|
Excavation Year |
2018 |
|
Epoch |
Neolithic
|
|
Periods |
Eneolithic
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Open settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Iaşi |
|
Locality |
Costeşti |
|
Commune |
Costeşti |
|
Site |
Cier |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Lângă Şcoală |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Boghian |
Dumitru |
Site director |
Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Enea |
Sergiu Constantin |
|
Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Ignătescu |
Sorin |
|
Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Părpăuţă |
Tiberius |
|
Liceul Economic-Administrativ Iaşi |
|
|
National Arch. Record Site Code |
95541.01
|
|
Report |
Prima campanie de cercetare arheologică sistematică din situl de la Costeşti-Cier, localizat în partea de NE a Şeii Ruginoasa-Strunga, binecunoscut de acum în literatura de specialitate (fig. 1.1), s-a desfăşurat în perioada 09-19 iulie 2018 (nota 18) şi a vizat, în continuitatea investigaţiilor de diagnostic, încheierea sondajului arheologic din S. I/2012 (m. 0-40) pe toată adâncimea secţiunii, finalizarea profilului stratigrafic longitudinal (m. 0– 32; nivelul -1,80-2,20/2,50 m), cercetarea complexelor arheologice din primul nivel ocupaţional din sit (Cucuteni A2-A3) şi realizarea planimetriei, inclusiv din zonele conexe. Ca atare, s-a încheiat cercetarea complexelor de pe suprafaţa S.I (m. 11,50-32), aparţinând primului nivel ocupaţional din sit (Cucuteni A2-A3), aflat sub L. 3 şi L. 5 (Cucuteni A3), fiind studiate toate complexele până la adâncimile de -2,55/-2,90 m de la suprafaţa actuală de călcare: un fragment din locuinţa L. 9/2017 (m. 11,50-15,50/16), gropile nr. 13-14/2017 şi platforma dintre m. 18-26 (imediat sub L. 3 şi L. 5). Fragmentul din locuinţa L. 9/2017 s-a individualizat, în parte, în S. I, carourile 12-16 a-b, sub 1,20 m adâncime, nivelul -1,70 m/-1,80 (fig. 2.1), aproximativ pe acelaşi orizont ca şi celelalte complexe cercetate (platforma dinspre vest), restul continuându-se spre sud şi nord, în porţiunile nesăpate (fig. 2-4). Având în vedere că a fost surprinsă doar parţial, se pare că este vorba de camera sud-estică, cu peretele exterior aferent, lângă care se găsea un vas mare pentru apă (contra incendiilor?), spart pe loc de prăbuşirea pereţilor (fig. 2.4; 3.1). Aşa cum arătam, este posibil ca o altă cameră sau o altă construcţie să se continue spre sud-est, mărturie stând lutuielile care se observă în profilul sudic.
În camera investigată s-au găsit resturile a două casete rectangulare de lut, de cca. 0,50-0,60 mp fiecare, cu marginea lutuită (gardină), înaltă de 15 cm, amenajate pe platforma podelei (fig. 2.2-4), distruse de prăbuşirea pereţilor. Podeaua a fost realizată din lut pe infrastructură lemnoasă (m. 12,60-13,20 şi 13,80-14,40 pe profilul nordic, continuându-se în porţiunea nesăpată). Partea lemnoasă a podelei era alcătuită din lemne subţiri,lodbe despicate cu diametrele de 12-15 cm, orientate NNV-SSE, resturile carbonizare ale acestora observându-se, după demontare, pe stratul antic de călcare (fig. 4.1-4). Peste substrucţia lemnoasă s-a aplicat un stat de argilă amestecată cu materiale vegetale tocate, cu grosimea de 5-6 cm, pe lângă lutuirea iniţială observându-se încă un strat de finisare (fig. 3.2-4).
Stratul lutuielilor de perete era foarte consistent, din cauza ruperii în mai multe bucăţi, prăbuşite unele peste altele, spre interiorul casei. Lutuielile de perete aveau cca. 2-3 cm grosime, prezentând două etape de refacere (relutuiri), şi fuseseră aplicate, aşa cum demonstrau amprentele păstrate, peste plasele/panourile de împletituri de nuiele, groase de 1-3 cm (fig. 2.4). În total, lutuielile de perete şi cele de podea alcătuiau o aglomerare densă cu o grosime de 0,50/0,55 m. Pe latura sudică se individualiza o porţiune de perete cu urma tălpii casei (fig. 3.1-4). Din păcate, un şanţ săpat de V. Ciurea sau Ecaterina Vulpe şi Meluţa Marin a rupt coerenţa complexelor dintre m. 11,50-16 şi 18-24, astfel încât nu putem preciza dacă vestigiile L. 9 se continuau şi spre SV şi V.
