Excavation Year |
2016 |
Epoch |
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Modern
|
Periods |
Late Roman Period;
Modern Age
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Constanţa |
Commune |
or. Constanta |
Site |
Strada Dacia |
Site Sector |
Strada Dacia, nr. 1 B |
Site name |
Tomis |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Băjenaru |
Constantin |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Nopcea |
Cătălin-Mircea |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Vasilescu |
Dan |
|
|
|
National Arch. Record Site Code |
60428.16
|
Report |
Cercetarea preventivă a avut drept scop descărcarea de sarcină arheologică a terenului pe care se realizează investiţia ”construire imobil D+P+2–4E”, beneficiar Filipescu Victor. Terenul este situat în zona centrală a Constanţei, în apropiere de Sala Sporturilor, o zonă cunoscută încă de la începutul sec. XX ca fiind ocupată de necropola oraşului antic Tomis. Primele cercetări arheologice preventive documentate în zona centrală a oraşului Constanţa datează din anul 1956. Este vorba de săpăturile efectuate de Adrian Rădulescu şi Mişu Davidescu în zona parcului Teatrului de Stat, care au dus la descoperirea a 42 de morminte (MCA 5, 1959, p. 754–755). În următorii 60 de ani, s-au descoperit sute de morminte în arealul delimitat de Bulevardul Mamaia la N, Str. I.G. Duca la V, Bd. Ferdinand la S şi faleza mării la E (cercetări V. Barbu, M. Bucovală, Gh. Papuc, N. Cheluţă-Georgescu, C. Chera, V. Lungu, C. Băjenaru, I.C. Dobrinescu, C. Nopcea, O. Mitroi). Este arealul cel mai intens ocupat de complexe funerare, începând din peroada elenistică şi până în sec. VI p. Chr. Pe baza cartării descoperirilor, ca şi a interpretării unor planuri mai vechi ale oraşului (sec. XIX), se pot delimita inclusiv drumuri care conduc către incinta oraşului roman din zona peninsulară a Constanţei. Cercetarea s-a efectuat în suprafaţă, pe amplasamentul fundaţiei proiectate (aproximativ 25 x 13 m, circa 250 mp), printr-o decapare cu mijloace mecanice în etape diferite, până la un nivel la care s-au putut delimita complexe arheologice (circa -1,40 m sub nivelul actual al terenului) (fig. 20, 21). Succesiunea stratigrafică generală a suprafeţei cercetate este următoarea (fig. 22): - strat modern 2 (sec. XX) - pamânt de nivelare generală a terenului, cu urme de la construcţiile anterioare (grosime 0,10 – 0,20 m); - strat modern 1 - strat de cultură din a doua jumătate a sec. XIX, în legătură cu complexele moderne identificate (grosime 0,20 – 0,40 m); - strat de pământ negru-brun, vegetal post-antic (grosime 0,20 – 0,30 m); - strat de pământ brun (grosime 0,40 – 0,50 m), în general steril, la partea superioară cu rare indicii ale unui nivel de călcare antic şi cu pământ provenit de la excavaţiile antice; - pământ galben (loess), surprins la adâncimi cuprinse între -1,10 şi -1,40 m sub nivelul actual. S-au descoperit 12 morminte din sec. III-IV p. Chr., o groapă cu depunere de oase umane din sec. VI p. Chr. şi porţiuni din două şanţuri de delimitare a ariilor funerare. Complexele antice sunt suprapuse parţial de structuri din epoca modernă, aparţinând fostei biserici protestante a oraşului. Complexe moderne (a doua jumătate a sec. XIX - prima jumătate a sec. XX): - CM 1 - amenajare cu rol probabil de depozitare (beci), săpată în pământul viu. Se compune dintr-un culoar de acces dreptunghiular (3,30 x 1,90 m), cu 6 trepte cruţate în pământ, două firide laterale boltite (circa 0,70 x 0,80 m) şi o cameră dreptunghiulară longitudinală, de asemenea boltită (3,30 x 1,80 m), al cărei fund este la -4,20 m sub nivelul actual. Complexul afectează o porţiune din şanţurile romane. - CM 2 - construcţie din piatră cu mortar (2,70 x 2,00 m), ziduri groase de 0,40 m, având probabil tot rol de beci. Implantată în mijlocul şanţului mare C1. - CM 3 - construcţie din piatră cu mortar, care intră în profilul de N al suprafeţei cercetate. Lăţimea păstrată este de 8 m, cu o intrare pe latura de S. Zidurile sunt groase de 0,50 m şi sunt implantate în umplutura şanţurilor funerare romane. - CM 4 - construcţie