|
Excavation Year |
2011 |
|
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Latene;
Late Migrations Period (7th - 11th cent.)
|
|
Periods |
Eneolithic;
Bronze Age;
Early Bronze Age;
Middle Bronze Age;
Hallstatt;
Early Hallstatt;
Middle Hallstatt;
La Tène;
Migrations Period
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Open settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Giurgiu |
|
Locality |
Mironeşti |
|
Commune |
Goştinari |
|
Site |
Malu Roşu, Conacul lui Palade |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Panait |
Marin |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Popa |
Traian |
|
Muzeul Judeţean de Istorie "Teohari Antonescu", Giurgiu |
| Schuster |
Cristian |
Site director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
103390.01
103390.04
|
|
Report |
Amplasat pe un promontoriu al terasei din dreapta Argeşului (altitudine = 87,20 m), situl de la Malu Roşu este flancat la N de acest râu, la S de o vale care îl separă de drumul judeţean, la E (spre satul Teiuş) de o vale puţin adâncă, iar la V de o altă vale mult mai pronunţată, delimitându-l de arealul Conacul lui Palade. Starea de conservare a sitului este, în general medie, existând însă un proces continuu de eroziune, mai ales în partea nordică, spre râul Argeş. Iniţiate în 1989, cercetările arheologice au fost reluate în 2002 şi continuate până în prezent.
Investigaţiile arheologice din 2011, finanţate integral de MJTA Giurgiu, s-au derulat în perioada 16 august - 4 septembrie, însemnând, în acelaşi timp, şi finalizarea cercetărilor din această zonă. Săpăturile arheologice de la Malu Roşu s-au circumscris unei suprafeţe de aproximativ 100 mp, constituită din cinci secţiuni şi două casete: S31 (6 x 2 m), S32 (10 x 2 m), S33 (10 x 2 m), S34 (8 x 2 m), S35 (8 x 2 m), S36 (6 x 2 m), C9 (2 x 1 m), practicată la S31 şi C10, la S32. Acestora li se adaugă continuarea cercetărilor în secţiunile S1 şi S2 din 2002, de la adâncimea de -1,2 m până la 2,5 m. Materialul arheologic, în special cel ceramic, care este predominant, se circumscrie, în mare parte, manifestărilor culturale Cernavodă I, Cernavodă III şi Cernavodă II (mai puţin reprezentată, în comparaţie cu primele două). Materialul ceramic aferent culturilor Cernavodă I, Cernavodă III, fragmentar în totalitate, cuprinde în inventarul său diverse tipuri de buze de vase, de torţi (tubulare de tip „troian", late etc.), supraînălţate sau amplasate în zona mediană a vaselor, precum şi fundurile plate în majoritatea cazurilor. Toate acestea ne sugerează prezenţa unor tipuri şi forme diverse de vase: ceşti, căni, străchini cu profil în formă de „S" sau cu marginea lată, borcane cu umăr retras, oale globulare etc. Pasta, de culoare variată (roşiatică, castanie şi cenuşie), are în compoziţie nisip, pietricele, cochilii de scoici pisate sau materii vegetale, care-i dau un aspect poros. În privinţa decorului, acesta cuprinde brâuri în relief crestate sau alveolate (deseori combinate), linii simple, inegale ca lungime, dispuse în partea mediană a vaselor. Mai relevăm, de asemenea, prezenţa unor unelte de silex (lame, burine, aşchii ş.a.), cât şi a unui bogat material osteologic, aparţinând, în cea mai mare parte, animalelor de talie mică şi mijlocie. Mult mai slab reprezentate, prin analogie cu campaniile arheologice precedente, sunt culturile Glina, Radovanu, ca să nu mai vorbim de cultura Basarabi din Hallstatt-ul Mijlociu, căreia îi aparţin doar câteva fragmente ceramice atipice. O situaţie cu totul aparte, inedită pentru Malu Roşu, o reprezintă descoperirea (în S1, între carourile 3-4) unui cuptor de gospodărie, distrus aproape în totalitate. Vatra cuptorului (cu dimensiuni de 1 x 1 m), de formă rectangulară, a fost amplasată pe un pat de pietre, iar sub ea se află un strat de lut ars, gros de circa 0,15 m. Inventarul cuptorului mai cuprinde bucăţi mari de lipitură arsă, un strat de cenuşă, amestecată cu cărbune, iar în apropiere au fost descoperite câteva fragmente de ceramică smălţuită, datată în perioada medievală târzie (sfârşitul secolului XVIII - începutul secolului XIX).
În cel de-al doilea punct, Conacul lui Palade, delimitat de celelalte două situri - Malu Roşu şi Conacul Mironescu - de două văi adânci („Valea Mierlei" şi respectiv „Valea Morii"), iar la N de râul Argeş, cercetările arheologice au continuat cu secţiunile S11 (8 x 2 m) şi S12 (8 x 2 m). Cele două secţiuni au fost trasate în partea sud-estică a sitului, lângă cea mai sudică clădire care a aparţinut fostului CAP. În cele două secţiuni cercetate la Conacul lui Palade, au fost descoperite vestigii (predominantă rămâne ceramica) aparţinând culturilor Glina, Hallstatt-ului Timpuriu şi Mijlociu (cultura Basarabi), Latène-ului şi Dridu. Prima, cultura Glina, este reprezentată de numeroase fragmente ceramice cu decor alveolat specific, o fusaiolă tronconică fragmentară şi câteva unelte din silex (lame, aşchii etc.). Tot culturii Glina îi aparţine o seceră din piatră (dimensiuni: lungimea = 0,163 m; lăţimea = 0,04 m; grosimea = 0,013 m), descoperită în S11, caroul 2, între adâncimile de - 0,4 - 0,6 m. Celelalte culturi, menţionate mai sus, sunt reprezentate doar de câteva fragmente ceramice, majoritatea fiind atipice. În fine, ultimul obiectiv propus investigaţiilor noastre a fost arealul Conacul Mironescu, punct aflat la nord de Căminul de bătrâni şi despărţit, în partea estică, de Conacul lui Palade de „Valea Morii". Începute în anul 2010, cercetările arheologice din acest punct au continuat cu alte două secţiuni: S3
(6 x 2 m) şi S4 (6 x 4 m).
