Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Măriuţa | Commune: Belciugatele | County: Călăraşi | Site: La Movilă | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002 Epoch Neolithic Periods Eneolithic Site Category Domestic Site Types Tell Map it   Find it on the Romanian map County / District  Călăraşi Locality   Măriuţa Commune   Belciugatele Site  La Movilă Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Chiriac Dumitru Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi Marinescu Bîlcu Silvia Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Parnic Valentin Aurel Site director Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi National Arch. Record Site Code 101136.01 Report În campania din anul 2002, a continuat cercetarea cu caracter pluridisciplinar în cadrul proiectului "Comunităţile eneolitice de pe Valea Mostiştei, cu privire specială asupra aşezării de la Măriuţa – La Movilă". Aşa cum am menţionat cu altă ocazie aşezarea are două niveluri de locuire, cel superior (notat convenţional N1), cercetat de noi, suprapunând un nivel de locuinţe incendiate. În cursul campaniei au fost continuate cercetările în locuinţele neincendiate SL 1 şi SL 2. Locuinţa neinecendiată SL 1 a fost identificată în sectoarele 1 şi 3, orientată NV – SE. Se prezenta sub forma unei mase compacte de pereţi prăbuşiţi, care se întindea pe o suprafaţă de aproximativ 8 x 4,5 m. Colţul nord-vestic al locuinţei era prins în martorul care despărţea suprafaţa B, de suprafaţa deschisă de Mihai Şimon, notată de noi A. La demontare pereţii aveau aspectul unui sediment de culoare cenuşiu–gălbui, pigmentat cu cenuşă şi materii organice. După demontarea pereţilor prăbuşiţi a putut fi observată podeaua (US 1003) confecţionată din lut bătătorit, care se prezenta sub forma unui sediment gălbui argilos, cu pigmenţi de calcar. În colţul nord vestic al locuinţei, am întâlnit vatra (C 3) care se prezenta sub forma unei mase de chirpici cu suprafaţa rectangulară, făţuită şi bine arsă, pe o suprafaţă de 70 x 60 cm. În campania din anul 2002, a fost identificat peretele sudic al locuinţei SL 2 sub forma unor gropi de pari (17) care marchează traseul acestuia. Peretele a fost identificat în elevaţie în două puncte pe o lungime de aproximativ 20 cm cu o înălţime medie de 8 – 10 cm. Locuinţa neincendiată SL 2, a fost descoperită în sectoarele 2 şi 4, orientată NV – SE. A fost identificată sub forma unei mase de pereţi neincendiaţi, pe o suprafaţă de aproximativ 40 m2. Resturile de pereţi se prezentau sub forma unui sediment de culoare gălbuie ce conţinea chirpici nears, puţine fragmente ceramice fărâmiţate, mici fragmente de chirpici ars. După demontarea distrugerii a fost surprinsă podeaua locuinţei confecţionată din lut bătătorit de culoare cenuşiu–gălbuie, care nu se păstra pe întreaga suprafaţă, din cauza perturbărilor ulterioare. Descoperirea a două vetre relativ apropiate între ele (aproximativ 1,70 m) ne fac să credem că este vorba de o locuinţă cu două camere. Un alt indiciu care ar putea pleda în acest sens este un fragment de perete, păstrat în elevaţie pe o lungime de aproximativ 20 cm, care pare să "despartă" cele două structuri de combustie. Vatra din prima cameră (C 2), cea din partea sud-estică, se prezenta sub forma unei mase de chirpici, făţuit şi puternic ars la partea superioară, deranjat de intervenţia rozătoarelor. La secţionarea vetrei s-au putut observa patru faze de utilizare. În imediata apropiere a vetrei şi, credem noi, în directă legătură cu aceasta, au putut fi observate şapte gropi de par dispuse circular, provenind de la o amenajare interioară. Vatra din cea de-a doua cameră (C 1) adosată peretelui exterior, păstrat în elevaţie pe o lungime de 30 cm şi o înălţime de 6 – 8 cm, avea forma rectangulară cu colţurile rotunjite. În secţiune am putut observa patru faze de refacere ale vetrei. Pe baza