|
Excavation Year |
2014 |
|
Epoch |
Latene;
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Early Medieval Age (7th - 13th cent.);
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
|
Periods |
La Tène;
Roman Period;
Early Roman Period;
Medieval Age;
Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Isaccea |
|
Commune |
or. Isaccea |
|
Site |
Cetate (Pontonul Vechi) |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Adamescu |
Adrian |
|
Muzeul de Istorie Galaţi |
| Dumitru |
Eftimie |
|
S.C. Topo Consult S.R.L. Isaccea |
| Gămureac |
Emilian |
|
Ministerul Culturii |
| Marcu |
Liliana |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mocanu |
Marian |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuţu |
George |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Panait |
Valentin |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stan |
Diana |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică |
Aurel |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Topoleanu |
Florin George |
Site director |
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Vîlcu |
Aurel |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
159696.05
|
|
Report |
TPF - Teren Poliţia de Frontieră
Cercetarea arheologică preventivă din situl Cetatea Noviodunum a fost realizată pentru obiectivul „Construire sediu sector Poliţie de Frontieră Isaccea”, beneficiar S.C. Modvest Construct S.R.L. Piteşti în calitate de proiectant prin împuternicirea nr. 1852895/19.03.2014 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Garda de Coastă Constanţa.
Anterior realizării cercetării arheologice preventive, în anul 2011, au fost realizate o evaluare de teren şi un raport de diagnostic arheologic, ale cărui concluzii le inserăm mai jos.
Obiectivul evaluării de teren şi al raportului de diagnostic a fost acela de a determina prezenţa/absenţa patrimoniului arheologic în perimetrul afectat de proiect şi în imediata vecinătate a acestuia. În acelaşi context, s-a luat în considerare realizarea unor sondaje de evaluare arheologică a terenului şi o scurtă analiză a materialului arheologic înregistrat pe suprafaţa solului, dar şi cel provenit din sondajul de evaluare.
În stabilirea metodelor şi tehnicilor folosite pentru realizarea diagnosticului arheologic au fost luate în considerare următoarele elemente:
1. Cercetările de teren realizate în aprilie 2004, în cadrul proiectului Noviodunum Archaeological Project (NAP)3, au vizat şi terenul care reprezintă obiectivul acestui raport.
2. Cercetările de teren realizate de un colectiv al Şantierului Arheologic Isaccea [Noviodunum], compus din arheologi din cadrul Muzeului de Istorie şi Arheologie din cadrul ICEM Tulcea, Muzeul de Arheologie “Callatis” Mangalia, Muzeul Brăilei şi Institutul de Arheologie Iaşi, în septembrie 2005 şi noiembrie 2010, au avut ca obiectiv şi terenul vizat de această investiţie. Observaţiile făcute în anul 2005, atestau existenţa la suprafaţa terenului, a materialelor arheologice, în special fragmente de amfore (sec. II-III p.Chr.), materiale de construcţie (cărămizi, tegulae, dar şi pietre de diferite dimensiuni), oase umane (fragmente de craniu şi vertebre). În noiembrie 2010, în urma cercetării de teren s-a descoperit acelaşi material arheologic, ca în anul 2005, în plus se adaugă descoperirea unor fragmente ceramice de perioadă medie bizantină. De asemenea, observaţiile topografice, indicau prezenţa pe acest teren a unei structuri defensive (val şi şanţ), reprezentând capătul vestic al acestei structuri, ce urmează curba de nivel, făcând o buclă spre sud (paralel cu str. Câmpia Libertăţii).
Cu acest prilej a fost realizat şi un sondaj de evaluare din punct de vedere arheologic a terenului afectat de investiţie ;(1)
3. Lucrările efectuate de S.C. Romtelecom S.A., pentru “Racord cablu FO Cogent Isaccea – mal Dunăre staţie de Gaze Isaccea”, în vara anului 2011, supravegheate de specialiştii ICEM Tulcea, care au constat în realizarea unui şanţ, între terenul ce face obiectivul acestui studiu, rigola şoselei betonate, au confirmat ipotezele de lucru. Au fost recuperate materiale arheologice specifice epocii romane.
4. De asemenea, lucrările de “reabilitare şi extindere a alimentării cu apă şi a sistemelor de canalizare din aglomerarea Isaccea”, beneficiar Primăria Oraş Isaccea, realizate în vara anului 2013 de S.C. Condor S.A. şi care au constat în montarea unei conducte de canalizare şi aducţiune apă, sub platforma şoselei betonate, au adus noi date şi informaţii privind stratigrafia, nivelurile ocupaţionale şi epocile istorice, la nord de terenul TPF. Toate aceste date confirmă ipotezele de lucru ale colectivului de cercetare, care în anul 2011, au propus realizarea cercetării arheologice preventive a terenului ce urma a fi afectat de noua investiţie. [Aurel Stănică]
Investiţia construirii viitorului sediu al Poliţiei de Frontieră, Sector Isaccea afectează o suprafaţă de 6000 mp, dintr-un teren situat în zona de protecţie a Sitului arheologic Cetatea Isaccea-Noviodunum .(2)
Având în vedere suprafaţa mare ce urma a fi cercetată arheologic s-a optat pentru împărţirea acesteia în 18 secţiuni, orientate N-S, despărţite de martori stratigrafici ce aveau o lăţime de 1,00 m. Secţiunile au lungimea cuprinsă între 54 m (S 1) şi 74 m (S 17). În zona de nord a terenului, către şoseaua betonată, s-a optat pentru o retragere spre sud a secţiunilor, datorită prezenţei cablurilor de telefonie internaţională, dar şi a cablului de fibră optică introdus în anul 2011.
Pentru sistemul de notare s-a utilizat o numerotare a secţiunilor de 1 la 18, utilizând sigla S (S 1 la S 18), iar pentru complexele cercetate au fost numerotate începând cu cifra 1 (Cpl. 1), pentru fiecare secţiune în parte.
Facem precizarea, că S.C. Modinvest Construct 2000 SRL Piteşti, societate comercială care a câştigat licitaţia pentru investiţia „construire sediu sector Poliţie de Frontieră Isaccea”, în calitate de proiectant, nu a respectat mare parte din prevederile contractului încheiat cu ICEM Tulcea, pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a cercetării arheologice preventive.
Cercetarea arheologică a terenului afectat de investiţie s-a realizat în două etape, în funcţie de finanţarea asigurată de reprezentantul beneficiarului.
Astfel, în perioada 5 mai - 30 iunie, a fost investigată o suprafaţă de 3000 mp, fiind înregistrate un număr de 164 de complexe arheologice.
În suprafaţa afectată de proiect (S1-S13), au fost identificate şi cercetate un număr de 164 de complexe, dintre care: 2 - atribuite perioadei getice; 25 - aparţin epocii romane; 113 - sunt din perioada medievale (sec. XIII); 14 - Amenajări din perioada Primului Război Mondial şi al Doilea Război Mondial. La această listă se mai adaugă 7 complexe care nu conţineau materiale arheologice.
Legat de tipurile de complexe investigate se poate preciza că au fost înregistrate 20 de morminte medievale (sec. XII-XII), 10 locuinţe, 60 gropi, 3 cuptoare de olar, 8 vetre de suprafaţă, toate fiind datate în secolul al XIII-lea, 21 de gropi din perioadă romană, 3 morminte din aceeaşi perioadă, 1 complex funerar (criptă), 14 amenajări din Primul Război Mondial - Al Doilea Război Mondial (tranşee, gropi, sobă de companie).
A doua etapă a cercetărilor arheologice preventive s-a desfăşurat în perioada 15 – 30.09.2014, fiind investigate între secţiunile S14-S17, un număr de 110 de complexe din care: 28 de epocă romană, 73 de epocă medievală, 1 din timpul războaielor mondiale, iar 8 complexe fiind lipsite de materiale arheologice.
În privinţa tipurilor de complexe cercetate se poate preciza că au fost înregistrate 37 de morminte medievale (sec. XII-XII), 30 de gropi menajere, 4 cuptoare de olar, 2 vetre de suprafaţă, toate fiind datate în secolul al XIII-lea, 21 de gropi din perioadă romană, 1 mormânt, 3 cuptoare de olar şi gropile de rebuturi, 3 vetre din aceeaşi perioadă (sec. II-IV), 8 complexe fără inventar şi 1 groapă din Primul Război Mondial.
Epoca romană
Materialul arheologic de epocă romană, reprezentat în cea mai mare parte de fragmente ceramice, se găseşte răspândit pe toată zona afectată construcţiei, atât la suprafaţa solului, cât şi în stratul arabil, îndepărtat cu mijloace mecanice. În secţiuni, complexele de epocă romană sunt de două tipuri :
A. Monumentele funerare
B. Gropi menajere
C. Cuptoare
A. Monumentele funerare
Din cele cinci morminte identificate, vor fi descrise aici doar patru, al căror inventar a permis încadrarea cronologică.
1. Cavou – S3/S4, C 4-6, Cpl. 3
Singurul monument zidit din perimetrul cercetat, a fost identificat în zona cea mai înaltă a terenului afectat realizării investiţiei, în S 3, C 4-6, la cca. - 0,35 m de actuala suprafaţă de călcare. Construcţia se regăseşte şi în S 4, astfel că martorul lat de un metru dintre cele două secţiuni oferă posibilitatea cunoaşterii stratigrafiei. Monumentul a fost săpat în pământul galben (loess) şi zidit din interior. Pentru construcţie au fost folosite blochete de piatră de dimensiuni mici şi mijlocii şi cărămizi de mai multe dimensiuni, legate cu pământ. Pe paramentul interior, îngrijit realizat, se mai păstrează parţial o tencuială de culoare albă, groasă de 1-2 cm, cu urme slabe de vopsea roşie.
Din păcate, cavoul a fost jefuit din vechime, astfel că nu s-au păstrat elemente pentru a putea preciza tipul de acoperiş (boltă?), iar laturile de nord şi est au fost demantelate de la jumătate către colţul de nord-est până la nivelul pragului intrării. De asemenea, au fost puternic deranjate şi scheletele defuncţilor înmormântaţi în cavou, astfel că, este dificil de reconstituit atât conexiunea anatomică a fiecărui individ, cât şi succesiunea înmormântărilor.
Construcţia este rectangulară, cu laturile lungi de 3,30/ 3,40 m (interior) şi 3,70/ 3,85 (exterior). Acestea au fost construite în opus incertum din blochete medii, fasonate sumar. Pentru regularizarea asizelor s-au folosit cărămizi. Grosimea zidurilor variază între 0,40-0,30 m, iar liantul folosit a fost lutul. Paramentul interior a fost lucrat cu grijă, urmele de mortar păstrate in situ sugerând că pereţii interiori au fost tencuiţi. Tencuiala a fost realizată dintr-un mortar alb, omogen, fără incluziuni. Pe unele fragmente se mai păstrează urme de vopsea roşie dispusă probabil în registre.
Laturile scurte situate la N şi S au dimensiunile de 2,20 m (interior), respectiv 2,90 m (exterior) şi au fost construite mai îngrijit, din cărămidă. Construcţia este uniformă până la baza firidelor, de unde vor fi folosite blochete de dimensiuni mici şi medii, fasonate sumar.
În pereţii de V, S şi E au fost practicate patru firide lucrate îngrijit, din cărămidă.
Mormintele din cavou, în număr de 11, au fost puternic deranjate, astfel încât este dificil de reconstituit conexiunea anatomică a fiecărui individ.
Mormintele în plăci. Au fost cercetate trei astfel de complexe.
B. Gropi menajere
Pe suprafaţa cercetată au fost identificate peste 40 de gropi menajere de epocă romană (sec. II-IV p.Chr.). Multe dintre acestea sunt atribuite perioadei doar după câteva fragmente ceramice atipice, sau chiar considerând cota la care au fost descoperite sau amenajarea lor în pământul galben.
C. Cuptoare
Identificarea unui atelier ceramic, în capătul de nord al S 16 – S 17, carourile 17– 18, a reprezentat o descoperire deosebită, pentru epoca romană. În aceste zone, la – 1,00- – 1,10 m în S 16 şi –1,10- – 1,30 m în S 17, în grund s-au conturat mai multe gropi medievale. La golirea lor, în şapte dintre ele (Cpl.19, 20 în S 16 şi Cpl.1, 2, 3, 4, 8 în S 17), la cca. –1,50 m, s-a ajuns pe "ruina" unui (?) cuptor şi groapa de deşeuri/rebuturi aferentă. Adâncimea maximă a gropii de deşeuri este de – 2,50 m. Din cuptor se păstrează doar un mic segment din focar peste care s-a prăbuşit grătarul şi bolta. A rezultat o masă de chirpic, ars la roşu şi foarte moale, chiar umed, din cauza nivelului crescut al Dunării.
Dar principala cauză a distrugerii instalaţiei a fost intervenţia medievală, cu gropi menajere de mari dimensiuni. Din marea cantitate de material ceramic recoltat atât din groapa de deşeuri cât şi din masa de chirpic a cuptorului distrus, au putut fi identificate preliminar imitaţii după amfore de tip Zeest 100 şi Zeest 64,91-94,104-105, dar şi un tip local, vest pontic. În ruina cuptorului au fost găsite şi două tipuri diferite de căni, probabil produse la Noviodunum în cantităţi mult mai mici.
Datarea întregii instalaţii este cu siguranţă asigurată de câteva zeci de monede mărunte din bronz din epoca lui Constantin I, răspândite pe întreaga suprafaţă cercetată.
Epoca medievală
În cadrul cercetărilor arheologice preventive din situl Noviodunum au fost investigate mai multe complexe medievale, reprezentate de locuinţe, gropi menajere, morminte de înhumaţie, vetre şi cuptoare de olar.
Au fost cercetate aproape 60 morminte de inhumaţie, surprinse la adâncimi ce variaza între 0,30-1,15 m, faţa de nivelul actual al terenului. Majoritatea mormintelor sunt orientate V-E sau SVV-NEE, cu mici deviaţii. Înmormântarile s-au făcut după ritualul creştin, scheletele fiind depuse în decubit dorsal. La un mormânt cercetat în anul 2011, a fost depus un vas borcan, pe partea stângă a scheletului, iar la două dintre mormintele cercetate în acest an a fost descoperite un inel şi o cataramă. În secţiunea S6, în stratul vegetal, a fost descoperit şi un cercel de tâmplă.
Planimetria sugerează o organizare spaţială a cimitirului, existând şi suprapuneri între complexele funerare medievale, fapt care sugerează două momente în care s-au practicat înmormântarile, dovedit şi de adâncime. O primă grupă de morminte, o formează cele surprinse între 0,20 - 0,50 m. Un al doilea nivel, probabil mai timpuriu, îi aparţin mormintele a căror adâncime este cuprinsă între 0,60-1,15 m.
Există o situaţie - S 13 - unde un complex menajer - Cpl. 7, a secţionat un mormânt de inhumaţie (Cpl. 8), dar mai sunt alte trei în complexe menajere în care au fost descoperite oase umane.
Într-un singur caz, a fost descoperit un mormânt de inhumaţie într-o locuinţă (S11, Cpl. 2), care prezenta o singură fază de utilizare. Pe baza observaţiilor stratigrafice, care indică existenţa a două orizonturi de înmormântări, la care adăugăm unele analogii cu descoperiri similare din necropola surpinsă în aşezarea civilă (cercetări 1995-1997, 2003), la sud de zidul de incintă, mormintele descoperite pe terenul TPF poate fi datat în secolul al XII-lea şi primele decenii ale secolului al XIII-lea.
*
Gropile menajere reprezentate într-un număr mare (cca. 100 complexe), asupra cărora nu insistăm, dar facem câteva precizări, sunt gropi de formă cilindrică sau clopot, în care s-a găsit un material divers – fragmente ceramice (vase borcan, oale cu toartă, amfore, opaiţe, ceramică smălţuită), oase de animale, oase de peşte, solzi de peşte, lame de cuţit, vârfuri de săgeţi din fier, obiecte din os şi corn. În complexul 10 din S11 au fost descoperite 12 vase borcan întregi, la care se adaugă fragmente de la cel puţin 4 vase care întregesc.
1. Ceramica
În cadrul materialului respectiv distingem două mari categorii: a. ceramica locală şi b. ceramica de import.
a. Ceramica locală - uzuală sau de bucătărie.
Se pot face unele diferenţieri, prin calitatea pastei folosite, prin formele şi modul de ornamentare, cât şi prin procedeele tehnice privind modelarea şi arderea vaselor.
Repertoriul ceramicii comune de la Noviodunum TPF, cuprinde următoarele forme: vasul borcan, oala cu toartă, ulciorul, castronul şi opaiţul. În această categorie, remarcăm vasul borcan, reprezentat la Noviodunum TPF printr-un număr foarte mare de fragmente, dar şi 12 vase întregi descoperite în complexul 10 din S11.
Oala cu toartă este reprezentată de un exemplar întreg şi un număr apreciabil de fragmente care ilustrează această specie ceramică. Majoritatea fragmentelor sunt lucrate din pastă de bună calitate (pastă roşie; o serie de fragmente prezintă miez cenuşiu), cu urme de ardere secundară, decorate pe buza sau în zona mediană de caneluri. În această categorie se remarcă câteva fragmente, smălţuite la interior.
Ulcioarele sunt vase de capacitate, care sunt utilizate, în general, la păstratul lichidelor. Exemplarele descoperite la Noviodunum TPF prezintă corpul ovoidal, gâtul îngust, fundul plat şi sunt prevăzute cu o toartă. La trei dintre exemplarele descoperite este prezent ciocul de scurgere.
Opaiţele folosite la iluminatul locuinţelor se remarcă printr-un număr mare de fragmente şi sunt prezente în fiecare complex cercetat - locuinţe sau gropi menajere. Forma opaiţelor, este asemenea unui tăviţe cu fundul plat şi cu pereţii scunzi şi evazaţi. În margine, au fost prevăzute cu un cioc unde ardea fitilul. Câteva din exemplarele descoperite sunt prevăzute cu o toartă, care are forma literei L. Castronul, ca formă, este atestat printr-un singur fragment. Registrul ornamental este unul variat şi constă din benzi de linii paralele dispuse pe umeri, pe corpul vasului sau pe buza acestuia.
Vasele acestei categorii au pereţii groşi de 4 până la 6 mm şi au fost confecţionate dintr-o pastă ce are în compoziţie: nisip, congreţiuni calcaroase, fragmente ceramice pisate sau scoici.
Culoarea vaselor este una foarte nuanţată, de la roşu, bej deschis, gri sau negru în unele cazuri.
Majoritatea fragmentelor şi vaselor întregi provin din complexe menajere sau locuinţe, fiind asociate cu material osteologic, piese din metal, os, corn, la care se adaugă un număr mare de monede tăiate.
Cuptoarele de olar. Au fost suprinse patru astfel de intalaţii, utilizate, în general, pentru producerea ceramicii. Cuptoarele descoperite la Noviodunum sunt de tip bicameral, compuse din camera de ardere şi camera de coacere, despărţite printr-un grătar perforat. Descoperirea celor patru cuptoare de olar, atestă existenţa în regiune a unor meşteri specializaţi, care produceau anumite categorii ceramice în centrul de la Noviodunum. În secţiunea S8, complexul 3, a fost cercetată şi groapa olarului în care s-au găsit alături de omniprezentele fragmente de vase borcan, resturi ale materialului de combustie, şi fragmente de lutuială arsă.b. Ceramica de import
O categorie care surprinde prin numărul mic de fragmente, sunt amforele şi ceramica smălţuită.
b.1. Amforele
Au ajuns în regiune prin intensele schimburi comerciale în care era antrenată regiunea. Amforele bizantine din tipul IV au corpul romboidal, rotunjit, cu diametrul maxim sub torţi, alungite spre fund, decorate cu caneluri dispuse mai ales pe umeri şi spre fund, cu gâtul foarte scurt, vertical, având marginea extrem de uşor evazată, deasupra buzei, pornind chiar din ea, fără nicio delimitare specială, înălţându-se cele două torţi, plate sau ovale, dar mai groase decât ale amforelor piriforme (tip II şi III), depăşind orificiul vasului doar cu 3 – 5 cm, după o îndoitură largă căzând oblic pe umărul acestuia, unindu-se cu corpul în zona diametrului maximal. Acest tip este necunoscut la Constantinopol, dar este foarte răspândit în aşezările ruseşti din nordul Mării Negre, pe Don şi pe Nipru, documentat la Nessebar, Silistra şi a cărui prezenţă în Dobrogea poate fi pusă pe orientarea către nord a relaţiilor comerciale în vremea Imperiului Latin, când anumite centre din Rusia Kieveană devin producătoare de amfore, iniţial după model bizantin, apoi ajungându-se la produse locale – amforele de tip kievian. În acelaşi timp, anumite centre din nordul Anatoliei (Trapezunt) produc acest tip de amfore, care erau aduse în regiune de comercianţii genovezi, cei care deţineau monopolul traficului comercial din Marea Neagră. Se remarcă câteva torţi şi fragmente din corpul vasului, care indică exemplare de mici dimensiuni, ce se înscriu în categoria amforelor romboidale şi ar putea proveni dintr-un centru din Crimeea.
Ulcioarele amforoidale, denumite de noi de tip Uzun baiir, sunt lucrate dintr-o pastă de bună calitate, foarte compactă şi arsă unitar, de culoare gălbuie-cărămizie. Torţile sunt ovale în secţiune sau rotunjite. Decorul constă în registre de benzi incizate pe gât şi pe umeri sau benzi incizate în val, executate cu un pieptene. Sunt vase de dimensiuni mici, care prezintă fundul plat. Printre fragmentele de la Noviodunum TPF au fost găsite câteva exemplare din fundul acestui tip de vase, şi un număr mare de torţi, iar analogiile cu descoperirile similare de la Noviodunum, Uzum Baiâr (Mihail Kogălniceanu) şi Nufăru, ne fac să semnalăm şi în acest punct prezenţa acestei categorii.
b. 2. Ceramica smălţuită
Pentru această categorie am putut identifica un număr foarte mic de fragmente din pastă de culoare roşie sau din caolin. Ca tipuri, este dificil să identificăm categoriile din care fac parte. Remarcăm numărul foarte mic de fragmente ceramice, care ilustrează această grupă, dacă facem o comparaţie cu descoperirile din cetate şi aşezarea civilă situată în proximitatea suprafeţei cercetate. Pe baza contextelor şi analogiilor cu descoperiri similare, materialul ceramic de la Noviodunum TPF poate fi datat la mijlocul secolului al XIII-lea
Industria materiilor dure, animale
Prezenţa într-o cantitate apreciabilă a materialelor osteologice de animale atestă indirect interesul pentru prelucrarea şi confecţionarea de diferite obiecte din os şi corn. În sprijinul acestei afirmaţii vin mai multe descoperiri în complexele menajere sau în locuinţe de oase şi coarne de animale care au o formă nedefinită sau sunt în curs de prelucrare şi care căpătau o formă finită: mânere, piepteni, piese de harnaşament sau diferite arme. Potrivit datelor oferite de cercetarea arheologică, se prelucrau oase de animale cu talie mare, coarne de cerb şi de cornute, colţi de mistreţi.
Materia primă utilizată în acest meşteşug era obţinută fie de la resturile de animale domestice, fie de la animalele sălbatice: cerbi, căprioare sau porci mistreţi. Astfel, putem observa interesul egal pentru creşterea animalelor şi practicarea vânătorii, produsele rezultate din aceste activităţi urmând a fi consumate în aceeaşi măsură. Prelucrarea resturilor osteologice de animale este atestată în mod direct de descoperirile unor serii întregi de unelte, arme, obiecte de uz casnic şi chiar a unor obiecte de port şi podoabă.
Majoritatea artefactelor identificate la Noviodunum TPF au fost descoperite în contexte şi complexe, datate în secolul al XIII-lea.
Analiza acestui lot permite o concluzie preliminară: funcţionarea la Noviodunum în secolul al XIII-lea a unor ateliere în care se prelucrau materii dure animale, în special corn de cerb, care se utiliza la realizarea pieselor de port/podoabă, uneltelor sau armelor.
2. Locuinţele
Complexele care atestă şi în această zonă un nucleu de locuire în vecinătatea cetăţii de la Noviodunum, sunt locuinţele (10 complexe). Acestea se împart în două categorii semiîngropate şi de suprafaţă. Locuinţa de suprafaţă reprezintă o fază de refacere a uneia din locuinţele de tip bordei. Toate complexele de locuit prezintă refaceri, nu au fost surprinse urme de incendiere şi nu par a fi utilizate o perioadă lungă de timp. De asemenea, toate locuinţele, după ce au fost părăsite sunt transformate în gropi menajere.
Nu s-au putut stabili limitele exacte la şase dintre locuinţe, motiv pentru care nu s-au putut face aprecieri privind forma, tehnica de construcţie şi inventarul.
3. Materialul numismatic
Într-o economie deschisă, în care mecanismele de funcţionare sunt relativ puţin cunoscute, circulaţia monetară este oglinda fidelă a comerţului practicat, arată căile de pătrundere şi legăturile comerciale cu anumite spaţii geografice. În cazul Imperiului Bizantin, circulaţia monetară permite observarea diferitelor crize financiare şi politice şi impactul acestora asupra spaţiului din nordul Dobrogei, inclusiv pentru aşezarea de la Noviodunum. La Noviodunum TPF semnalăm monedele cu modul mic şi modul mare, din categoria stamenelor devalorizate . (3)
Pentru perioada cuprinsă între 1204–1279/1282 au fost sesizate patru etape care au fost stabilite în funcţie de tipul pieselor descoperite şi evenimentelor politice care au afectat regiunea. Pe baza materialului numismatic, o etapă sesizată la Noviodunum TPF se plasează în intervalul 1224–1241. Specifice sunt aşa-numitele monede tăiate total. Remarcăm numărul mare de astfel de monede, care apar în săpăturile de la Noviodunum. Tăierea în masă a monedelor se pare că a avut loc între 1241–1261. Acest proces de tăiere a monedei, aflată atunci în circulaţie, a avut loc pe plan local.
Evenimentul care a marcat această practică a fost invazia tătară din 1241/1242. Descoperirile de la Isaccea – Noviodunum confirmă acestă ipoteză. Numerarul aflat în uz este supus acestui proces de tăiere, care era în fapt o denominare, menită să suplinească lipsa materialului numismatic aflat în circulaţie. Prezenţa monedei tăiate este un alt argument pentru o datare a complexelor cercetate la mijlocul secolului al XIII-lea.
Pe baza materialului numismatic şi a materialului arheologic (vase borcan, oale cu toartă, amfore, opaiţe, ceramică smălţuită), oase de animale, oase de peşte, solzi de peşte, lame de cuţit, vârfuri de săgeţi din fier, obiecte din os şi corn etc.) descoperit în complexele cercetate, putem concluziona că pe suprafaţa cercetată au fost investigate complexe menajere şi locuinţe ce pot fi datate la mijlocul secolului al XIII-lea şi un cimitir medieval, cu două orizonturi de înmormântări, ce poate fi datat în secolul al XII lea şi primele decenii ale secolului al XIII-lea.
În ciuda faptului că cercetarea unor complexe nu a fost finalizată, la care mai adăugăm cantitatea mare de ceramică, numărul mare de obiecte, volumul mare de informaţii, am extras unele date preliminare, care definesc contextul locuirii medievale de pe suprafaţa terenului Noviodunum TPF. Aceste descoperiri aduc o valoroasă contribuţie ştiinţifică la cunoaşterea realităţilor istorice din zona Gurilor Dunării, mai ales la începutul Evului Mediu.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
Topoleanu, Gamureac Stănică 2014 - F. Topoleanu, E. Gamureac, A. Stănică, Preliminary Considerations on Roman pottery from a rescue excavation at Noviodunum, Peuce S.N. 12, p. 115 – 146.
|
|
Bibliographic notes |
1. Topoleanu, Gamureac Stănică 2014, p. 115-146.
2. Prima delimitare a sitului arheologic Cetatea Noviodunum, realizată de Victor H. Baumann în anul 1997, pe baza datelor avute în acel moment la dispoziţie, nu a cuprins şi terenul afectat de această investiţie. Cercetările de teren realizate în cadrul programului de cercetare Noviodunum 2000 şi NAP (Noviodunum Archaeological Project), au adus noi date şi informaţii, referitoare la potenţialul arheologic al unor terenuri situate în vecinătatea sitului delimitat.
3. În majoritatea complexelor au fost descoperite un număr mare de monede tăiate, la care se adaugă şi trei tezaure care conţin acelaşi tip de monede.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