din piatră şi mortar, situată în colţul de SE al suprafeţei cercetate, surprinsă pe o suprafaţă de 6,80 x 4,60 m. Ziduri din piatră legată cu mortar, cu fundaţii aşezate pe un pat de pietriş), având lăţimea de 0,80 m. Zidurile au aparţinut cu mare probabilitate fostei biserici protestante menţionate de documentele de la sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX. Cea mai mare parte a clădirii (inclusiv altarul) a fost afectată de construcţia clădirilor din sec. XX de pe Bulevardul Tomis. - GM 1 - groapă umplută cu resturi menajere, surprinsă parţial în profilul de V al săpăturii. Se păstrează pe o suprafaţă de 3,00 x 1,70 m şi taie o porţiune din şanţul roman C1, până la o adâncime de -2,50 m sun nivelul actual al terenului. - GM 2 - groapă rectangulară (1,70 x 1,20 m), situată în interiorul construcţiei CM 4, săpată până la o adâncime de -2,80 m. Din umplutură a fost recuperat un ulcior fragmentar din ceramică. Semnalăm descoperirea în stratul de nivelare de epocă modernă a unei inscripţii funerare din a doua jumătate a sec. XIX, care îl menţionează pe Ernest Roll, viceconsul al Imperiului German la Constanţa în perioada 1872–1880. Acesta provenea din comunitatea de comercianţi germani stabiliţi în vechiul Kustendje în ultimele decenii ale stăpânirii otomane (informaţie dr. Florin Stan). Complexe antice (sec. II-VI p.Chr.): C 1, C2 - şanţuri de delimitare a ariilor funerare (fig. 23–26). Decaparea generală a suprafeţei cercetate a permis conturarea unor şanţuri de delimitare a ariilor funerare. Şanţul mare (C1) pare a fi cel mai timpuriu, fiind dublat ulterior de şanţul mic (C2) pe latura dinspre E. Ambele au direcţia aproximativ N-S, cu precizarea că şanţul mic C2 face un cot către V (sesizabil înspre profilul de N al săpăturii). Aceasta înseamnă că cele două complexe delimitează o arie funerară situată la V, perimetru în care au apărut de altfel mormintele M1 şi M12. Dimensiunile şanţului mare (C1) sunt impresionante (aproximativ 6 m lăţime la nivelul de conturare). Profilele obţinute prin sondajele efectuate denotă faptul că pe două treimi din suprafaţă acesta este compus la bază din două şanţuri mai mici (lăţimi cuprinse între 1,40 şi 1,70 m), al căror fund este uşor alveolat sau drept. Adâncimea la care sunt săpate variază între -2,40 şi -3,30 m sub nivelul actual al terenului. Cealaltă treime, aflată către V (adică spre aria funerară delimitată), este mai puţin adâncă (circa -1,70 – 1,90 m sub nivelul actual, cu o adâncire mai pronunţată către N, la -2,10 – 2,30 m) şi are fundul în general drept sau cu o uşoară pantă către E. Profilele permit constatarea a două nivele distincte: partea inferioară este compusă din lentile de pământ amestecat (cenuşiu şi galben), cu foarte puţin material arheologic, în vreme ce partea superioară este formată dintr-un pământ uniform de culoare brun-cenuşiu, cu multe fragmente ceramice din sec. II-III p. Chr. Pe anumite porţiuni s-a observat şi un pământ mai închis la culoare, cu siguranţă rezultat al colmatării încă din antichitate (din acest strat s-a extras o monedă de tip SECVRITAS REIPVBLICAE, datată 364 – 375). Din profilul de S al suprafeţei excavate, corespunzând stratigrafic cu nivelul de colmatare al şanţului, s-a mai recuperat o monedă din sec. III p. Chr. (o imitaţie turnată după o monedă romană provincială). Şanţul mic (C2) are o lăţime medie la conturare de 1,50 m, fiind mai restrâns către S (1,00 m în zona unde taie se pare şanţul mare) şi mai lat către N (1,70/1,80 m în zona de curbură către V). Forma şanţului este în V, cu baza dreaptă. Profilele obţinute arată trei straturi de umplere, cel superior fiind bogat în material ceramic din sec. II-III p. Chr. (inclusiv o monedă uzată tomitană pentru Domitian, cu contramarcă din epoca lui Traian). În capătul dinspre N, la E de zona de curbură, prezintă un „apendice” de formă ovală, săpat la o adâncime mai mică (-1,80 m faţă de nivelul actual), în interiorul căruia a fost conturat complexul C3. C 3 - groapă cu depunere de oase umane. Groapă de formă ovală (1,70 x 1,50 m), săpată în interiorul „apendicelui” şanţului