Excavation Year |
2010 |
Epoch |
Late Medieval
|
Periods |
Middle Medieval Period;
Late Medieval Period
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Church;
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Harghita |
Locality |
Joseni |
Commune |
Joseni |
Site |
Biserica romano-catolică |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Demjén |
Andrea |
|
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Gogâltan |
Florin |
Site director |
Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
|
National Arch. Record Site Code |
84567.02
|
Report |
Biserica romano-catolică din Joseni, jud. Harghita se află amplasată în centrul localităţii, la o altitudine de 741-743 m, coordonatele GPS măsurate lângă sanctuar fiind: N: 46,42022°, E: 25,30135°. Acest monument este considerat ca fiind una dintre cele mai vechi biserici din depresiunea Giurgeului. În dijmele papale din anii 1332-1334 sunt menţionate numele a doi prelaţi, Nycolaus şi Thomas din Gheorgheni, fără a se desemna şi parohiile în care activau. După părerea unor cercetători acestea ar putea fi Gheorgheni, Lăzarea şi Joseni. Conform inscripţiei de la baza turnului, acesta ar fi fost construit în anul 1213, în cinstea apostolilor Sf. Simion, Sf. Juda Tade şi a Sfintei Fecioare Margareta (AEDIFICATA MCCXIII / IN H(ONOREM) S(ACRO) S(SANCTORUM) SIM(EONI) ET IUDA(E) APOSTO / LORUM ET S(ANCTAE) MARG(ARETHAE) V(IRGINIA) ET MAR(TIRIS)). Data înscrisă pe poartă - 1213 - este considerată însă a fi neverosimilă. Elementele acestei (prime) biserici nu ne sunt prea cunoscute. Din aceasta s-a păstrat numai un ancadrament de uşă în peretele de V al bisericii actuale. Clădirea a suferit intervenţii succesive în a două jumătate a sec. al XVI-lea, în perioada barocă (între anii 1766-1773), iar în 1930 dimensiunile sale au fost extinse prin adăugarea unei nave laterale pe peretele nordic. Cercetarea arheologică preventivă a făcut parte din proiectul de restaurare a ancadramentului de uşă aflat pe peretele vestic al turnului. Primul scop al cercetărilor a fost dezvelirea pragului şi clarificarea situaţiei sale stratigrafice: dacă portalul este in situ sau se găseşte în poziţie secundară. În acest scop a fost deschisă în faţa ancadramentului de uşă, în interiorul turnului, o secţiune cu dimensiunile de 2,50 x 3,44 m. Din punct de vedere stratigrafic, sub nivelul actual de călcare (realizat din piatră cubică) au ieşit imediat la iveală pragul ancadramentului şi zidurile de fundaţie ale turnului. Nivelul de călcare original nu a putut fi observat din cauza gropii unui mormânt târziu, care a fost săpat în interiorul turnului. Umplutura mormântului s-a tasat cu timpul, locul fiind amenajat cu pietre, moloz, ţigle de acoperiş etc. Sub nivelul de amenajare, pe aproape toată suprafaţa, în afara zidurilor şi gropii mormântului târziu, exista un nivel compus dintr-un pământ negru, compact, amestecat cu puţine pietre, fragmente de cărămidă, lut, moloz, oase umane etc., care poate fi atribuit etapei în care a funcţionat cimitirul aferent bisericii romanice şi gotice. Sterilul din punct de vedere arheologic este reprezentat de un lut gălbui. Conform studiului de istoria artei (realizat de către Kósa Béla de la MSC Miercurea-Ciuc), formele şi compunerea ancadramentului nu sunt cele obişnuite. Ancadramentul interior este compus din două colonete cilindrice, iar cel de la exterior din două sferturi de baghete separate de o scotie. Portalul este încheiat cu un arc în formă de cerc şi încadrat de un tor cu muchie. În cursul săpăturilor s-a constatat că tor-ul porneşte de pe prag, fără a avea o bază (piedestal). După scoaterea pietrelor din nivelul de călcare actual a apărut pragul compus din patru părţi. Pragul interior a fost realizat din două bucăţi de andezit (79 x 30 cm şi 60 x 30 cm), în partea de S (24 cm) şi N (20 cm) piatra a fost cioplită cca. 5 cm pentru a se pune torul cilindric. Pragul exterior a fost realizat tot din două bucăţi de andezit (76 x 30 x 28 şi 88 x 30 x 24 cm), care au ajuns numai până la marginea torului de baghete (între două pietre în mijloc a rămas un spaţiu gol, care a fost completat cu două pietre mici, ancadramentul stând astfel pe fundaţia turnului. Fundaţia zidului turnului este compusă din pietre de andezit şi râu legate cu un mortar cenuşiu amestecat cu pietriş, pigmenţi de cărămidă şi bucăţi de var. Fundaţia sudică este cu 0,14-0,22 m mai lată decât zidul de elevaţie. Talpa de fundaţie ajunge până la adâncimea relativă de 1,60 m de la punctul X. Pe zidul nordic al turnului, la linia fundaţiei şi a zidului de elevaţie, au fost găsite trei bucăţi de tencuială cu urme de vopsea roşie. După părerea noastră tencuiala provine dintr-un tavan anterior care a căzut pe podea. În S1 au fost dezvelite 13 morminte cu 14 defuncţi (în mormântul M3 au fost depuşi doi copii). Pe baza unor criterii precum orientarea mormintelor, adâncimea lor, prezenţa sau absenţa sicriului, poziţia scheletelor, inventarul funerar, sau observaţii de natură stratigrafică (suprapuneri) s-au putut distinge patru faze de înmormântare. Primei faze îi aparţin două morminte (M2 şi M7) fără sicriu (orientare 270°), fiecare fiind tăiat de fundaţia de E a turnului. M7 a fost suprapus de M6 cu inventar (aplică de cunună) caracteristic sec. al XV-lea. Cea de-a doua fază de înmormântare este reprezentată de mormintele (M1, M3a,b, M4, M6, M8, M12, M13) cu sicrie de lemn fără cuie (orientare 270°), cu excepţia mormântului M5. Sub înmormântarea dublă (M3a,b) şi din M6 s-au găsit aplici de cunună din sec. al XV-lea. Celei de-a treia faze de înmormântări îi aparţin două morminte (M9, M10) în sicriu cu cuie forjate, cu aceeaşi groapă de mormânt şi cu aceeaşi adâncime şi orientare (268°). Nu s-a putut constata dacă au fost înhumaţi împreună sau nu, deoarece mormântul M11, din epoca modernă, a deranjat contextul arheologic. Fazei a patra îi poate fi atribuit un singur mormânt (M11), cu o groapă de formă trapezoidală cu colţurile rotunjite. Mormântului a fost săpat până la 1,00 m adâncime în steril, din fundul gropii ieşind apa freatică. În umplutura mormântului s-a găsit o ferecătură de carte şi aplici de bronz aparţinând unei cununi. Mormintele medievale descoperite sub fundaţia turnului (M1, M2, M4, M5, M7, M12 şi M13) şi în interiorul său ne arată că acesta a fost construit probabil la sfârşitul sec. al XV-lea - începutul sec. al XVI-lea. Săpătura arheologică preventivă din primăvara anului 2010 a contribuit atât la datarea relativă a turnului bisericii romano-catolice din Joseni, jud. Harghita cât şi la confirmarea poziţiei secundare a portalului aflat pe peretele vestic al turnului.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|