analizei celor două structuri de combustie şi a materialului descoperit în cele două camere, estimăm existenţa unui prim moment de funcţionare a locuinţei cu vatra din cea de-a doua cameră şi prima cameră utilizată pentru activităţile curente, iar într-o fază ulterioară este construită vatra şi amenajarea din prima cameră. Un argument în acest sens este şi descoperirea în prima cameră a unui număr mare de unelte de os şi corn. În afara unor unelte neutilizate şi a altora care au urme de folosire (lustruite mai ales în zona de tăiere) apar şi câteva ciocane şi împungătoare din os care au fost aduse, fără îndoială, pentru a fi reparate. Pe lângă acestea au fost descoiperite mai multe unelte de silex folosite, probabil, pentru prelucrarea celor din os. Numărul mare de unelte, cât şi diferenţa vizibilă între inventarul camerei 1 şi cel al camerei 2 ale SL 2, ne fac să presupunem că este vorba de o locuinţă cu un mic atelier pentru prelucrarea uneltelor de os şi corn. Este indiscutabilă astfel, prezenţa în aşezarea de la Măriuţa a unuia sau mai multor meşteri specializaţi, pentru că altfel este greu de crezut că toţi membrii comunităţii produceau unelte identice în asemenea cantităţi. În ceea ce priveşte sistemul de construcţie al locuinţelor, de la Măriuţa, acesta era constituit dintr-o structură de pari îngropaţi în pământ între care se practica o împletitură de crengi lipită cu lut atât la interior cât şi la exterior. Podina locuinţelor este realizată din lut bătătorit în amestec cu materii organice. Pentru mai bune observaţii planimetrice şi stratigrafice au fost deschise încă două sectoare în continuarea sectoarelor St 2 şi St 4, astfel că suprafaţa totală afectată de cercetări la sfârşitul campaniei 2002 este de 220 m pătraţi. În noua suprafaţă deschisă de noi, în imediata apropiere a peretelui sudic al locuinţei SL 2, acolo unde ar trebui să căutăm şi intrarea, a fost descoperită o vatră exterioară cu patru refaceri. Stratigrafic cel puţin în momentul de faţă situaţia se prezintă astfel: - nivelul vegetal (0/-0,40 m) - nivelul Gumelniţa B1 (-0,40/-1,20 m). Trebuie menţionat că în acest nivel, începând cu –0,70 m au apărut resturile locuinţelor neincendiate SL 1 şi SL 2. Au continuat cercetările şi în sondajul în trepte practicat pe panta estică a aşezării până la adâncimea de -4,20 m. În total în campania 2002 au fost descoperite: - 347 unelte şi aşchii de silex - 67 unelte din os (42 dintre ele în prima cameră a locuinţei SL 2). - 25 unelte din corn - 16 statuete şi fragmente de statuete din lut - 3 statuete şi fragmente de statuete din os - 2 greutăţi din lut ars pentru războiul de ţesut - 2 ace din cupru - un inel din cupru În cadrul manifestărilor pentru popularizarea descoperirilor de la Măriuţa şi pentru sensibilizarea locuitorilor satului faţă de valorile pe care le deţin, am organizat pentru prima dată în acest an, la şcoala din sat "Ziua porţilor deschise", după modelul practicat pe şantierul arheologic Hârşova-tell, care s-a bucurat de un real succes, atrăgând şi sprijinul autorităţilor locale. Abstract other lang. Abstract   During the campaign we continued the investigations in two unburned houses. The construction system of the houses at Măriuţa involved a structure of poles fastened in the soil among which there was a wattle of branches bound with clay both on the inside and on the outside. The flooring of the houses is made up of beaten clay mixed with organic matter. We continued the investigations also in the staged survey practiced on the east slope of the settlement deep down to – 4.20 m. We uncovered 347 tools and flint slivers, 67 bone tools, 25 horn tools, 16 statuettes and fragments from clay statuettes, three statuettes and fragments from bone statuettes, two burnt clay weights for the loom, two copper pins, and a copper. Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO