Excavation Year |
2004 |
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age
|
Periods |
Neolithic;
Bronze Age
|
Site Category |
Domestic
|
Site Types |
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Călăraşi |
Locality |
Coslogeni |
Commune |
Dichiseni |
Site |
Grădiştea Coslogeni, (La clinci) |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Neagu |
Marian |
|
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
Oană |
Virginia |
Site director |
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
Pandrea |
Stănică |
|
Muzeul Brăilei |
|
National Arch. Record Site Code |
93343.02
|
Report |
Primele cercetări de suprafaţă pe Grădiştea Coslogeni au fost efectuate în anii 1950–1953 de către Niţă Anghelescu şi "pionierii" muzeului călărăşean. În 1964, N. Anghelescu şi S. Morintz depistau vestigii datate la sfârşitul epocii, iar în 1966 şi 1968, Sebastian Morintz, N. Anghelescu şi Apostol Atanasiu întreprind două mici sondaje în care identifică şi un strat neolitic cu materiale de tip Hamangia. Între 1980-1984 se efectuează intense cercetări de teren (M. Neagu, N. Conovici, G. Trohani), iar în 1985 încep săpăturile arheologice de salvare, datorate proiectului de amplasare pe Grădiştea Coslogeni a unui centru orizicol (George Trohani, ?Mihai Simon, Marian Neagu, Dan Basarab Nanu). Între 1986-1989, cercetările de salvare sunt coordonate de Petre Diaconu, iar colectivul a fost format din Marian Neagu, Dan Basarab Nanu, Mircea Udrescu, ?Mihai Simon (1986-1987), Mircea Munteanu (1988-1989), Paul Damian (1988). După 1990, datorită renunţării amplasării centrului orizicol pe Grădiştea Coslogeni, Marian Neagu are iniţiativa transformării săpăturilor de salvare în cercetări sistematice. Începând din 1991, din colectivul arheologic mai fac parte Dan Basarab Nanu, Sebastian Morintz, Done Şerbănescu şi Valeriu Kavruk. Între 1992-1998 colectivul arheologic este format din M. Neagu, V. Kavruk, Evgeny Èernykh (1992), S. Kuzminyh, T. Teneišvili, Elena Lebedeva (1992), Nicolae Bolohan (1992), A. Popa, A. Zanoci (1992), G. Kavruk (1993), Dan Basarab Nanu (1995-1996), Valeriu Sîrbu (1995-1997), Stănică Pandrea (1998). Din 1999 şi până în 2004 la cercetări participă M. Neagu, responsabil ştiinţific, Stănică Pandrea (responsabil de sector), Valentin Parnic (din 2000, responsabil de sector), Eugen Paveleţ, Cătălin Lazăr (campania 2000), Anişoara Topîrceanu (2003), Mirela Vernescu (2004). Analize interdisciplinare au fost efectuate de-a lungul anilor de către Mircea Udrescu (arheozoologie), Evgheni Cernyh, Elena Spiridonova, Elena Lebedeva (palinologie, paleobotanica), Adrian Bălăşescu (arheozoologie), Valentin Radu (arheoihtiologie), Alexandra Comşa (antropologie), Costel Haită (sedimentologie), iar laboratorul mobil de restaurare a fost asigurat de Virginia Oană. În campania arheologică din 2004 ne propusesem să continuăm cercetările demarate în anii 2002–2003 şi anume: - cercetarea ultimului sfert din perimetrul aşezării neolitice (zona de NV) notată cu S ? (6x7,5 m); - cercetarea depunerilor şi locuirilor postneolitice; - cercetarea ultimei porţiuni din tumulul ridicat la începutul epocii bronzului; - epuizarea cercetării bordeiului B7 (martorul în cruce). - observaţii de stratigrafie verticală în urma comparării nivelurilor neolitice din profilele secţiunilor S. Morintz – profilul nordic, S. Magistral c.1-4 V, S. ? E şi profilul nordic al bordeiului B7 - cercetarea complexelor Coslogeni din Y A şi B. Cercetările arheologice din campania 2004 s-au desfăşurat în condiţii foarte dificile. Alternanţa dintre ploile torenţiale, uneori cu grindină şi zilele caniculare a pus probleme serioase colectivului şantierului format din studenţii de la facultăţile de istorie din Galaţi, Bucureşti şi Constanţa şi specialiştii de la muzeele din Călăraşi şi Brăila. La acestea s-au adăugat condiţiile vitrege datorate stării jalnice a Bălţii Borcea şi stării de incertitudine şi criză provocate de regimul dubios şi incert al proprietăţii. Terenurile privatizate, dar puternic contestate în justiţie sunt necultivate şi năpădite de buruieni. Proiectul Băncii Mondiale de restaurare ecologică a incintei fostei orezării "Roseţi" nu a fost pus în practică şi se amână de la un an la altul. În campania 2004 am efectuat săpături în S?, S?, S Magistral şi S Morintz. Obiectivul nostru principal a fost cercetarea depunerilor postneolitice din S?. Însă, vremea ploioasă, ne-a determinat să reluăm săpăturile în secţiunile care mărginesc S? – adică S Morintz şi S Magistral, pe care le-am curăţat şi le-am lărgit. Am cercetat astfel o suprafaţă de aprox. 55 m2, din care în S? – 42 m2, în S Mag – 6 m2, în S Morintz – 7 m2. În S? am căutat să epuizăm nivelul inferior al B7, cu scopul de a evidenţia amenajările aparţinând acestui nivel ocupaţional. În S? am săpat între –1,35 şi –2,02-2,05 m, cercetând depunerile inferioare aparţinând Cenuşarului Coslogeni şi partea superioară a Tumulului din Bronzul Timpuriu. În S Magistral şi S Morintz am săpat până la sterilul arheologic (aprox. –3,7 m), fapt care ne-a permis să evidenţiem resturile unei locuinţe (notată C1/2004). Un sector important din C1/2004, aflat în S?, de cca. 12–14 m2, urmează să fie săpat în campania viitoare. Complexele arheologice neolitice Bordeiul B7 Caracteristic pentru succesiunea nivelurilor ocupaţionale şi structura bordeielor neolitice este cazul bordeiului nr.7, cercetat în marginea de VNV a aşezării de la Grădiştea Coslogeni. Cercetarea şi desfiinţarea martorului în cruce din b7 a pus din nou în evidenţă cele trei nivele ocupaţionale. În colţul nordic al bordeiului, în cel de-al doilea nivel a mai fost prinsă un rest de vatră dezafectată la –1,7-1,75 m, iar în colţul opus, doar fragmente de chirpici şi vălătuci. Nivelul de abandonare al bordeiului şi transformare într-o depunere menajeră este marcat printr-un sediment cu scoici şi foarte multe oase de peşte. Groapa acestui bordei are o formă ovală cu adâncimea de 1,1-1,2 m şi dimensiuni ce variază între (2,15-2,85 m) şi (3,2-3,8 m). Secţiunea Morintz şi S ?. Observaţii stratigrafice Pregătirea şi studierea profilului nordic al Secţiunii S. Morintz / 1968 a pus în evidenţă trei niveluri ocupaţionale neolitice delimitate clar sub prima manta a tumulului. Mantaua este sub forma unui strat compact, galben, mai gros spre E (0,4-0,45 m) şi care se subţiază spre V (0,25-0,3 m). Stratul neolitic este compus din urme continue de arsură (pe alocuri lentilă) sub bucăţi de vatră şi bulgări de chirpici. Sub un pământul negru pigmentat cu scoici se observă gropile sau alveolările de la două complexe neolitice marcate prin urme continue şi discontinue de arsură şi vetre. Profilul ? E are în partea dinspre Secţiunea Morintz o locuinţă de suprafaţă. Complexul are trei nivele ocupaţionale marcate prin podine, urme lenticulare şi continue de arsură, fragmente ceramice. Fiecare nivel a fost abandonat (strat compact de scoici suprapus de cenuşă albă). Locuinţa a fost surprinsă în profil pe o distanţă de 3,9 m. Primul nivel de utilizare a locuinţei este cu siguranţă şi cel mai important; podina formată din lut galben bătătorit are 0,1 m grosime, iar vatra cu o lungime de 1,3 m are trei niveluri de refacere dispuse pe o grosime de 0,15 m. Nivelul al doilea de locuire are podina cu grosimi ce variază între 0,08 şi 0,1 m, iar cel de-al treilea nivel, care corespunde ultimului nivel de utilizare a locuinţei