|
Excavation Year |
2002 |
|
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
|
Periods |
Roman Period;
Post-Roman Period
|
|
Site Category |
Defence
|
|
Site Types |
Camp
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Bistriţa-Năsăud |
|
Locality |
Ilişua |
|
Commune |
Uriu |
|
Site |
Vicinal |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Gaiu |
Corneliu |
|
Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Marinescu |
George |
|
Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Protase |
Dumitru |
Site director |
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
35303.02
|
|
Report |
Campania din anul 2002 a vizat: a) verificarea stratigrafiei, precizarea fazelor de amenajare şi a planurilor construcţiilor din retentura;
b) încercarea de localizare a templelor şi altor construcţii din vicus-ul militar;
c) precizarea întinderii şi stratigrafiei aşezărilor preistorice din extremitatea vestică a platoului.
Din cauza culturilor agricole unele dintre obiectivele fixate n-au putut fi atacate, altele fiind doar parţial soluţionate.
În castru, pentru precizarea planului castrului mic de pământ şi urmărirea planului barăcilor din retentura dextra a fost deschisă o secţiune în spatele praetorium-ului (S1/2002 = 56,5 x 1,5 m) şi o alta (S2/2002 = 12 x 2,5 m) transversală pe prima, de-a lungul drumului de hotar care traversează castrul pe direcţia SV - NE, paralel cu via praetoria. Soluţia aleasă a fost condiţionată de parcela îngustă, liberă de culturi, obţinută pentru investigaţii.
În campanile anterioare secţiunile de pe latura de sud-est a castrului nu au prins decât unul dintre şanţurile castrului mic, de aceea secţiunea a fost trasată între zidul de incintă şi drumul de hotar. Stratigrafia înregistrată vine să confirme constatările din anterioarele cercetări privind cele trei faze principale ale edificării fortificaţiei: cea castrului mic de pământ, a castrului lărgit şi cea a edificării incintei de zid. Secţiunile au intersectat elementele de fortificaţie ale primului castru de pământ şi au surprins traseul şanţurilor de implantare a pereţilor barăcilor din spatele praetorium-ului. Între m 26,5 şi 34,5 ai S1/2002 au fost sesizate urmele nivelate ale agger-ului primei incinte, format dintr-un strat de lut negru, compact, aşezat peste humusul antic, în faţa căruia, între m 33,7 şi 39,8,respectiv 40 şi 47,8 urmau cele două fossae care se adâncesc la –2,10, respectiv -2,30 m de la nivelul de călcare antic (-3,40 şi –3,70 m de la nivelul actual al solului).
În interior s-a putut urmări parţial traseul şanţurilor de fundare ale barăcii, cu lărgimi de 0,40 – 0,50 m, având o umplutură din lut cenuşos, pigmentat, care se adâncesc în stratul de steril cu -0,25 –0,30 m. Baraca avea o deschidere de 5,6 m şi cuprindea un rând de contubernia de 3,4 x 3 m, în faţa cărora se afla un antreu cu o adâncime de 1 m şi lărgimea de 3 m. Podeaua barăcii se găseşte la –1,40 m, fiind identificate în lungimea secţiunii un şir de cinci încăperi. Între baracă şi agger a fost identificată via sagularis, mărginită de rigole, largi de 0,40 m, construită din pietriş care avea în zona mediană, bombată, o grosime de 0,25 m.
După lărgirea castrului cele două şanţuri au fost umplute cu pietriş şi lut curat din agger-ul nivelat. Agger-ul castrului mare porneşte din baza şanţului exterior al primului lagăr şi are o lăţime de 8 m la bază care se păstrează la o înălţime de 0,8 m. O groapă de stâlp cu diametru de 0,80 m care taie stratul de sol antic, coborând cu 0,50 m sub nivelul solului de agger, amplasată pe coama acestuia, sesizează aliniamentul de stâlpi ai palisadei castrului mare de pământ. Zidul incintei de piatră a fost ridicat, aşa cum a mai fost remarcat, în marginea exterioară a agger-ului, fundaţia lui adâncindu-se cu -1,30 m, grosimea zidului având 1,10 m. Un strat de bolovani, lespezi şi pietriş situate pe nivelul de umplere a şanţurilor reprezintă via sagularis din faza castrului mare. În interior, corespunzător celor două faze au putut fi urmărite şanţurile de fundare ale barăcilor corespunzătoare. În ce a de-a doua etapă ele au în axul transversal o deschidere de 8,2 m cu un perete intermediar care împarte spaţiul în două încăperi având dimensiunile între pereţi de 3,2 x 3,6 - 3,8 m, respectiv 3,8 x 3,6 – 3,8 m. În jurul barăcii a fost amenajată o alee din pietriş şi bolovani de carieră, cu nivele de amenajare corespunzătoare celor trei etape constructive.
Un zid aşezat pe stratul de lespezi de piatră ai viaei sagularis cu o lăţime de 0,65 m, neprins cu mortar şi cu o fundaţie superficială, aparţine unui edificiu ridicat în spatele praetorium-lui, a cărui podea constă dintr-un pavaj din mortar alb, de 0,08 – 0,10 m, păstrat pe o lungime de 3, respectiv 4 m în faţa şi în spatele fundaţiei, urmele pereţilor exteriori ai clădirii neputând fi sesizate. Ar rezulta că este vorba de o construcţie dintr-o fază târzie care utilizează spaţiul dintre clădirea praetorium-lui şi incintă.
La capătul estic al S2, între baracă şi zidul din spate al praetorium-ului, un strat masiv de arsură în care au apărut resturi de bronz şi mai multe creuzete, probează existenţa unui atelier de bronzier care a funcţionat pe acest amplasament în faza castrului de piatră. Dimensiunile şi planul instalaţiei rămân în această etapă doar un deziderat, traseul drumului de hotar împiedicând extinderea săpăturii.
Materialul arheologic apărut, divers şi numeros, cuprinde: materiale de construcţie (cărămizi, ţigle, olane, piroane, cuie), obiecte de uz casnic: ceramică (terra sigillatta, vase cu decor ştampilat, oale, ulcioare, străchini, castroane, căni, farfurii, mortaria, opaiţe), chei, cuţite, ace de cusut, fragmente de vase de bronz cu torţi în formă de delfin sau de palmetă, râşniţe, creuzete. S-au găsit numeroase piese de port şi echipament militar: fibule, aplici, pandantive, inele, mărgele. Cele 25 de monede descoperite încep cu emisiuni Vespasian şi Domitian, până la Filip Arabul, care continuă să rămână cele mai târzii monede aflate în castrul şi aşezarea civilă de la Ilişua.
Sondajele pentru depistarea templelor efectuate în zona de la est de castru nu au dat rezultate pozitive, în schimb, secţiunile deschise la 250-280 m nord de castru au dus la depistarea şi dezvelirea parţială a unei clădiri de formă rectangulară de 15 x 16,4 m. Pentru aceasta au fost trasate secţiuni orientate SE - NV (S1 = 35 x 2 m, S2 = 20 x 5 m şi S3 = 10 x 2 m) care au permis urmărirea planului general al clădirii. După aspect pot fi delimitate două faze de edificare ale construcţiei, în sensul că unele dintre ziduri au fost lucrate mai îngrijit, altele erau ridicate din piatră măruntă cu feţele neregulate, fără a putea stabili o relaţie foarte sigură între planurile celor două etape. Zidurile au grosimi cuprinse între 0,5 şi 0,75 m, care se adâncesc în solul antic cu 0,3 – 0,4 m. În interior nivelul podelei este marcat prin straturi de lut, fără a putea vorbi despre un nivel de depunere arheologică semnificativ, fundaţiile apărând imediat sub solul vegetal. Clădirea cuprinde pe latura de nord-est un vestibul cu o deschidere între pereţi de 1,4 m, în spatele căruia spaţiul este compartimentat prin trei perechi de ziduri ce delimitează mai multe încăperi ale căror plan va putea fi precizat doar după încheierea excavaţiilor. Trebuie să menţionăm că în afara unor olane grupate mai ales în exteriorul clădirii nu a fost găsit nici un fel de material arheologic care să permită precizări de ordin cronologic sau funcţional.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
D. Protase, C. Gaiu, G. Marinescu, Castrul roman şi aşezarea civilă de la Ilişua, Bistriţa, 1997;
C. Gaiu, Unelte de fier din castrul roman şi aşezarea civilă de la Ilişua, Revista Bistriţei 15, 2001, p 103-116;
C. Gaiu, Grupul de cuptoare de ars ceramică de la Ilişua, în Ateliere şi tehnici meşteşugăreşti. Contribuţii arheologice, Accent, 2002, p 161-197.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