Complexul gropilor nr. 13-14/2017 a fost descoperit în campania anterioară, după demontarea vetrei/cuptorului V. 1/C2 din L. 3/2012 şi adâncirea pe nivelul -1,50-1,70 m, sub un orizont de nivelare/căpăcuire, alcătuit din argilă aluvială purtată. Groapa Gr. 13/2017 a apărut în carourile 29-32 a-b (pe profilul nordic: m. 28,40-31,50, la parte superioară; 28,30-30,05, la parte inferioară), având amplitudinea de 1,40/1,50 m spre sud. Această groapă mare, circulară neregulată (D. Max.=3,10 şi 2,20 m) era bordată, la partea superioară, de o centură alcătuită din cenuşă cu urme de cărbuni mărunţi (fig. 5.1,3). A fost exploatată stratigrafic, pe jumătatea (?) intersectată în S. I/2012, pe straturi de câte 10 cm grosime, de la partea superioară a acesteia. Gr. 13 a fost săpată din nivelul Cucuteni A2-A3, de la suprafaţa stratului de argilă aluvială (-1,10 m în partea de vest, m. 31,50-32), a avut mai multe etape de utilizare, decelate stratigrafic şi compoziţional, şi din conţinutul acesteia, s-au recuperat multe fragmente ceramice pictate bi- şi tricrom asociate şi cu decor adâncit de tip Hăbăşeşti, materiale osteologice şi câteva piese de silex, râşniţe fragmentare din gresie, două statuete zoomorfe, o rondea perforată dintr-un fragment ceramic de tip Hăbăşeşti (stratul -2,05-2,15 m). Din conţinuturile acesteia au fost prelevate probe pedologice, pentru analize pluridisciplinare (dr. Radu-Gabriel Pîrnău,Colectivul de Geografie, Academia Română, Filiala Iaşi).
Prima etapă de funcţionare se individualizează spre fundul gropii, care se îngusta, având un diametru în jur de 1,05 m şi pereţii oarecum drepţi, de la nivelul -2,25 - 2,30 şi până la adâncimea maximă de -2,82 m, reprezentată prin straturi subţiri, succesive, de arsură (cenuşă şi cărbuni mărunţi) dispuse alveolat, în care se aflau, tasate, lutuieli compacte, bine arse, roşiatice (-2,65-2,82), care făceau corp comun cu lutul argilos, înroşit de ardere (cca. 4-5 cm grosime; vatră?), (fig. 6.1-2, 4), şi fragmente de grătare perforate şi semiperforate.
Datele obţinute, cele mai clare până în prezent, ne arată, cu prudenţa de rigoare, că ne aflăm în faţa unei instalaţii de ars ceramica, alcătuită dintr-o groapă mare de deservire şi urmele unui cuptor bicameral, vertical, cu focăria de cca. 0,60/0,70 m înălţime şi diametrul de cca. 1 m (cu pereţii înroşiţi de ardere), pe marginea acesteia fiind sprijinit grătarul. După dezafectarea instalaţiei iniţiale, care credem că a funcţionat un timp destul de scurt (arderea mai puţin intensă a pereţilor focăriei), în partea estică a alveolării existente a fost aruncată argilă aluvială rezultată din săparea Gr. 14 (care acoperea parţial depunerile din prima etapă) şi a fost utilizată, pe rând, probabil în alte două etape, pentru abandonarea unor resturi de locuire şi ca groapă- cuptor deschisă pentru ars ceramica, dovadă stând cele 8-10 straturi succesive de arsură, cvasi-egale, dispuse alveolat, de multe ori cenuşa arătând arderea integrală a combustibilului lemnos (fig. 6.4).
Groapa Gr. 14/2017 a fost descoperită imediat la est de Gr. 13/2017, în carourile 28 a-b (m. 27,20-28,20 / 27-28,20), adâncindu-se de la - 1,50/-1,55 m până la -2,30 m, fiind surprinsă pe jumătatea sudică (fig. 5.2,4). Aşa cum arătam anterior, pare să fie ulterioară primei faze de funcţionare a Gr. 13. A fost o groapă mică, cu diametrele de 0,90 x 1 m, la partea superioară, şi 0,81 x 0,65 m la fund, şi o adâncime de cca. 0,80m. Era circulară, în plan, şi a fost umplută cu un pământ cenuşos în care se găseau cochilii de melci Helix pomatia, valve de scoici Unio crassus, oase de animale tinere şi fragmente ceramice cu decor adâncit şi roşu crud (aşa-numitul aspect Hăbăşeşti). Deşi era foarte apropiată de groapa nr. 13, nu putem stabili, deocamdată, care au fost raporturile dintre acestea (fig. 6.3), sau cu alte instalaţii asemănătoare.
Platforma dintre m. 18-26 (sub locuinţele L.3 şi L. 5) a apărut după exploatarea dificilă (compactarea deosebită a componentelor în depunerile de argilă, cenuşă şi carbonaţi, a nivelurilor dintre -1,10 şi -1,80 m, care a generat un „beton cenuşos”, deasupra şi sub nivelurile lutuite şi arse, cu multe materiale arheologice). Din observaţiile realizate, se pare că, pe nivelul -1,50/- 1,60-1,90/-2 m, este vorba de alte etape şi componente constructive anterioare ale celor două locuinţe (L. 3 şi L. 5/2013), deoarece pe lângă lutuielile de platformă descoperite, cu urme evidente de substrucţie lemnoasă (lodbe, leaţuri), orientate, în general, N-S, şi urme de stâlpi/pari, în campaniile anterioare au apărut resturile unei vetre simple, probabil exterioare, care se continua în profilul sudic (carourile 29-30 c), asemănătoare cu prima etapă a V. 2/C1, aparţinând etapei evoluate a L. 3/2013. De aceea, le desemnăm ca fiind L. 3a/2018 (m. 22-27) şi L. 5a/2018 (m. 18-22) şi considerăm că aparţin primului nivel ocupaţional (Cucuteni A2-3), contemporane cu L. 9/2017. Sub nivelul L. 3a şi L. 5a, la adâncimea de -1,80/1,90-2 m, se găsea un strat de argilă amestecată cu cenuşă şi cărbuni foarte mărunţi, ceea ce denotă că aceste locuinţe au fost construite într-o etapă de existenţă a locuirii Cucuteni A2, iar sub acesta, era un alt nivel, alcătuit din argilă aluvială (-2-2,20/- 2,25 m) fără urme arheologice, în afară de cele antrenate în crotovine, care suprapunea un orizont de sol fosil, negru cenuşiu (-2,20/-2,25-2,50), sub care se află argila sterilă arheologic, cu abundente concreţiuni calcaroase.
În concluzie, chiar în condiţiile distrugerii masive (fig. 1.2), în proporţie de peste 2/3, situl arheologic de la Costeşti-Cier/Lângă Şcoală, prin complexele investigate, materialele arheologice recuperate şi documentaţia stratigrafică şi planimetrică obţinută, are o importanţă deosebită, atât pentru reconstituirea caracteristicilor vieţii şi gândirii comunităţilor cucuteniene, horodiştene din faza a II-a, precum şi a celor din Evul Mediu. Continuarea cercetărilor în acest sit este imperioasă, având în vedere starea avansată de degradare a acestuia şi risipirea accelerată a complexelor şi vestigiilor arheologice care încă se mai păstrează.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
During the archaeological campaign from 2018 the research of the features and contexts from Trench I/2012, belonging to the first occupational layer of the site (Cucuteni A2), were completed. It was excavated a fragment from the dwelling L.9/2017 (m. 11.50-15.50/16), the pits no. 13 and 14/2017 and the platform between m. 18-26 (under dwellings L. 3 and L. 5/2013), representing the dwellings L. 3a and L. 5a/2018.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
18 Şi în această campanie, lucrările s-au desfăşurat în cadrul practicii arheologice a studenţilor de la specializarea Istorie, Facultatea de Istorie şi Geografie a Universităţii ”Ştefan cel Mare” din Suceava, beneficiind de sprijinul logistic al Primăriei Târgu Frumos, Primăriei şi Şcolii Gimnaziale din comuna Costeşti, jud. Iaşi (cazarea studenţilor şi membrilor colectivului ştiinţific), a organizaţiei Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos şi al doamnei profesoare Ramona Bartha-Moga (KGS Tarmstedt, Germania). De asemenea, la lucrări au participat, ca voluntari, profesoara Alina Elena Pop (Iaşi) şi masteranzii Alexandru Pascariu şi Vasili Guţu (USM Suceava). Tuturor, colectivul ştiinţific le este recunoscător şi le aduce călduroase mulţumiri.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