are 0,07-0,08 m. Complexele arheologice postneolitice Tumulul din Bronzul Timpuriu În campania 2004 am avut posibilitatea să cercetăm şi un sector din partea nordică a mantalei superioare a tumulului din Bronzul Timpuriu, fapt care ne-a permis să observăm raportul stratigrafic dintre acest complex arheologic şi depunerile arheologice anterioare (aparţinând epocii neolitice) şi depunerile arheologice ce-i succed (aparţinând bronzului târziu, cultura Coslogeni). Depunerea aparţinând tumulului este formată dintr-un sediment loessoid, omogen, de culoare gălbui – cenuşie. În S Magistral şi Secţiunea Morintz, am observat că mantaua tumulului acoperă un strat de humus antic, gros de 0,1–0,15 m, de culoare brun – cenuşie. În Secţiunea Morintz, mantaua tumulului este suprapusă de un sediment negru – brun, gros de 0,1–0,12 m, care este de fapt un strat de humus antic; peste acest humus antic se află depunerea de sediment cenuşos ce aparţine Cenuşarului Coslogeni. În S Magistral şi S?, mantaua tumulului este afectată de depunerile aparţinând Cenuşarului Coslogeni. Mai exact, sedimentul loessoid al tumulului este tăiat şi nivelat pentru a se executa o podină din lut, pe care se va depune sedimentul cenuşos al Cenuşarului. În campania 2004 nu am găsit nici un mormânt şi nici materiale arheologice care să poate fi atribuite mantalei tumulului din Bronzul timpuriu. Cenuşarul Coslogeni A fost identificat în S Magistral, Secţiunea Morintz şi S?. Coroborând toate datele şi observaţiile din cele trei secţiuni, putem descrie următoarea situaţie arheologică: - limita nordică a Cenuşarului Coslogeni, situată la cca. 25 m E de SY, unde în anii anteriori am evidenţiat acea construcţie ce adăpostea mai multe vetre şi o amenajare în formă de albie; - au fost identificate două depuneri aparţinând Cenuşarului, adică două straturi de sediment cenuşos, a căror grosime măsoară între 0,3 m şi 0,45 m; între cele două niveluri de sediment cenuşos este un strat intermediar de nivelare, gros de cca. 0,2–0,25 m, format dintr-un sediment brun, compact şi foarte dur (care, probabil, a fost bătătorit); - nivelul inferior de sediment cenuşos este depus pe o amenajare de lipitură din lut gălbui, care este o podină cu grosimea de 0,07–0,09 m, ce afectează mantaua tumulului din bronzul timpuriu; - în S?, la marginea vestică a nivelului inferior de sediment cenuşos, am descoperit un şanţ cu dimensiunile de 0,6–0,7 m şi adâncimea de 0,2–0,22 m; traseul surprins în S? era de cca. 5 m, orientarea era pe direcţia N–S, iar umplutura era formată dintr-un sediment de culoarea brună – neagră; în mod evident acest şanţ tăia mantaua tumulului şi era suprapus de al doilea nivel de sediment cenuşos al Cenuşarului Coslogeni. În depunerile aparţinând Cenuşarului au fost descoperite fragmente ceramice caracteristice culturii Coslogeni, precum şi un topor fragmentar din piatră şlefuită cu gaură de înmănuşare. Cercetările din campania 2004, deşi desfăşurate în condiţii grele, au permis acumularea de noi date referitoare la complexele aşezării neolitice, una din cele mai interesante simbioze dintre două comunităţi aparţinând civilizaţiilor Hamangia şi Bolintineanu. Dar, la fel de importante sunt şi datele referitoare la straturile ce formează Cenuşarul Coslogeni, care s-au dovedit a fi o succesiune de amenajări (podine, construcţii), peste care s-a depus sediment cenuşos amestecat cu fragmente de vase ceramice, fragmente de pereţi de locuinţă şi material osteologic. Cu siguranţă, una din cele mai incitante descoperiri din bronzul târziu o constituie edificiul de mari dimensiuni situat în centrul aşezării Coslogeni. [M. Neagu, S. Pandrea]
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|