|
Excavation Year |
2016 |
|
Epoch |
Neolithic;
Latene;
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
|
Periods |
Eneolithic;
La Tène;
Roman Period;
Medieval Age
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Tell
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Maliuc |
|
Commune |
Maliuc |
|
Site |
Taraschina |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Ailincăi |
Sorin Cristian |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Bălăşescu |
Adrian |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Burens |
Albane |
|
UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza |
Jean-Michel |
|
UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Carozza |
Laurent |
|
UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Constantinescu |
Mihai |
|
Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Danu |
Mihaela |
|
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Florea |
Mihai |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Furestier |
Robin |
|
Cité de la Préhistoire d’Orgnac l’Aven |
| Groparu |
Tiberiu |
|
UMR 5602 Geographie de l’Environnement, Toulouse, France |
| Haită |
Constantin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Manolakakis |
Laurence |
|
CNRS, UMR 8215 Trajectoire, Paris |
| Messager |
Erwan |
|
CEPAM UMR 7264 Nice, Franţa |
| Micu |
Cristian |
Site director |
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail |
Florian |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Provenzano |
Noelle |
|
Université Maison de la Recherche, 5140 Lattes, France |
| Radu |
Valentin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160788.01
|
|
Report |
Începând cu anul 2010, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, împreună cu instituţiile partenere (UMR 5602 Toulouse, Muzeul Naţional de Istorie a României, Insitutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină Bucureşti, Institutul de Antropologie „Francis I. Rainer” Bucureşti) şi cu acordul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, realizează proiectul „Delta Dunării”, ce are ca obiectiv general studiul schimbărilor de mediu înregistrate în zona Dunării de Jos, în prima parte a Holocenului (intervalul de timp cuprins între începutul fenomenului neolitizării şi debutul antichităţii). În acest context, o atenţie deosebită este acordată cunoaşterii impactului comunităţilor umane asupra mediului înconjurător (antropizare) şi evaluării incidenţei schimbărilor de mediu (factori climatici, evenimente extreme, crize ale mediului înconjurător) asupra comunităţilor umane.
Săpăturile arheologice de la Taraschina (com. Maliuc, jud. Tulcea) constituie obiectivul central al proiectului mai sus amintit. Specificul acestui sit pluristratificat – de tip tell – este conferit de poziţia sa, cu totul originală (Pl. I), în inima actualei delte a Dunării. În plus, împreună cu situl Dâmbul lui Haralambie (com. Maliuc, jud. Tulcea) reprezintă cele mai vechi dovezi (mil. V BC) ale locuirii spaţiului deltaic.
Situl de la Taraschina constituie o paltformă ideală de studiu în raport cu obiectivul general al proiectului „Delta Dunării”.
Obiectivele campaniei 2016
Realizarea unor prospecţiuni geofizice pe aşezarea-tell de la Taraschina, în anul 2015, a condus la conturarea unei prime hărţi a anomaliilor magnetice de pe suprafaţa sitului (Pl. II). Pe această reprezentare grafică au fost individualizate numeroase indicii în legătură cu zonele incendiate sau care includ elemente transformate prin acţiunea focului. Cele mai importante dintre acestea se regăsesc la marginea tell-ului principal, aşa-numitul Sit 1, şi pe Situl 2.
Identificarea a numeroase structuri de locuire incendiate bine individualizate, aparent neafectate de intervenţiile ulterioare, pe un anumit sector al sitului de la Taraschina, constituie un element destul de important pentru cunoaşterea modalităţilor de organizare a spaţiului în perioada corespunzătoare Calcoliticului. Existenţa unor structuri bine conservate pe sit constituie un avantaj în abordarea problematicii locuinţelor incendiate, mai ales pentru cunoaşterea contextului în care s-au produs incendiile (foc intenţionat versus foc accidental). Având în vedere toate aceste aspecte, am decis trasarea şi cercetarea unui vast sector, de aproximativ 180 mp, numit convenţional Zona 3 (Pl. III), ce ar trebui să cuprindă atât structurile de locuire mai sus menţionate, cât şi spaţiile conexe (zone de circulaţie, zone funcţionale). Am luat în considerare în acest context şi posibilitatea descoperirii unor construcţii neincendiate.
Datele înregistrate în timpul campaniei arheologice din anul 2015 au pus în evidenţă posibilitatea cercetării orizontului de locuinţe incendiate şi importanţa sa pentru cunoaşterea modalităţilor de abandon a tell-ului. Într-adevăr, cele mai importante trei locuinţe incendiate descoperite ca urmare a prospecţiunilor geofizice se află în zona de nord-est a tell-ului. Din punct de vedere stratigrafic, aceste construcţii se regăsesc în partea superioară a secvenţei stratigrafice şi aparţin probabil ultimei etape de locuire a tell-ului (posterioară 4350 BC). Măsurătorule geofizice realizate în găurile carotajelor (diagrafie) confirmă această afirmaţie. Prin săpătura acestui ansamblu se doreşte depăşirea nivelului cunoaşterii arhitecturii şi a funcţionării structurilor de locuire din perioada culturii Gumelniţa. Este vorba înainte de toate de a înţelege în ce context social şi de mediu au fost incendiate locuinţele şi de a pune în legătură analiza funcţională a acestor structuri cu modelul transformării tell-ului de la Taraschina, aşa cum l-am stabilit cu ajutorul datelor înregistrate în ultimii şase ani de săpături. Am dorit în mod special să stabilim dacă există o legătură cronologică între fazele de schimbare a suprafeţei locuite, posibilele întreruperi ale locuirii, transformările socio-economice şi recurenţa incendierilor de locuinţe. Această abordare nu poate fi posibilă decât în situaţia în care la nivelul locuinţelor incendiate descoperite în Zona 3 sunt înregistrate date arheologice suficient de precise pentru a înţelege fenomenul distrugerii structurilor de locuire prin incendiere. Din acest motiv săpăturile arheologice prevăzute a fi desfăşurate în campania 2016, pe suprafaţa mai sus menţionată, sunt importante, prin rezultatele lor, pentru validarea modelului propus anterior de echipa de proiect: abandon/reocupare a tell-ului la sfârşitul mil. V BC sub influenţa schimbărilor de mediu.
Tehnicile şi metodele de cercetare folosite
Din punct de vedere metodologic, săpătura arheologică a fost realizată manual, începând chiar de la nivelul actual al solului. Un caroiaj, a cărui unitate de bază este metrul pătrat, a fost dispus în funcţie de sistemul de referinţă propriu sitului (Pl. IV). Decapajele au fost făcute pe unitate stratigrafică şi unitate de suprafaţă. Gropile au fost săpate în întregime.
Pentru o cât mai atentă înregistrare a materialului arheologic, în fiecare unitate stratigrafică a fost eşantionată o importantă cantitate de sediment, ce a fost sitat sub jet de apă în imediata apropiere a sitului arheologic.
Materialul a fost înregistrat pe fiecare din entităţile de suprafaţă individualizate; coordonatele elementelor caracteristice şi ale utilajului au fost măsurate cu ajutorul unei staţii totale (Pl. V). Odată cu apariţia primelor niveluri au fost realizate relevee grafice pentru zona cercetată (scara 1/10). Au fost realizate planuri generale şi de detaliu.
Prezentarea rezultatelor imediate ale cercetării
1. Analiza carotelor prelevate în campania 2015. În timpul campaniei de teren 2015, într-o zonă unde a apărut o anomalie magnetică pe care o interpretăm ca o unitate domestică incendiată, au fost prelevate trei carote (numite convenţional logs 41, 42 et 43). Acestea au fost analizate, în anul 2016, în laboratorul Géode (Toulouse, Franţa).
Carota 41 a fost prelevată într-o zonă în care a fost observată o puternică anomalie magnetică. Carotajul a fost intrerupt la doi metri în raport cu suprafaţa actuală a solului. Secvenţa stratigrafică include numeroase etape. La baza acesteia se regăsesc niveluri de transformare a structurilor din chirpici şi soluri construite. Pe acestea se observă orizonturi ale distrugerii acestor structuri. Cea de-a doua etapă corespunde unei succesiuni de niveluri brune, organice, cu o grosime ce depăşeşte 0,40 m, caracteristice nivelurilor eterogene de acumulare a deşeurilor în exteriorul construcţiilor. Cea de-a treia etapă, căreia îi corespunde un nivel de 0,60 m, poate fi pusă în legătură cu o acumulare de material de construcţie şi distrugerii unei structuri incediate. De asemenea, am observat constituirea unui sol organic (etapa 4) şi a unor formaţiuni superficiale (sol de cultură şi inundaţie).
Carota 42. Lungă de 2 m, această carotă a fost prelevată în mijlocul suprafeţei numite convenţional Zona 3 (carourile Q-P/33). Analiza sa permite punerea în relaţie a observaţiilor arheologice cu modelul stratigrafic. Au fost individualizate 25 entităţi sedimentare.
Carota 43 constituie o secvenţă stratigrafică de 2 m. Aceesta nu include şi baza tell-ului. În partea sa inferioară carota prezintă niveluri de soluri construite, suprapuse de orizonturi de distrugere ale unor structuri din chirpici nearşi şi niveluri de acumulare mai organice. O parte a secvenţei este formată de o masă de chirpici arşi ce corespunde distrugerii unei structuri incendiate. De asemenea, se observă prezenţa unor soluri incendiate şi a unor niveluri puse în legătură cu transformarea arhitecturii din chirpici. În partea superioară a secvenţei au fost individualizate faciesuri posterioare distrugerii structurilor din chirpici nearşi şi în special formarea unui sol arheologic brun, bogat în material arheologic (Us 3003).
2. Săpăturile arheologice
Aşa cum am menţionat anterior, cercetările din acest an au fost realizate pe suprafaţa numită convenţional Zona 3. În cadrul acesteia, o atenţie deosebită a fost acordată carourilor K-T/29-36.
În stadiul actual al cercetărilor, diagrama stratigrafică reuneşte câteva ansambluri şi unităţi stratigrafice.
Ansamblul 1 corespunde actualelor niveluri de cultură şi formaţiunilor de câmpie inundabilă (nivel organic bioturbat). Reuneşte US 3001 şi US 3002.
US 3001 – limon de culoare brună, ce reprezintă primul orizont arheologic al tell-ului. În structura sa au fost observate numeroase bioturbaţii (rădăcini, galerii de animale).
În campania 2016, au fost realizate o serie de hărţi pentru analiza distribuţiei spaţiale a materialului arheologic (Pl. VI). Se observă în primul rând că ceramica reprezintă cea mai mare parte a materialului descoperit. În US 3001 au fost înregistrate 3160 fragmente ceramice, cu o greutate totală de 25,470 kg. Materialul ceramic este extrem de fragmentat (25,7% fragmente foarte mici şi 72,2% fragmente mici – masa medie 8,06). Au fost identificate două zone de concentrare a materialului ceramic (Pl. VI): prima dintre acestea este în carourile L-Q/29-34; cea de-a doua, mai eterogenă, a fost localizată în carorile P-K/22-24. În aceste două zone s-a observat o densitate cuprinsă între 35 şi 70 fragmente pe metrul pătrat. Numai în caroul O32 au fost înregistrate 95 de fragmente. Trebuie remarcat procentul foarte scăzut al ceramicii post-calcolitice – 4,77%, în cea mai mare ei parte atribuită epocii romane. Prezenţa acesteia poate fi pusă în legătură cu trei gropi descoperite în zona cercetată. În acelaşi context amintim şi două fragmente ceramice atribuite Epocii bronzului.
Distribuţia pieselor din categoria industriei litice (silex) este în parte similară celei menţionate în cazul ceramicii (Pl. VI). Repartiţia acestora pare eterogenă, chiar dacă se observă o distribuţie aparte în partea de est a zonei cercetate. În unele carouri a fost înregistrat un număr important de resturi (R29, O31…) dar acest fenomen nu este semnificativ, pentru că este vorba de mci aşchii adunate în timpul sitării eşantioanelor de sol sub jet de apă.
Analiza noastră a fost îndreptată şi asupra distribuţiei rocilor. Ca şi în cazul ceramicii, se observă o oarecare concentrare în caroul O32, dar şi în caroul P37, în zona corespunzătoare gropii 3012. În general, rocile sunt dispersate pe partea de vest (R-T/29-36) şi de sud a suprafeţei cercetate în 2016 (N-K/22-26).
Toate fragmentele ceramice din US 3001 au fost reprezentate grafic (Pl. VII-IX). A fost realizată analiza crono-tipologică a ceramicii.
US 3002 – limon brun-închis, bogat în materie organică. Acest orizont, aflat sub nivelul de cultură, a fost în parte afectat de numeroase bioturbaţii (rădăcini, galerii de animale). Cercetarea atentă a permis înregistrarea a 2065 fragmente ceramice, cu o masă totală de 15,920 kg. Materialul din această categorie este foarte fragmentat: piesele de foarte mici dimensiuni şi mici dimensiuni reprezintă 95% din întreaga serie (masă medie/fragment ceramic de 7,7 g). În timpul campaniei 2016, am cartografiat distribuţia spaţială a ceramicii lucrate manual (Pl. X). Materialul este repartizat într-o manieră inegală. În zona de nord-vest a suprafeţei cercetate densitatea ceramicii este foarte slabă (mai puţin de 12 fragmente), în timp ce numărul materialelor creşte în partea centrală unde în unnele carori au fost înregistrate mai mult de 100 fragmente. Nu putem corela, totuşi, această densitate semnificativă cu amplasamentul presupus al structurilor de locuire din chirpici arşi, aşa cum au fost stabilite cu ajutorul prospecţiuniii geofizice (Pl. X).
Distribuţia fragmentelor de chirpici arşi prezintă caracteristici asemănătoare. Masa totală a acestor elemente este redusă – 7,5 kg.
Distribuţia spaţială a fragmentelor de roci nu prezintă nicio formă coerentă de organizare. Se observă, totuşi, o densitate mai importantă în carourile O-N/29-30, S32 şi R33.
Industria litică (silex) din această unitate stratigrafică este slab reprezentată, fiind în general formată din unelte amenajate pe lamă. Piesele sunt inegal repartizate pe ansamblul suprafeţei cercetate.
Două lustruitoare de olar amenjate pe galet au fost descoperite în zona centrală a suprafeţei cercetate.
Un fragment de statuetă din lut ars a fost înregistrat în careul K36.
Toate fragmentele ceramice au desenate până la finalul campaniei 2016 (Pl. XI-XIII). A fost realizată analiza crono-tipologică a ceramicii.
Ansamblul 2 regrupează gropi care prin amenajarea lor au afectat nivelurile de locuire calcolitice şi material arheologic atribuit epocii romane şi Evului Mediu (Pl. XIV). Din cele trei gropi individualizate în Zona 3 două au fost cercetate în cadrul campaniei 2016.
Groapa Fs 3006-Us 3007 (carou T29). Această structură, cu plan circular (diametru 0,55 m), a apărut în timpul cercetării Us 3004 (Pl. XV/1). O analiză atentă a profilelor avute la dispoziţie indică însă că nivelul său de amenajare apare sub US 3003. Groapa, cu pereţi neregulaţi şi fund plat, are o adâncime de 0,45 m. Prin amenajarea sa au fost afectate niveluri foarte compacte, formate din chirpici parţial incendiaţi (locuinţă incendiată, calcolitică). Umplutura gropii, eterogenă, este formată dintr-un limon brun asociat cu fragmente ceramice atribuite perioadei romane. Nu am stabilit cu certitudine ce funcţie a îndeplinit acest complex. Poate fi o gaură de stâlp.
Groapa Fs 3010 – US 3011 (carourile P-Q/32-34). Structura Fs 3010 corespunde unei gropi cu plan circular (diametrul de 2,10 m) şi fund plat (Pl. XV/2). Profilul său este neregulat. Deşi nivelul ce corespunde amenajării complexului este dificil de determinat, nu excudem posibilitatea ca acesta să fi apărut chiar în momentul cercetării US 3002 (prezenţa unor fragmente ceramice atribuite epocii romane). În umplutura gropii au fost individualizate două unităţi stratigrafice. La bază a fost cercetat un limon eterogen, brun, asociat cu numeroase fragmente ceramice calcolitice şi fragmente mari de chirpici. Aceaste elemente provin aproape sigur din US 3004 şi US 3008 în care a fost de altfel amenajată groapa. Partea superioară a umpluturii este formată dintr-un sediment argilos, brun-închis, pigmentat cu mici fragmente de lemn ars. Remarcăm prezenţa a numeroase resturi de peşte.
Este dificil de stabilit destinaţia acestei structuri.
Groapa Fs 3012 – US 3013 (carourile O-Q/36). Această structură, încă necercetată, a fost identificată în carourile O-Q/36, la interfaţa US 3003 şi US 3004. Forma gropii este circulară, diametrul de 1,40 m. Umplutura sa pare a fi include un limon argilos, brun-închis. Am remarcat prezenţa unor mici fragmente ceramice atribuite epocii romane.
Ansamblul 3. În cadrul acestuia au fost reunite până în prezent următoarele unităţi stratigrafice:
US 3003. Această unitate stratigrafică se caracterizează printr-o schimbare treptată a structurii sedimentare, care corespunde unui limon mai deschis la culoare (brun-deschis, pe alocuri cu o nuanţă de maron-mediu). Ceea ce trebuie menţionat în cazul acestei unităţi, cu o grosime de 10 cm, este apariţia unor fragmente de chirpici arşi. Săpătura US 3003 s-a realizat prin trei decapaje succesive, pentru a defini cât mai bine topografia fragmentelor de chirpici rezultate din degradarea structurilor de locuire incendiate dar şi pentru a determina conturul gropilor atribuite epocii romane care, prin amenajarea lor, au afectat structura US 3003. La rândul său, materialul arheologic descoperit în acest context a fost individualizat în funcţie de poziţia sa stratigrafică. Un prin plan, la scara 1/10, a fost realizat pentru US 3003 pe linia sa de contact cu US 3004 (Pl. XVI). Pe acesta au fost reprezentate principalele faciesuri sedimentare şi în special conturul unei lentile uşor mai nisipoase, de culoare maron- deschis, individualizată în carourile N-P/32/35. Aceasta din urmă poate fi pusă în legătură cu o importantă concentrare de chirpici arşi. Textura nisipoasă a rezultat din transformarea materialelor de construcţie parţial incendiate care s-au degradat in situ.
În cadrul campaniei am identificat de asemenea un facies sedimentar a cărei matrice este diferită de cea a US 3003. Acesta este format dintr-un sediment nisipos, a cărui culoare variază de la bej-deschis la cenuşiu. Faciesul a fost cartografiat în vederea unei mai bune înţelegeri a formării sale în cadrul ansamblului arheologic.
În mare parte, inventarul US 3003 este reprezentat de ceramică – 1941 fragmente ceramice, cu o greutate totală de 17,550 kg (Pl. XVII-XX). Ca şi în cazul celorlalte unităţi stratigrafice, materialul este foarte fragmentat (92,7% din ansamblul seriei, din care 25,7% fragmente de foarte mici dimensiuni şi 67,0% fragmente cu dimensiuni centimetrice). Distribuţia ceramicii (Pl. XXI) este inegală. Se remarcă în fapt că cele mai multe fragmente se regăsesc în partea de sud a zonei cercetate (carourile K-P/29-34), altfel spus în exteriorul zonei pe care am considerat-o a corespunde amplasamentului structurilor de locuire. Concentrările de material observate în caroul P32 au rezultat din amenajarea unei gropi atribuite epocii romane.
Până la sfârşitul campaniei 2016 au fost desenate toate fragmentele ceramice din US 3003 şi a fost realizată o analiză crono-tipologică.
Distribuţia chirpicilor arşi (Pl. XXI) (16,25 kg) este mai eterogenă. Se observă o importantă concentrare în partea de sud a zonei cercetate şi în special în interiorul suprafeţei corespunzătoare unei structuri de locuire.
Pe planul de ansamblu al Zonei 3 a fost indicată de asemenea poziţia utilajului litic (silex) şi a câtorva piese excepţionale ale căror coordonate au fost stabilite cu ajutorul staţiei totale.
Abordarea cartografică – releveu de teren şi cartografiere a densităţilor materialului arheologic pe unităţi stratigrafice – a fost completată prin măsurători de susceptibilitate magnetică realizate cu ajutorul unui captor KT9. Aceste măsurători de contact (captorul este pus pe sol şi un operator notează fiecare valoare înregistrată pe o grilă cu intervale de 25 cm) au permis realizarea a două hărţi pentru US 3002 şi US 3003. Harta obţinută pentru aceasta din urmă indică în mod clar prezenţa unei anomalii bine precizate, care se dezvoltă pe o direcţie nord-est – sud-vest, oblic în raport cu caroiajul Zonei 3 (Pl. XXII). Dacă se compară această hartă cu distribuţia fragmentelor ceramice şi a chirpicilor nu se observă o corelare sistematică între intensitatea semnalului magnetic şi densitatea materialului arheologic. Este probabil ca harta mai sus menţionată să pună în evidenţă nivelul de chirpici descoperit în US 3004.
US 3004 a fost cercetată în totalitate în timpul campaniei 2016. Datele înregistrate în acest context nu au fost decât parţial analizate. Această unitate poate fi caracterizată prin apariţia a numeroşi chirpici arşi ce formează o masă destul de importantă în carourile N-P/33-35.
Datele referitoare la inventarul arheologic prezentate în acest raport au un caracter orientativ, în condiţiile în care doar o parte a acestuia a fost analizată. Ceramica este reprezentată de 364 fragmente, cu o greutate totală de 5,57 kg. Fragmentele de foarte mici dimensiuni (14,8%) şi cele de mici dimensiuni (70,3%) fac dovada gradului accentuat de fragmentare, altfel spus 85% de mici fragmente (masa medie 15,3 g).
O parte a materialului ceramic a fost desenată (Pl. XXIV). A fost realizată o analiză crono-tipologică preliminară.
Au fost realizate hărţi de distribuţie (Pl. XXV) a materialului arheologic analizat până la data redactării prezentului raport.
3. Tot în cadrul acestui raport putem prezenta şi rezultatele unei analize asupra repartiţiei materialului post-calcolitic descoperit în patru din cele mai importante unităţi stratigrafice cercetate în Zona 3, în campania 2016. În mare parte, acesta a fost atribuit epocii romane. Au fost descoperite, de asemenea, şi câteva fragmente ceramice atribuite Evului Mediu. Distribuţia stratigrafică a materialului ceramic indică o netă scădere a importanţei acestuia începând cu nivelurile din partea superioară a secvenţei stratigrafice (US 3001: 4,77% / US 3002: 2,45% / US 3003: 1,10% / US 3004: 0,50%). Prezenţa sa poate fi considerată cu totul secundară în US 3004, fapt ce demonstrează coerenţa secvenţei stratigrafice corespunzătoare Calcoliticului. Prezenţa materialului post-calcolitic în această ultimă unitate stratigrafică poate avea cel puţin două explicaţii: rezultat al acţiunii animalelor sălbatice; echipa de proiect nu a determinat exact limitele gropilor antice care au afectat prin amenajarea lor nivelurile atribuite culturii Gumelniţa (US 3003 şi US 3004).
Acelaşi fenomen poate fi urmărit şi pe hărţile de distribuţie a materialului post-calcolitic (Pl. XXVI). Repartiţia acestuia în US 3001 se face într-o manieră omogenă, deşi se poate observa totuşi o concentrare în carourile P-Q/32-33, în legătură cu groapa Fs 3010, şi în carourile O-P/29, într-o zonă în care nu a fost individualizat niciun complex arheologic. Fiind vorba de niveluri de suprafaţă, nu excludem posibilitatea ca lucrările agricole şi bioturbaţiile să fi contribuit la distrugerea unor structuri sau a unor paleosoluri. Cercetarea US 3002 a permis de asemenea identificarea nivelului de bază a lucrărilor agricole realizate pe sit, orientate pe o direcţie nord-vest – sud-est (activitate care a determinat o distribuţie caracteristică în linii oblice paralele). Se observă o netă concentrare a ceramicii pe amplasamentul gropii Fs 3010. În sfârşit, numărul de piese şi distribuţia lor în cadrul US 3003 pare mai degrabă secundară (1 până la 2 fragmente în fiecare carou) şi aleatorie.
Analiza preliminară a pieselor de silex descoperite pe situl Taraschina
Colectiv: Robin Furestier, Florian Mihail
Campania arheologică desfăşurată în anul 2016 pe şantierul Taraschina a condus la identificarea unui număr de 195 piese de silex. Cele mai multe exemplare au fost descoperite pe parcursul desfăşurării săpăturii arheologice propriu-zise. Colecţia a fost completată prin trecerea sub jet de apă a unor eşantioane de sediment prelevate din diverse unităţi stratigrafice, activitate ce a scos la iveală piese de silex de dimensiuni foarte reduse, de regulă aşchii de fasonaj.
Tipul de materie primă cu cea mai bună atestare este cel înregistrat sub denumirea literei A, ce corespunde unui silex maroniu, cu granulaţie situată de la fin la foarte fin, opac şi mat. O bună reprezentare numerică a fost înregistrată şi pentru tipul C: silex gri-bej, cu granulaţie fină, translucid şi mat. Grupuri relativ consistente sunt oferite şi de către tipurile F (un silex marmorat prezentând mai multe nuanţe de gri, de la foarte clar la foarte întunecat, opac, uşor lucios, cu un cortex cu granulaţie fină alb-bej) şi B (silex negru, cu granulaţie variind între fin şi mediu, semi-translucid, aspect mat, doar pe alocuri strălucitor).
În cadrul producţiei se observă trei grupuri importante.
În mod necaracteristic, comparativ cu specificul grupurilor de piese de silex descoperite pe siturile gumelniţene, cea mai numeroasă grupă este cea a aşchiilor de mici dimensiuni (3-10 mm). Această situaţie este determinată de trecerea sedimentului arheologic sub jet de apă, piesele din această grupă fiind identificate ulterior executării acestei activităţi, rareori fiind descoperite pe parcursul săpăturii arheologice. Cele mai multe dintre aceste exemplare provin ca urmare a unor acţiuni de fasonaj sau reparare.
Cel de-al doilea grup este constituit din lame. De regulă, acestea alcătuiesc ansamblul cu cea mai notabilă prezenţă în siturile culturii Gumelniţa. Cu două excepţii, obţinute prin acţiuni de pregătire a nucleului în vederea exploatării, restul lamelor aparţin etapei de plin debitaj. De asemenea, într-un procent covârşitor au fost realizate din silex de tip A.
Cel de-al treilea grup important este compus din aşchii. În ceea ce priveşte alegerea tipului de materie primă a fost observată preferinţa pentru tipurile B şi C. Spre deosebire de lame, doar două piese au fost încadrate în etapa de plin debitaj. Marea majoritate a aşchiilor au fost obţinute pe parcursul fasonajului şi a pregătirii debitajului.