C2 şi conturată imediat sub stratul de pământ brun steril, la limita cu stratul de loess. Adâncimea finală a fost înregistrată la -1,60 m, cu 0,20 m mai sus de fundul şanţului-„apendice” C2. Umplutură cu pământ brun foarte întărit şi o masă compactă de oase umane, majoritar cranii întregi sau fragmentare. Câteva fragmente ceramice găsite în umplutură ajută la încadrarea cronologică a acestui complex în sec. VI p. Chr. M 1 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces dreptunghiulară (L. 2,00 m; La. 0,65 m; Ad. -3,50 m), cu firidă longitudinală practicată către NV (în pantă foarte abruptă), cu dimensiunile L. 2,70 m; La. 1,00 m; Ad. -3,60–4,10 m. Schelet bine păstrat (cu excepţia craniului), lungime 1,45 m, cu mâna stângă pe bazin şi cea dreaptă pe piept. Cuie din fier de la sicriu. Orientare: SE-NV. Inventar: cană şi fragment de oală (în groapa de acces); două vase de sticlă (de o parte şi de alta a craniului) - fig. 31, monedă puternic corodată, databilă în sec. II. Datare: sec. II-III p. Chr. M 2 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces dreptunghiulară cu colţurile rotunjite (L. 1,90 m; La. 0,70 m; Ad. -3,30/3,50 m), cu o treaptă cruţată pe latura de S. Firidă longitudinală către N, blocată cu pietre (L. 2,40 m; La. 0,90 m; Ad. -3,90 m). Scheletul în stare relativ bună de conservare (L. 1,45 m), cu mâinile pe bazin (fig. 27). Cuie din fier de la sicriu. Orientare N-S. Inventar: opaiţ, vas de sticlă. Datare: sec. III p. Chr. M 3 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite (L. 1,95 m; La. 0,60 m; Ad. -1,90 m). Firidă longitudinală spre NE, dispusă în pantă (L. 2,20 m; La. 0,60 m; Ad. 1,95/-2,35 m) şi blocată cu fragmente de ţigle. Este suprapusă de firida mormântului M5. Schelet în stare precară de conservare, afectat şi de poziţionarea în pantă. Cuie de fier de la sicriu. Orientare SV-NE. Inventar: vas de sticlă, ulcior miniatural (fig. 31), căniţă, două opaiţe (la picioare). Datare: sec. III p. Chr. M 4 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite (L=1,80 m; LA=0,95 m; A -1,85 m). Firidă longitudinală spre E (L. 2,00 m; La. 1,10 m; Ad. -2,30 m), blocată cu fragmente de ţigle. Două schelete în stare precară de conservare (un adult? şi un copil de la care s-a mai păstrat doar craniul) (fig. 28). Orientare VNV-ESE. Fără inventar. Datare: sec. IV p. Chr.? M 5 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite, având dimensiunile L. 1,90 m; La. 0,80; Ad. -1,70 m. Firidă longitudinală spre V, cu pornire din capătul gropii de acces (dimensiuni L. 1,60 m; La. 1,00 m; Ad. -2,20 m). Suprapune parţial firida mormântului M3. Schelet de copil, slab conservat. Orientare E-V. Fără inventar. Datare: sec. IV p. Chr.? M 6 - înhumaţie (groapă simplă?). Groapă ovală (L. 2,40 m; La. 0,90 m; Ad. -1,70 – 2,00 m), cu fundul în pantă de la V către E (de unde posibilitatea interpretării ei ca firidă longitudinală, a cărei groapă de acces nu s-a putut sesiza în momentul decapării). Schelet într-o stare medie de conservare, cu mâinile pe lângă corp. Orientare V-E. Fără inventar. Datare: sec. IV p. Chr.? M 7 - înhumaţie (groapă simplă). Groapă parţial distrusă de fundaţia edificiului modern CM4, cu dimensiunile: L. păstrată 1,00 m; La. 0,58 m; Ad. -1,50 m. Schelet în stare proastă de conservare, distrus în partea inferioara (de la bazin în jos), mâinile pe abdomen. Orientare V-E. Inventar: fragment de la un unguentarium de sticla cu bulb. Datare: sec. IV p. Chr. M 8 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces rectangulară, cu colţurile rotunjite (L. 1,70 m; La. 0,60 m; Ad. -2,45 m), firidă longitudinală spre N, săpată în pantă de la S către N (L. 2,20 m; La. 0,60 m; Ad. -2,50/2,80 m). Blocajul firidei s-a realizat cu 3 ţigle întregi, bine fixate. Schelet parţial conservat (craniul căzut până spre bazin, datorită pantei). Orientare S-N. Inventar: 3 vase de sticlă, 5 fragmente mici de bronz, 3 fragmente mici de bronz aurit, ac de os (fragmentar), mărgică din scoică, 49 mărgele de sticlă. Datare: sec. III p. Chr. M 9 - înhumaţie (firidă longitudinală). Groapă de acces rectangulară (L. păstrată 1,20 m; La. 0,90 m), surprinsă parţial în profilul de E al săpăturii. Adâncimea finală era de -4,00 m sub nivelul actual. Camera funerară, situată cu siguranţă pe latura de N, nu a putut fi cercetată, depăşind cu mult limitele săpăturii. Orientare NE-SV. Inventar: fragmente ceramice în umplutura gropii de acces. Datare: sec. II-III p. Chr. M 10 - înhumaţie (groapă simplă cu cistă? de piatră şi pat de cărămizi) (fig. 29). Groapă rectangulară (dimensiuni: L. 3,10 m, La. 2,50 m), care prezintă la interior un pat de cărămizi, înconjurat iniţial de o amenajare din piatră cu suprafaţa de 2,80 x 1,60 m (deşi total distrusă, aceasta se poate calcula pe baza făgaşului lăsat de şanţurile de implantare ale zidăriei). Patul de cărămizi are dimensiunile de 2,00 x 1,10 m. Adâncimea finală: -1,60/1,65 m faţă de cota actuală. Orientare NNE-SSV. Mormântul a fost deranjat serios încă din antichitate, iar laturile de S şi de E au fost tăiate de complexul C3 şi de groapa mormântului M11. Atât din umplutura gropii, cât şi de pe patul de cărămizi s-au recuperat resturi de la mai multe schelete. Este clar un mormânt în care s-au practicat înhumări succesive, dovadă fiind poziţia oaselor păstrate de la ultimul defunct (vertebre, bazin, antebraţ şi femure nederanjate). Inventar (risipit în umplutură şi pe patul de cărămizi): cercel de aur (fig. 31), un inel de argint, trei inele de bronz (dintre care două cu gemă), fragmente de la un opaiţ, fragmente de la o ramă de oglindă din plumb, mărgea de sticlă. Datare: sec. II-III p. Chr. M 11 - înhumaţie (groapă simplă). Groapă rectangulară de mari dimensiuni (L. 3,60 m; La. 3,00 m), care prezintă pe axul lung două alveole (dintre care alveola de la S ar putea reprezenta un culoar de acces). Latura de V este uşor evazată, probabil datorită relaţiei cu mormântul vecin M10 (pe care de altfel îl taie). La partea inferioară groapa se restrânge la o suprafaţă de aproximativ 3,10 x 2,20 m, adâncită cu aproximativ 10 – 20 cm faţă de margini. Adâncimea finală: -2,40 m. Orientarea gropii: NNE-SSV. Umplutura gropii prezintă cel puţin două momente. La partea inferioară există un pământ brun întărit, în care apar unele pietre mijlocii şi multe aşchii de piatră (cel mai probabil provenite de la dezafectarea mormântului vecin M10). Peste această umplutură iniţială, care lasă o depresiune în centru, se depune un pământ brun-negricios, foarte probabil urmare a unei colmatări în timp a gropii. Mormântul a suferit cu siguranţă intervenţii ulterioare momentului iniţial, lucru confirmat şi de resturile a două schelete găsite în interior. Oasele scheletului nr. 1 apar îngrămădite în colţul de SV al gropii (fig. 30), la o cotă de -1,90 – 2,00 m (uşor mai ridicată decât nivelul fundului gropii), iar oase de la scheletul nr. 2 sunt depuse într-o alveolă situată pe axul longitudinal al gropii (la o cotă uşor adâncită, -2,55 m). Inventar (risipit în groapă): opaiţ, fragmente de la două căniţe, mărgea de sticlă. În umplutura gropii au apărut şi două monede tomitane (o emisiune pseudo-autonomă din perioada Nerva-Hadrian şi un exemplar pentru Antoninus Pius). Datare: sec. II-III p. Chr. M 12 - înhumaţie (firidă laterală?). În momentul efectuării casetei pentru cercetarea camerei funerare a lui M1, în colţul de NV al acesteia a apărut o porţiune din camera funerară a unui alt mormânt, cel mai probabil o firidă laterală. Adâncimea: -2,30 m. Orientare ENE-VSV. Inventar (depunere la picioare): cană cu gura trilobată, trei boluri (inclusiv unul tip Çandarli), căniţă. Datare: sec. II-III p. Chr. Cercetările arheologice preventive de pe terenul situat în Str. Dacia, nr. 1B demonstrează încă o dată intensitatea complexelor funerare în zona centrală a Constanţei. Cronologia descoperirilor arată o continuitate a folosirii spaţiului în secolele II-IV p. Chr., cu rare suprapuneri între morminte şi cu puţine intervenţii mai târzii (sec. VI p. Chr.). Şanţurile de delimitare a ariilor funerare pot constitui pe viitor bune puncte de reper pentru topografia necropolelor tomitane.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|