Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Girişu De Criş | County: Bihor | Site: Dâmbu-Zănăcanului | Excavation Year: 2014

Excavation Year   2014 Epoch Bronze Age; Modern Periods Bronze Age; Modern Age Site Category Domestic; Religious, Ritual and Funerary Site Types Tell; Cemetery Map it   Find it on the Romanian map County / District  Bihor Locality   Girişu De Criş Commune   Girişu De Criş Site  Dâmbu-Zănăcanului Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Burlacu Raluca Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania Cordoş Elena Cristina Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca Fazecaş Gruia Traian Site director Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea Gogâltan Florin Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca Halbac Iulia Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Lie Marian Adrian Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca Popa Cristian Ioan Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Radu Claudia Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Ştiințe Roman Vlad Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Sándor Mátyási Geoprospect Savu Mihaela Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania Ştefan Călin Dan SC Digital Domain SRL Bucureşti Suciu Claudiu Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Thomas Desaunay Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Tórtoles Alicia Hernández Universidad Complutense de Madrid Vega Maria Ruiz Universidad Complutense de Madrid Voight Chris University of Liecester National Arch. Record Site Code 29476.02 Report Cercetarea arheologică a tell-ului de epoca bronzului de la Toboliu „Dâmbu Zănăcanului” (Pl.1.1) a început în 1960 sub conducerea arheologului orădean N. Chidioşan. Cu unele întreruperi şi modificări ale colectivului de cercetare, ultima campanie s-a desfăşurat în 1972 sub îndrumarea aceluiaşi cercetător. Cu exepţia unui profil stratigrafic şi a câtorva materiale arheologice , respectivele săpături au rămas nepublicate. Vechea denumire a obiectivului a fost Girişu de Criş „Alceu”. Actualmente situl aparţine comunei Toboliu, toponimul fiind „Dâmbu Zănăcanului”. Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea împreună cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania au reluat cercetarea arheologică a acestui obiectiv în perioada 1 august-1 septembrie 2014. Pe lângă cercetările cu caracter non-distructiv şi anume ridicare topografică Stereo 70, fotografii aeriane (Pl.I/1), cercetarea sistematică de teren şi profile de electrorezistivitate, au fost deschise 3 casete. Caseta I (7x5 m) a fost trasată în punctul de maximă elevaţie a tell-ului (106,68 m) iar caseta III (7x5 m) în marginea estică a acestuia. Caseta II (4x2m) a fost amplasată peste o veche secţiune parţial încă deschisă a profesorului Sever Dumitraşcu, pentru o determinare mai rapidă a stratigrafiei şi compararea noilor rezultate cu cele obţinute de acesta în campania din 1965-1966. În punctul central al tell-ului a fost surprinsă o necropolă modernă din sec. al XIX-lea. Astfel în caseta I s-au conturat, la o adâncime de 0,20-0,40 m de la nivelul actual de călcare, 13 morminte orientate vest (capul) – est, dispuse pe 3 şiruri paralele. Dintre acestea au fost cercetate integral 7 morminte, dintre care doar unul aparţine unui bărbat adult (Pl.I/2) restul fiind copii. Din cercetarea antropologică a scheletelor s-a ajuns la următoarele concluzii: M8 aparţine unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 30 şi 42 de ani, M2 şi M3 infans I (32-34 săptămâni prenatale), M5 infans I (6-9 luni), M7 infans I (9-12 luni), M4, M6 infans I (1,5-2 ani). Din inventarul mormintelor merită amintite 7 monede de cupru, cea mai timpurie fiind emisă în 1812 (Francisc II (I)) iar cea mai târzie 1879 (Franz Joseph), 2 nasturi metalici şi 3 nasturi de porţelan. În Caseta III a fost surprinsă o veche secţiune a lui N. Chidioşan şi a D. Ignat ce nu a putut fi observată în prealabil la suprafaţă. Şi aici au fost găsite resturi osteologice umane aparţinând unui subadult, dar acestea se aflau în poziţie secundară în ceea ce ar fi putut fi pământul de aruncătură al vechii secţiuni. Cimitirul pare să fi aparţinut fermei de la Puszta Alceu a căror urme încă mai pot fi observate şi astăzi la sud de tell. Un prim indiciu pentru datarea cimitirului de la Toboliu „Dâmbu Zănăcanului” este dat de faptul că în prima ridicare topografică austriacă (1782-1785), deşi movila este marcată pe hartă, nu este însemnată ca şi cimitir. În cea de a doua ridicare topografică austriacă (1819-1869) apare atât cimitirul cât şi aşezarea de care acesta a aparţinut. În ceea ce priveşte dispunerea şirurilor de morminte, cel vestic pare să fi fost cel mai târziu, urmat de şirul format de mormintele M3, M5, M7 şi M8. În partea vestică a casetei nu s-au mai conturat alte morminte, ceea ce ne face să credem că şirul format de mormintele M1, M2, M4, M6 şi M19 reprezintă perioada finală a acestei necropole (Pl. II). În profilul casetei II (vechiul profil al lui Sever Dumitraşcu) au fost identificate platformele a două locuinţe. De aici au fost recuperate mai multe fragmente ceramice, caracteristice stilului ceramic Otomani precum şi un tipar bivalv pentru o daltă cu gură de înmănuşare. Urme ale unor locuinţe din epoca bronzului au fost găsite şi în caseta I şi II. Cea mai de sus locuinţă din caseta I (notată pe plan CX 12) a fost secţionată de gropile mormintelor moderne (Pl. II), dar între mormintele 4 şi 6 s-a păstrat un bogat material ceramic aflat în poziţie in situ. Asupra dimenisiunilor locuinţei, în faza actuală a cercetărilor, nu putem trage nicio concluzie pertinentă, întrucât partea sudică, estică şi centrală a acesteia este distrusă de gropile mormintelor, iar marginea nordică şi vestică se află sub peretele casetei. Dărâmătura locuinţei surprinse în caseta III este tăiată de vechea secţiune a lui N. Chidioşan şi a D. Ignat (cu o lăţime de 1,5m) pe direcţia NNE-SSV (Pl I/3). Nici aici nu ne putem pronunţa în privinţa dimensiunilor locuinţei, singura limită pe care am surprins-o fiind în partea SV a secţiunii. În ceea ce priveşte datarea materialului ceramic găsit în cele două locuinţe, acesta se încadrează în Bronzul Mijlociu III (Bz B1), fiind caracteristic etapei finale din evoluţia stilului Otomani (faza a III-a). De pe suprafaţa locuinţei din caseta I (CX 12) a fost recoltată o probă de os pentru analize AMS. Rezultatul acesteia plasează locuinţa între 1600-1500 a.Chr. În ceea ce priveşte stratigrafia generală a sitului în faza actuală a cercetării, se poate observa un nivel de depunere de culoare brun-cenuşie ce variază între 0,10-0,30 m, ce suprapune atât depunerea de humus ulterioară abandonării aşezării din epoca bronzului cât şi nivelul de folosire a cimitirului modern. Ca şi consistenţă şi culoare este asemănător cu nivelurile inferioare ale tell-ului, observate în profilele mormintelor, dar materialul descoperit aici este modern/contemporan. În anumite zone poate fi observat faptul că acest nivel distruge parţial sau complet depunerea de humus rezultată în urma abandonării aşezării de epoca bronzului cât şi dărâmătura locuinţelor (Pl. II). Abstract other lang. Abstract   Archaeological investigations in the Bronze Age tell settlement from Toboliu Dâmbul Zănăcanului were started in 1960 and were led by N. Chidioşan, continuing with a series of other campaigns, last conducted in 1972. With the exception of a stratigrafic profile and a few archaeological materials, the results of these campaigns have not been published. The former name of this objective was Girişu de Criş „Alceu”, but presently it belongs to the village Toboliu with the toponym „Dâmbu Zănăcanului”. Investigations here were resumed in 2014, consisting of excavations and non-intrusive methods (topographic survey, aerial photography, systematic survey and resistivity profiling). Regarding the actual excavations, three trenches were dug, named „Caseta” I, II and III respectively. The first trench (7x5 m.) was located on the highest point of the tell settlement. In this part, a modern cemetery disturbed the upper layers of the prehistoric site, a total number of 13 graves being exposed, arranged on three parallel rows. Seven of these graves were fully investigated, revealing remains from one adult and six infants. Copper and bronze coins (the earliest was issued in 1812 (Francisc II (I)) and the latest in 1879 (Franz Joseph), as well as metal and porcelain buttons were identified. It was also observed here that the burial pits cut through a Bronze Age structure, from which a large number of pottery fragments (still in situ) were recovered. The second trench (4x2 m) overlapped an old archaeological trench and was intended as means of verifying and comparing old and new results. The third trench (7x5 m) was excavated in the eastern part of the mound. After removing the top soil and a disturbed layer, patches of compact adobe were observed, belonging to a surface dwelling. Unfortunately, here too we encountered an old archaeological trench (1,5 m wide), crossing our section on a NNE-SSV axis and cutting trough the prehistoric structure. Archaeological finds consisted of pottery, bone and adobe fragments, as well as other special finds, from which we mention a few whole or well preserved vessels, miniature cart wheels, a bone pendant and a bivalve casting mould for obtaining a socketed chisel. Based on ceramic style, the upper layer investigated was dated in Middle Bronze Age III (Bz B1), assigned to the Otomani III Cultural phase. From the surface of the house in Caseta I (features 10,12) a bone was sampled for Radiocarbon analisys. The result places the house between 1600-1500 B.C.. Bibliography Chidioşan 1970 – N. Chidioşan, Contribuţii la cunoaşterea grupei Suciu de Sus în contextul epocii bronzului din Crişana, în SCIV 21 (2), 1970, 287-293. Chidioşan 1974 – N. Chidioşan, Sincronismele apusene ale culturii Wietenberg stabilite pe baza importurilor ceramice, în Crisia IV, 1974, 153-176. Dumitraşcu 1989 – S. Dumitraşcu, Contribuţii la cunoaşterea tehnologiei metalurgiei din epoca bronzului în judeţul Bihor, în Crisia XIX, 1989, 119-168. Bibliographic notes Chidioşan 1970, 289, fig. 1/2; Chidioşan 1974, 155, pl. 4/1-3, 5,6; Dumitraşcu 1989, 120-121, pl. II –IX. Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO