Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Grădiştea de Munte | Commune: Orăştioara de Sus | County: Hunedoara | Site: Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020 Epoch Latene; Late Roman period (2nd - 4th cent.) Periods La Tène; Roman Period Site Category Domestic Site Types Civil habitation Map it   Find it on the Romanian map County / District  Hunedoara Locality   Grădiştea de Munte Commune   Orăştioara de Sus Site   Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Bodó Cristina Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Cioată Daniel Muzeul Judeţean Maramureş Cristescu Cătălin Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Edmond Nogy Florea Gelu Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Gheorghiu Gabriela Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca Iaroslavschi Eugen Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca Mândruțâu Marius Mateescu Răzvan Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca Mateescu-Suciu Liliana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Pupeză Luca Paul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca Vasilache Ștefan National Arch. Record Site Code 90397.01 Report În anul 2020, la Sarmizegetusa Regia au continuat cercetările arheologice pe terasa a IX-a, amplasată în zona centrală a aşezării (Pl. I / a). Terasa, cu suprafaţă actuală de aproximativ 2500 m2, a fost investigată arheologic încă din anul 1950 când echipa coordonată de Constantin Daicoviciu a deschis trei secţiuni transversale (ele sunt marcate pe plan cu literele A, B şi C). În diferite etape, cu precădere în anii ʽ80 ai secolului trecut, săpăturile au vizat mai ales marginea estică a terasei. În anul 1990, Ioan Glodariu a aflat în extremitatea sudică segmentul unei alei pavate cu lespezi de calcar, element constructiv important care a determinat reluarea cercetărilor în campaniile recente (2017 – 2019). Pe lângă documentarea unor noi tronsoane ale căii de acces, realizate inclusiv din dale de andezit şi gresie, aici a fost descoperit un nou edificiu de tipul aliniamentelor. Obiectivele principale ale demersului arheologic au constat în completarea planului edificiului menţionat şi în identificarea unui segment al zidului de susţinere a terasei. Astfel, au fost trasate trei suprafeţe, denumite convenţional SP I – SP III / 2020. Suprafaţa SP I / 2020 a avut forma unui trapez dreptunghic (laturile lungi de 7 m, respectiv 5 m) fiind poziţionată între SP VIII / 2017 şi SP I / 2018, 2019. În suprafeţele anterioare se remarcase tăierea specială a stâncii în vederea amenajării terasei şi, foarte probabil, a realizării căii de acces din prima fază, astfel că se impunea cercetarea acestei zone, chiar dacă erau vizibile încă de la început urmele unui sondaj mai vechi (iniţial acesta a măsurat 1,5 X 1,5 m, dar în timp pereţii săi s-au prăbuşit, astfel că aria afectată a fost mai mare). La o adâncime de 0,2 – 0,4 m au apărut porţiuni din pavajul din bucăţi de stâncă locală (micaşist) observat în anii anteriori în varii puncte ale terasei (Pl. I / b,c). El era amenajat pe un strat de pământ argilos cu sfărâmătură de micaşist care suprapunea un strat consistent de arsură, la rândul lui consemnat în campaniile trecute. În el au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, unele de la vase pictate, obiecte de fier, inclusiv o fibulă, fragmente de piese din bronz şi sticlă. Cercetarea s-a oprit la acest nivel, preconizându-se reluarea sa în campania următoare. Suprafaţa SP II / 2020 (12 m lungime şi 4 m lăţime) a fost amplasată în zona mediană a terasei, fiind perpendiculară pe SP III / 2019 şi în apropierea secţiunii din 1952 în care a fost reperat un segment al „zidului D”, după cum este cunoscut în literatura arheologică. Pe aproape toată jumătatea sudică a suprafeţei s-au constatat urmele multiplelor săpături din perioada contemporană (din anii ʽ50 şi ʽ80), dar totuşi a fost posibilă identificarea elementelor constructive antice care erau vizate de demersul nostru. Astfel, au fost conturate trei gropi amenajate în stâncă şi într-un strat de sfărâmătură de micaşist în care erau fixate bazele de calcar ale edificiului de tipul aliniamentelor. Totodată, şi aici a fost descoperit pavajul de micaşist, păstrat relativ bine în jumătatea nordică a suprafeţei (Pl. II). La o adâncime de 2,2 m faţă de nivelul actual de călcare au fost descoperite blocurile de calcar din componenţa paramentului interior al zidului de susţinere a terasei şi emplectonul din bucăţi de micaşist. Astfel, a fost documentată relaţia stratigrafică directă dintre prima fază constructivă, reprezentată de zid, şi ultima fază în care pe terasă a fost ridicat edificiul menţionat anterior. Pentru înălţarea şi extinderea terasei, în ultima fază, s-au folosit mari cantităţi de sfărâmătură şi bucăţi de micaşist, dar şi resturile unei (unor?) construcţii incendiate, marcate prin prezenţa unor lentile şi straturi cu aspect cărămiziu în care au fost aflate numeroase artefacte: piese din fier (în special cuie, ţinte şi piroane), fragmente ceramice, material tegular, fragmente de tencuială pictată şi, nu în ultimul rând, o monedă de argint (un denar republican). Trasarea ultimei suprafeţe, SP III / 2020, a avut drept scop completarea părţii sudice a edificiului de mari dimensiuni. Ea a măsurat 10 m lungime şi 4 m lăţime, fiind poziţionată paralel cu suprafeţele SP III – V / 2017 şi suprapunând parţial secţiunea A / 1950 (în colţul nord – vestic). La o adâncime de 0,3 – 0, 4 m s-au conturat trei gropi săpate în stâncă, cu o formă cvasi-rotundă (diametrul lor variază între 1,15 m şi 1,32 m). La conturare, pentru groapa vestică (Cxt 167) au fost observate bucăţi de calcar şi fragmente de tencuială. Gropile sunt dispuse coliniar şi aparţin rândului al treilea în planul documentat până în prezent pentru edificiul în discuţie. În partea estică a suprafeţei s-au păstrat resturile pavajului alcătuit din bucăţi de micaşist (Pl. III). Cercetările din anul 2020 au confirmat, astfel, ipoteza potrivit căreia, în ultima fază constructivă, datată la sfârşitul secolului I p. Chr. – începutul secolului al II-lea p. Chr., pe terasa a IX-a a existat un edificiu monumental compus din cel puţin 5 aliniamente a câte 12 coloane. După cum subliniam anul trecut, săpăturile sunt în curs de desfăşurare, astfel că nu excludem posibilitatea ca planul său să fie modificat. Toate artefactele au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane – Deva. Abstract other lang. Abstract   The 2020 excavation campaign pursued the same objective as the previous one: to complete the plan of the large stone and timber building identified during the last years on the 9th terrace, in the Sacred area. This year, several new round pits (timber column foundations) were found. The edifice, as revealed by the excavations, looks like a rectangular stone and timber temple, showing at least 5 ranges of 12 columns each. The general plan of the building still needs further excavations. This year, an important chronological issue was solved by revealing (in situ) a new segment of the already known “D wall” (an ashlar masonry wall built on the lower terrace as a support for the 9th) and other details regarding the terrace’ structure: several layers of clay, earth and local stone fragments, as well as debris of older, burned buildings, artefacts (ceramics, glass, bronze and iron fragments, a brooch and a republican denarius). Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO