune un zid mai vechi aflat în colţul de NE al S III. Acestuia îi corespunde, la rândul lui, o fundaţie de pilastru imediat la S, care ar putea indica un posibil portic.
SIV: în c. 6-7 apare un zid orientat N-S, care are inclus în structura lui un jgheab din calcar; zidul se păstrează la nivel de fundaţii, dar urme de mortar ne fac să credem că în elevaţie a fost folosit mortarul. Demantelarea sa este posibil să fi avut loc către sfârşitul sec. VI.
Complexe la S de stradă
SI c. 1: dărâmătură abundentă cu multe cărămizi, printre care s-au descoperit şi o râşniţă întreagă (meta şi catillus); datare către sfârşitul sec. VI – începutul sec. VII.
SII c. 1-2: aceeaşi dărâmătură, delimitată către N de un zid demantelat în totalitate.
SIII c. 1-3: dărâmătură de aceeaşi factură, aici completată şi de o groapă masivă (vezi profil N) în care au fost aruncate foarte multe pietre, cărămizi, ţigle şi olane; la N delimitare clară a unui traseu de zid, demantelat în totalitate ca şi în SII.
SIV c. 1-3: aici s-a putut delimita mai bine o locuinţă cu o încăpere cu dimensiunile de cca. 5 x 5 m, ale cărei ziduri sunt demantelate pe anumite porţiuni sau afectate de gropi târzii sau moderne.
S IV c. 3-4 şi S V c. 2-3: o altă încăpere delimitată, dimensiuni aproximativ 5 x 2 m, ziduri extrem de distruse, chiar rase total; zidul de N al acestei încăperi, care lonjează de fapt strada, taie, la rândul lui un canal de scurgere cu pereţii realizaţi din piatră legată cu mortar hidrofug (datarea acestuia în sec. IV este asigurată şi de o groapă din sec. V care îl secţionează în capătul dinspre N).
SVI c. 1-2 şi în martor cu SVII: structură rectangulară adâncită în pământul galben viu, cu gropi de provizii la interior; datare în prima jumătate a sec. V, prin material ceramic şi numismatic abundent în strat de cenuşă.
SVII c. 1/SVIII c. 1-2/SIX c. 1-2: zid orientat V-E, distrus în parte de o groapă modernă, delimitat la capătul dinspre E de un pavaj din piatră (lungime 3,50 m, lăţime 1,50 m) care asigura accesul către o altă structură rectangulară adâncită în pământul galben (3,20 x 2,80 m), care are în capătul dinspre pavaj o latură formată dintr-un rând de pietre mijlocii. Toate acestea formează un complex unitar, databil în prima jumătate a sec. V pe baza materialului ceramic şi numismatic abundent apărut în strat de cenuşă.
Materialul arheologic recuperat este foarte bogat şi constă în primul rând din ceramică fină şi de uz comun, între care câteva exemplare întregi sau întregibile, opaiţe întregi sau fragmentare, obiecte din sticlă (fragmentare), obiecte din metal, din care se remarcă o serie de fibule, catarame, o aplică cu reprezentarea lui Jupiter-Ammon, un pond de mari dimensiuni (sec. VI). La acestea se adaugă cca. 800 monede din bronz şi câteva din argint, cele mai multe fiind din sec. IV-V, dar fără a lipsi loturi importante din a doua jumătate a sec. III sau din sec. VI şi chiar începutul sec. VII.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