În cele două secţiuni au fost descoperite urme care aparţin culturilor Cernavodă III (doar câteva fragmente ceramice), Glina, Tei, Basarabi şi Latène. Culturii Glina îi aparţin, pe lângă numărul mare de fragmente ceramice (buze, torţi, funduri de vase), cu decorul specific („găuri-butoni"), două vase miniaturale, descoperite în S3, între adâncimile de - 0,6 - 0,8 m. Cele două vase miniaturale, modelate dintr-o pastă de slabă calitate, sunt prevăzute, în partea dreaptă, cu câte o apucătoare, având, după toate probabilităţile, un caracter cultic. Culturii Tei îi aparţine un vas (descoperit în S4, caroul 3, între adâncimile de - 0,6 - 0,8 m), recuperat fragmentar (cu posibilităţi de restaurare integrală), modelat cu mâna, dintr-o pastă de bună calitate, de culoare cenuşie. Vasul, de formă globulară, este prevăzut cu un picior, decorat, în partea terminală, cu o bandă formată din trei linii incizate, deasupra căreia sunt poziţionate patru triunghiuri haşurate, de dimensiuni egale şi cu vârfurile orientate în sus. În partea superioară, spre buză, decorul vasului este completat cu o altă bandă (formată din nouă linii incizate), deasupra căreia se află, de asemenea, triunghiuri haşurate, dar de dimensiuni inegale. Tot culturii Tei îi aparţin două ceşti, recuperate fragmentar (în proporţie de 50%), modelate dintr-o pastă de bună calitate, de culoare cenuşie şi, respectiv, neagră (descoperite în S4, caroul 2, între adâncimile de - 0,6 - 0,8 m). În fine, descoperirile aferente culturii Tei, sunt completate cu numeroase buze şi funduri de vase (în special ceşti), torţi decorate cu motivul triunghiului ş.a. Materialul arheologic aferent Hallstatt-ului (mai exact culturii Basarabi) este format din ceramică, chirpici, unelte de silex, resturi osteologice ş.a. Cea mai reprezentativă rămâne însă ceramica, chiar dacă posibilităţile de reîntregire a unor vase sunt limitate. Relevante pentru inventarul ceramic rămân diferitele tipuri de torţi (tubulare, late etc.), buzele cu diferite tipuri de decor (alveolat, canelat, geometric etc.), cărora li se adaugă fundurile şi apucătorile de vase. Toate acestea ne sugerează o mare varietate de tipuri şi forme de vase: căni, castroane, oale, farfurii, platouri, fructiere, ceşti etc. Pasta, care cuprinde mai multe categorii (grosieră, semigrosieră, semifină şi fină), este de culoare castanie, cenuşie şi neagră, având în compoziţie lut fin (o parte), pietricele şi fire subţiri de pleavă. Decorul, specific culturii Basarabi, se caracterizează printr-o mare varietate: brâuri alveolate în relief (uneori asociate cu brâurile crestate), motivul geometric (romburi şi triunghiuri), motivul spiralei, sub forma unor „S"-uri ş.a. Cât priveşte Latène-ul, acesta este reprezentat de câteva fragmente ceramice cu decor alveolat, iar cultura Dridu de ceramica cu decor vălurat. O situaţie mai specială o reprezintă descoperirea unui cuptor de gospodărie, la circa 50 m nord de Conacul Mironescu, spre râul Argeş (la circa 60 m), în apropierea punctului În Vale, cercetat în campaniile precedente. Cuptorul, care aparţine purtătorilor culturii Sântana de Mureş, a ieşit la iveală în urma unor alunecări de teren (am fost sesizaţi de un localnic, care distrusese o parte din el). Amplasat direct pe pământ, cuptorul avea o cameră de ardere (se pare că avea o dublă funcţionalitate: prepararea hranei şi arderea vaselor ceramice), de formă rectangulară (dimensiuni: 0,47 x 0,56 m), din care se mai păstrează, în proporţie de 60-70%, pereţii verticali. Cât priveşte cupola, prăbuşită în interiorul cuptorului, aceasta a fost tot de formă rectangulară, fiind construită din chirpici, pe care se află impregnate urme de pari şi roci de râu friabile (gresii). Vatra cuptorului a fost amplasată pe un pat de pietre, la care se adaugă gresiile şi fragmentele de ceramică. În camera de ardere a cuptorului au fost descoperite cinci vase-borcan (patru dintre ele au fost reîntregite), confecţionate din pastă semigrosieră, de culoare cărămizie şi având dimensiuni relativ mici. Tot în camera de ardere a fost descoperit un maxilar, care, după toate probabilităţile, a aparţinut unui cerb. În sfârşit, la circa doi metri distanţă de cuptor au fost descoperite mai multe fragmente de ceramică Glina, între care s-a găsit şi o dăltiţă din cupru (lungimea = 0,107 m; lăţimea = 0,013 m; grosimea = 0,07 m) şi câteva silexuri (lame, lamele, aşchii şi nuclee), de culoare neagră şi cafenie.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