Aproximativ 40% din materialul litic cioplit descoperit în anul 2016 pe şantierul Taraschina constituie obiecte finite. Specific seriilor gumelniţene, spectrul tipologic este dominat de gratoar, amenajat în mare parte din silex de tip A. Celelalte două grupuri importante sunt lamele cu retuşe marginale/de utilizare, realizate la rându-le în mare parte pe din silex A, precum şi piesele de tip piéce esquilée, în totalitate din silex A. O reprezentare puţin consistentă a fost înregistrată pentru vârfuri şi piese de tip troncature, în vreme ce burinul, racloarul şi unealta multiplă constituie prezenţe sporadice. Remarcăm poziţia net detaşată a silexului de tip A, ce a fost preferat pentru confecţionarea a circa 70% din totalul obiectelor finite.
Studii bioarheologice
Mihaela Danu
Studiul din acest an a avut drept obiectiv înregistrarea de date care să permită reconstituirea paleomediului din zona sitului Taraschina din perioada calcolitică până în Evul Mediu.
Material şi metodă
Eşantioanele prelevate dintr-o secvenţă sedimentară extrasă din imediata apropiere a sitului arheologic au fost supuse unui protocol chimic standard. Astfel, pentru analiza palinologică, aproximativ 2 grame/eşantion au fost tratate cu acid clorhidric (10%), hidroxid de potasiu (10%), acid fluorhidric (40%), clorură de zinc, acetoliză (10 minute). Pentru determinare s-au folosit determinatoare şi atlase, precum şi colecţii de referinţă. Eşantioanele au fost analizate la microscopul optic, în urma studiului constatându-se că polenul a fost relativ bine conservat, cu excepţia eşantioanelor corespunzătoare perioadei calcolitice.
Rezultate preliminare
Datele obţinute până acum permit caracterizarea paleomediului existent la finalul locuirii calcolitice, precum şi a mediului vegetal din epoca bronzului până în Evul Mediu.
Noi date privind cronologia relativă a sitului Taraschina
Laurent Carozza
În anul 2016 a fost realizată o nouă serie de datări radiocarbon pentru o mai bună cunoaştere a cronologiei nivelurilor de locuire din aşezarea-tell. Au fost obţinute date pentru baza carotei 34 şi resturile umane descoperite în Zona 2.
În stadiul actual al cercetărilor dispunem de 22 datări realizate pe eşantioane prelevate în Zona 1, Zona 2 şi din carote.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
L’année 2016 correspond à la troisième année du programme quadriennal de la mission archéologique «delta du Danube». Cette année a été très largement consacrée à l’étude du tell submergé de Taraschina dans le delta du Danube. Les prospections géophysiques conduites en 2015 sur le tell avaient permis d’identifier une très vaste anomalie magnétique pouvant correspondre à l’emplacement d’un ou plusieurs bâtiments incendiés. La fouille de ces bâtiments offre l’intérêt de présenter des structures d’habitat particulièrement bien préservées, mais l’essentiel des questionnements porte sur le caractère intentionnel, ou non, de la destruction de certaines unités domestiques par le feu.
Dans le cas spécifique du tell de Taraschina, notre approche de ce phénomène s’opère de manière intégrée, en prenant en compte les facteurs socio-économiques et environnementaux. Sur le site, la fouille de ce (ou ces) bâtiment(s) incendié(s) intervient au moment où nous disposons à la fois d’une bonne maîtrise du cadre chronologique et culturel relatif à la formation du tell et d’un solide modèle socio-économique et environnemental relatif aux transformations du milieu et aux modalités d’exploitation des ressources. L’exploitation des données issues des carottages montre que les niveaux d’incendie ne sont pas répartis de manière uniforme dans le temps. On observe une nette prédominance du nombre des niveaux incendiés durant l’intervalle 4350-4150 BC, au détriment du début de la séquence d’occupation 4800-4450 BC. Ces données demandent encore à être renforcées par la réalisation de datations radiocarbone et archéo-magnétiques, mais la tendance observée à Taraschina est nette et ne peut être appréhendée qu’en regard des modalités des rythmes de l’occupation de l’habitat et de son abandon. La découverte de ces bâtiments incendiés et leur fouille constitue un point fort de notre projet. Elle nécessite de mettre en œuvre de nouvelles méthodes de fouille qui intègrent, au fur et à mesure du développement de la fouille, des approches géophysiques et archéométriques.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
