Excavation Year |
2017 |
Epoch |
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
Periods |
Medieval Age
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
|
Site Types |
Habitation;
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Sălaj |
Locality |
Pericei |
Commune |
Pericei |
Site |
la nord de râul Crasna |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Băcueţ-Crişan |
Dan |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Băcueţ-Crişan |
Sanda |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Pop |
Horea |
Site director |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
|
National Arch. Record Site Code |
142293.08
|
Report |
Situl se află amplasat pe terasa amenajată pe versant de deal la 200 m nord de râul Crasna. Terasa este la o altitudine de 240 m faţă de nivelul mării, pe malul drept al văii. Zona este plată, intinsă, dar amenajarea acesteia, în panta versantului, pe un loc dominant, a presupus dislocări de mari mase de pământ, stratul de nivelare atingând peste 2 m în sectoarele dinspre pantă . Aspectul geomorfologic face din această terasă cel mai favorabil loc pentru amenajarea unui edificiu ecleziastic pentru care există legende locale.
Situl a fost identificat în urma unor cercetări de teren (2009), dar a fost cercetat ocazional prin periegheze repetate (2010 şi ulterior). Cu acest prilej au fost descoperite puţine fragmente ceramice medievale târzii şi unele oase umane fragmentare. La acea vreme nu se ştia că aproape întreg situl arheologic a fost acoperit suplimentar cu sol steril (arină argiloasă) adus din vecinătate şi întins pe terasa antropogenetică. Solicitarea beneficiarului a fost emisă în baza unor legende locale şi surse documentare, care vorbesc despre existenţa unei biserici vechi a satului şi al unor “curţi nobiliare” în acea zonă. De asemenea, pe ridicările topografice militare austriece este marcată existenţa unui obiectiv de cult în apropiere, dar o georeferenţiere a acestora nu este relevantă.
Obiectivul principal al cercetării preventive de la Pericei nr. 668, l-a constituit eliberarea terenului de sarcină arheologică în vederea predării amplasamentului pentru construirea obiectivului Construire Capelă Mortuară. Stratigrafia staţiunii arheologice de la Pericei, precizarea cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia sa, stabilirea caracterului sitului, a etapelor evolutive, toate au reprezentat obiective prioritare ale cercetării. Toate aceste aspecte sunt dificil de sesizat, mai ales datorită faptului că straturile de cultură au fost afectate de-alungul timpului de eroziunea naturală, construcţiile edilitare, lucrările agricole şi intervenţia umană directă asupra monumentului ecleziastic. Totodată ne-am format o imagine asupra suprafeţei, care nu face obiectul descărcării de sarcină arheologică, şi care prezintă un potenţial arheologic.
Campania anului 2017 a constat în trasarea unor unităţi de cercetare în vederea delimitării concrete a sitului arheologic bănuit a exista în zonă. Suprafaţa destinată cercetării conţine o terasă superioară despărţită de cea inferioară, cu vestigii, de o pantă abruptă lungă de 20 m. S-a optat pentru trasarea de secţiuni cu mijloace mecanice în vederea optimizării ritmului de lucru în zone cu multă vegetaţie şi implicit rădăcini. Conturarea şi golirea complexelor arheologice au fost realizate manual. Pentru verificarea situaţiei arheologice de pe terasa superioară au fost trasate suprafeţele S6 (6x1,2m), S7 (22x1,2m), S8 (20x1,2m). Stratigrafia secţiunilor S6-8 este simplă: se constată un humus de pădure cenuşiu negricios gros de până la 0,5m de la care constatăm doar un steril de lut argilos galben, maroniu cu elemente de gresie maronie. Pentru realizarea accesului pe terasa superioară, nordică (unde de altfel va fi proiectată şi ridicarea capelei mortuare) a fost trasată suprafaţa S3, iniţial cu dimensiunile de 1x25m, extinsă ulterior la 35m lungime având în final laturile scurte de 4,5, respectiv 5,5m. În această suprafaţă primul strat identificat este unul din arină argiloasă galbenă sterilă întinsă pe toată suprafaţa sitului, adusă din vecinătate. Acest strat variază ca grosime în S3 de la 0,25m la 0,85m. În sectorul nordic adâncimea maximă atinsă este de 0,5m, iar în extremitatea sudică de 2,3m până la lutul steril maroniu. Până la steril alternează straturi de nivelare a pantei cu umpluturi de complexe arheologice moderne. În vederea verificării situaţiei arheologice de pe terasa inferioară cu urme arheologice, au fost trasate suprafeţele S1 (26x1m), S2 (9,6x10,2m), S4 (20x1,2m), S5 (21x1,2m), S9 (13x1,2), S10 (12x1,2m), S11 (10,5x1,2m). Suprafeţele S1 (secţiuni fig. 3/1), S4 (fig. 3/2), S5 (fig. 6/8), au o stratigrafie asemănătoare. Sub un humus gros de până a 0,5m, alternează straturi de lut steril maroniu cu negricios. Aceste suprafeţe delimitează de altfel situl la nord şi parţial la vest. Suprafaţa S2 a fost trasată alături de S1, la est de aceasta, având ca indicii apariţia de oase umane în conexiune anatomică. În această suprafaţă au apărut de altfel şi majoritatea căvârşitoare a complexelor arheologice (C1-25). Stratigrafia sectorului este extrem de simplă, sub un strat de arină galbenă sterilă nivelată au apărut urmele unei construcţii patrulatere din zid (mai degrabă o capelă laterală, decât o biserică), care a fost scos complet, rămânând doar moloz pe traseul acestuia, în şanţul de scoatere. La aproximativ aceiaşi adâncime au apărut şi gropi de morminte dreptunghiulare cu colţurile rotunjite şi alte complexe arheologice. O parte dintre complexe au fost cercetate complet, dar priorităţile beneficiarului priveau terasa superioară şi accesul din şosea. În consecinţă cercetarea complexelor din acest sector a rămas pentru campaniile viitoare. În vederea verificării situaţiei arheologice la est de S2, au fost realizate măsurători geofizice (geomagnetism şi georadar) cu rezultate neconcludente. În consecinţă au fost trasate suprafeţele S9-12 care nu au fost finalizate, dar care au stabilit că în sectorul de la est de S2 situaţia arheologică este asemănătoare cu cea din S2, deci densitatea de morminte este la fel de mare şi se constată o aglomerare de moloz care poate aparţine lăcaşului de cult amintit în legendele locale. Suprafaţa S13 (2x1,2m) a fost trasată la colţul nord-estic al unei construcţii existente în perimetrul cercetat, utilizată o vreme ca şi capelă de cimitir. Stratigrafia în această suprafaţă este simplă şi poate servi unui studiu de parament al construcţiei cu fundaţie superficială. Materiale arheologice au apărut în mai toate nivelele, dar complexele arheologice s-au conturat mai ales la apariţia sterilului sau a umpluturilor nivelate. Pentru o evidenţă primară a săpăturii, fiecare complex a fost marcat din momentul conturării cu un număr scris pe un material rezistent la intemperii, iar datele minimale de identificare au fost notate în jurnalul de şantier. Propunem beneficiarului realizarea protecţiei cu pământ a complexelor necercetate complet, sau doar identificate în vederea unei conservări adecvate.
Din punct de vedere stratigrafic situaţia sitului este relativ simplă. În suprafaţa excavată, în sectoarele sudice ale S3 şi S13 se observă aceeaşi succesiune, cu mici excepţii, privind grosimea straturilor arheologice: 1: 0,00-0,20m–humus negru fin 2: 0,20-0,30m sol galben steril adus 3: 0,30-0,50m humus modern negru 4: 0,50-0,90m strat maroniu cu resturi osteologice umane 5: 0,90-1,10m strat negru cu fragmente de calcar măruntşi pigmenţi ceramici (nivel construcţie zidărie din piatră) 6: 1,10-2,00m sol negru cu pigmenţi ceramici şi puţin calcar (umplutură nivelată) 7: 2,00-2,30m argilă maronie sterilă
Prezentarea principalelor descoperiri (complexe şi elem. de inventar).
Complexul C1: Tip complex: Construcţie dreptunghiulară, probabil fostă capelă laterală ţinând de o biserică mai mare a cărei amplasare este posibilă la sud. Grosimea zidurilor a fost de 0,80-0,95m. Surprinsă aproape integral în S2. În interiorul construcţiei complexele C20, 21, 22, 23, 24, 25. Orientare E-V. Baza zidăriei scoase la 0,7-0,9m de la conturare. Suprapune/taie C22. Locaţie: S2, conturat la -0,1-0,2m. Dimensiuni exterior 5x7,5m, la interior 3,6x5,8m. Datarea complexului: epoca medievală, sec. 13-14?. Elemente de inventar: ceramică medievală şi modernă rulată la spolierea zidăriei, materiale de construcţie (cuie), sticlă, un pfennig austriac (ducatul Carinthiei) din argint din a doua jumătate a sec. 13 (Ulrich III, 1256-1269).
Complexul C2: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,24m; Lungimea 2,1m, lăţimea 1m, baza la -0,55m. Datarea complexului: epoca medievală. Inventarul complexului: oase umane disparate, cuie de sicriu, ceramică rulată. Cercetat integral.
Complexul C3: Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: S2, conturat la -0,37m; Diametru 0,7m; baza la -0,57m. Datarea complexului: epoca modernă. Inventarul complexului: pietre, oase de animale, ceramică. Cercetat integral.
Complexul C4: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,35m; Lungimea surprinsă 2,2m, lăţimea 0,9m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: oase umane disparate, ceramică medievală rulată. Doar conturat.
Complexul C5: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,35m; Lungimea surprinsă 2,1m, lăţimea 0,8m, tăiat de C4. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: necercetat.
Complexul C6: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,35m; Lungimea 2m, lăţimea 1m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: necercetat.
Complexul C7: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,35m; Lungimea 2m, lăţimea surprinsă 0,6m. Tăiat de C6. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: oase umane disparate. Necercetat.
Complexul C8: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,25m lipit de latura nordică a C1; Lungimea 2m, lăţimea 1m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: necercetat.
Complexul C9: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,24m, lipit de latura nordică a C1; Lungimea 2,1m, lăţimea 1,1m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: necercetat.
Complexul C10: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,25m; Lungimea surprinsă 1,6m, lăţimea 0,9m, tăiat de C11. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: oase umane disparate. Necercetat.
Complexul C11: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,35-0,40m; Lungimea 1,2m, lăţimea 0,6m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: oase umane de copil în conexiune anatomică. Cercetat integral. Complexul C12: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,30m; Lungimea surprinsă 0,9m, lăţimea 0,5m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman cu braţul stâng flexat aşezat pe bazin. Cercetat integral.
Complexul C13: Tip complex: Locuinţă?. Locaţie: S2, conturat la -0,3m; Colţ surprins cu laturile de 3,8m, lăţimea 2,2m. Datarea complexului: epoca medievală, sec. 13-14. Inventarul complexului: ceramică, o cute şi greutăţi fragmentare din lut. Cercetat parţial. Complexul C14: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40m; Lungimea surprinsă 1,5m, lăţimea 0,6m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman. Cercetat integral.
Complexul C14/1: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40m; Lungimea surprinsă 0,6m, lăţimea 0,4m. Tăiat atât de C14 cât şi de C15. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman deranjat. Cercetat integral.
Complexul C14/2: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40m; Lungimea surprinsă 1,2m, lăţimea 0,4m. Tăiat atât de C14 cât şi de C14/1 probabil. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman deranjat. Cercetat integral.
Complexul C15: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,25-0,40m; Lungimea surprinsă 1,5m, lăţimea 0,8m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman cu craniul lăsat pe stânga. Cercetat integral.
Complexul C16: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40m; Lungimea surprinsă 0,7m, lăţimea 0,4m. Tăiat atât de C15 cât şi de C14/1, C14/2. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman deranjat. Cercetat integral.
Complexul C17: Tip complex: mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40m; Imposibil de delimitat groapa de mormânt. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman deranjat. Cercetat integral.
Complexul C18: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40m; Lungimea surprinsă 1,35m, lăţimea 0,45m. Suprapune C14 şi C19. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman cu braţele flexate aşezate pe bazin şi craniul pe stânga. Cercetat integral.
Complexul C19: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,40-0,50m; Lungimea surprinsă 1m, lăţimea 0,4m. Tăiat de C18. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman deranjat. Cercetat integral.
Complexul C20: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,10m; Groapă poligonală suprapunând un osuar (numerotat tot cu C20) patrulater cu laturile surprinse de 1,6x1,8m. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: schelet uman tăiat de scoaterea zidului C1. Cercetat integral. Osuarul nu a fost cercetat.
Complexul C21: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat central în C1 la -0,10m; Groapă poligonală (1,9x0,6m, adâncimea -1,1m) suprapunând un osuar (C20). Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: scheletul nu a fost descoperit. Cercetat integral.
Complexul C22: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat la -0,10m; Groapă poligonală (1,4x0,4m, adâncimea -0,65m) tăiată de zidul complexului C1. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: scheletul nu a fost descoperit. Cercetat parţial.
Complexul C23: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat în colţul NV din C1 la -0,10m; Groapă poligonală surprinsă parţial (1,5x0,6m) fiind tăiată de osuarul C20. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: necercetat.
Complexul C24: Tip complex: groapă de mormânt. Locaţie: S2, conturat înspre colţul NE din C1 la -0,10m; Groapă poligonală surprinsă parţial (1x0,55m) fiind tăiată de osuarul C20. Datarea complexului: probabil epoca medievală. Inventarul complexului: necercetat.
Complexul C25: Tip complex: groapă stâlp. Locaţie: S2, conturat la -0,1m; Diametru 0,65m; baza la -0,5m. Datarea complexului: epoca medievală. Inventarul complexului: ceramică provenind de la un vas cvasiîntregibil, lemn ars, o monedă din bronz precar conservată (sec. 14-15?; Ungaria sau Ţara Românească?). Cercetat integral.
Complexul C26: Tip complex: Locuinţă de suprafaţă. Locaţie: S3, conturat la -0,4m; Colţ surprins cu laturile de 1,8mx1,8m, delimitat de pietre pe care probabil era aşezată talpa din lemn a construcţiei. În colţul surprins a fost cercetată o groapă de stâlp (C26/2), iar pe latura nordică o instalaţie de foc (C26/1). Datarea complexului: epoca modernă, sec. 19. Inventarul complexului: ceramică modernă, o cataramă şi un cercel sau nasture globular, ambele din bronz, cuie din fier. Cercetat integral cât a fost surprins în S3.
Complexul C26/1: Tip complex: instalaţie de foc (sobă?). Locaţie: S3, conturat la -0,4m; Surprins pe latura nordică, cu diametrul de 0,75m, conturându-se ca o masă mare de arsură roşie. Datarea complexului: epoca modernă, sec. 19. Inventarul complexului: ceramică modernă-cahle micasate fragmentare. Cercetat integral.
Complexul C26/2: Tip complex: groapă stâlp a construcţiei C26. Locaţie: S3, conturat la -0,5m; Diametru 0,35m; baza la -0,25m. Datarea complexului: epoca modernă. Inventarul complexului: ceramică modernă şi fragment de ţiglă solz, lemn ars. Cercetat integral.
Complexele C27-28: Tip complex: Locuinţă de suprafaţă. Locaţie: S3, conturat la -0,7-0,8m; Surprinsă parţial între m14,5 (peretele nordic) – 27 (peretele sudic) ai suprafeţei cercetate. Delimitată de pietre pe care probabil era aşezată talpa din lemn a construcţiei şi arsura masivă provenită de la pereţii din lut prăbuşiţi. S-au conturat precar şi urmele de pereţi arşi care delimitează o casă de mari dimensiuni care era acoperită cu şindrilă (numărul mare de cuie mici). Datarea complexului: epoca modernă, sec. 19. Inventarul complexului: ceramică şi sticlă modernă puţină şi cuie din fier. Cercetat integral cât a fost surprins în S3. Peretele vestic al complexului şi alte elemente ale sale au fost sesizate în sondajele S9-12.
Elemente de cronologie relativă şi absolută Pe baza artefactelor descoperite în nivel şi în complexele arheologice cercetate total sau parţial, în stadiul actual al investigaţiei arheologice putem schiţa o imagine (provizorie desigur) a succesiunii etapelor de locuire în acest punct: • Urme de locuire databile în sec. 13-14 care indică existenţa unei aşezări din perioada medievală. • Cândva, după sec. 14, sau poate mai devreme (moneda/pfennig din argint, datată în a doua jumătate a sec. 13, descoperită în C1 poate constitui un argument în acest sens), pe acest loc se ridică o construcţie cu caracter ecleziastic cu zid din piatră. Probabil ca acest edificiu ecleziastic să fi avut mai multe faze de dezvoltare/extindere/evoluţie. În jurul acestei construcţii a apărut şi s-a dezvoltat un cimtir. • Nu ştim cu certitudine când a fost abandonată această construcţie cu caracter ecleziastic, cert este că zidurile acesteia au fost demantelate, piatra recuperată fiind refolosită la ridicarea bisericii reformate din localitate a cărei construcţie a început în anul 1668. Elemente din mai vechiul edificiu religios pot fi observate şi în zidurile beciului din proximitatea sudică a zonei cercetate. • După dispariţia construcţiei ecleziastice, terenul a fost nivelat în sec. 19, iar spaţiul a fost ocupat de construcţii cu caracter laic (case şi grajduri), fapt susţinut şi de prezenţa unor astfel de construcţii pe ridicările topografice militare austriece şi pe alte hărţi mai târzii. • Alte nivelări şi intervenţii asupra terenului au avut loc în mai multe rânduri în sec. 20. Materialul arheologic databil în perioada medievală timpurie este redus din punct de vedere cantitativ şi este compus in majoritate din ceramică. Fragmentele ceramice descoperite în complexul C. 13/2017 dezvelit parţial (probabil o locuinţă) provin de la oale fără toarte modelate la roata înceată sau rapidă dintr-o pastă degresată cu nisip, pietricele şi paiete de mică. Culoarea ceramicii este brun-cărămizie, gălbui-cărămizie, roşcată sau negricioasă. Decorul ceramicii s-a realizat prin incizare în pasta moale şi constă în linii drepte simple trasate paralel sau linii în val simple trasate paralel. Tot în acest complex au mai fost descoperite fragmente de la două greutăţi din lut şi o cute din piatră. Caracteristicile formale ale ceramicii plasează acest complex în perioada sec. 13-14. În groapa C. 25/2017 s-a descoperit o porţiune dintr-o oală fără toarte modelată la roata rapidă. La exterior, vasul are culoarea brun-cenuşie cu pete negricioase iar la interior este cărămiziu deschis. Pasta a fost degresată cu nisip amestecat cu pietricele şi paiete de mică. Decorul s-a realizat prin incizare în pasta moale şi constă în linii drepte simple trasate paralel dispuse în partea superioară a vasului. Caracteristicile formale ale vasului ceramic plasează cronologic şi acest complex în sec. 13-14. Din nivelul superior (puternic bulversat de lucrările agricole şi nu numai) au fost recoltate diverse categorii de artefacte: fragmente ceramice de la oale, capace, căni, pipe, cahle, cărămizi şi ţigle solzi databile în mai multe etape istorice (sec. 13-14, post sec. 14 şi chiar din perioada modernă şi contemporană a sec. 19-20). Alături de acestea au fost descoperite şi câteva artefacte metalice: monede (dinar 1542-1550? fragmentar de la Ferdinand I), cataramă bronz, verigi din bronz, aplici din tablă bronz, cheiţă din bronz, cuie şi piroane din fier.
În contextul cercetărilor efectuate putem concluziona că la Pericei nr. 668 am descoperit urme de locuire din sec. 13-14 care indică existenţa unei aşezări din perioada medievală din aşa numita „perioadă arpadiană”. Foarte probabil în sec. 14, sau poate chiar mai devreme, pe acest loc se ridică o construcţie cu caracter ecleziastic cu zid din piatră. Acest edificiu ecleziastic pare să fi avut mai multe faze de dezvoltare/extindere/evoluţie. În jurul acestei construcţii comunitatea locală şi-a îngropat defuncţii. Dovadă că edificiul ecleziastic a avut faze de extindere sunt suprapuneri ale acestor construcţii (în cazul nostru încăperea descoperită Complexul C1) peste unele morminte. Nu avem date certe privind abandonarea construcţiei cu caracter ecleziastic. Demantelarea în totalitale a zidurilor sale, piatra recuperată fiind refolosită la ridicarea bisericii reformate din localitate, trebuie legată de anul în care a început construcţia acesteia, mai precis în 1668. De altfel elemente de arce gotice şi alte elemente fasonate şi profilate din edificiul spoliat se regasesc şi în pereţii beciului aflat sub construcţia existentă din proprietatea beneficiarului proiectului. Spaţiul pe care a existat edificiul religios şi necropola a fost nivelat undeva în sec. 19, pentru a face loc unor construcţii cu caracter laic (case şi grajduri). Prezenţa unor astfel de construcţii a fost sesizată şi pe ridicările topografice militare austriece şi pe hărţile mai târzii, fiind legate de drumul de acces spre localitatea Siciu din vecinătate. Alte nivelări şi intervenţii asupra terenului au avut loc în mai multe rânduri în sec. 20, conform mărturiei de acum a oamenilor cât şi observaţiilor concrete din teren. ANEXA 1. TIPURI FUNCŢIONALE DE COMPLEXE ARHEOLOGICE DESCOPERITE LA PERICEI NR. 668
Complex Gropi stâlp Gropi menajere Instalaţie de foc Morminte Construcţie piatră Locuinţe 1 X 2 X 3 X 4 X 5 X 6 X 7 X 8 X 9 X 10 X 11 X 12 X 13 X 14 X 14/1 X 14/2 X 15 X 16 X 17 X 18 X 19 X 20 X 21 X 22 X 23 X 24 X 25 X 26 X 26/1 X 26/2 X 27-28 X Tota 2 1 1 23 1 3
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
In the context of the archaeological investigations carried out in 2017 we might conclude that at Pericei no. 668 discoveries dating in the 13th and 14th centuries were made, which point out the existence of a settlement from the ”Arpadian” era. High likely, in the 14th century or even earlier, in this location a building with a religious purpose was built having stone walls. This ecclesiastic edifice seems to have had several phases of development/extension/evolution. Around the edifice burials were made by the local community. The evidence according to which this ecclesiastical edifice had several extension phases is the overlapping of constructions on top of burials (in this case the building C1, probably the chapel attached to the church). We strongly believe that the church, located next to the property excavated, was a monumental one, Romano-Catholic, made out of stone walls, tiles and timber. No data in terms of the abandoning of the church was identified, but this had to happen after the conversion of the community to Calvinism. The dismantling of the church and the reuse of the stone for the churches of the Reform, indicate that the process has to be linked with the year 1668 when this phenomenon happened. Moreover, the carved stone of the former church are now found in the basement beneath the existing construction, property of the owner of the land where the archaeological investigations were carried out, as well as in the Reformed Church of the present village. In the 19th century the area where the Romano-Catholic church was built, was leveled by the local people in order to make way for houses and stables. The presence of these buildings was signaled on older or newer maps, being linked to the access way to the near-by village of Siciu. Several interventions were made also in the 20th century, according to testimonies of the local villagers and based on the observations made on the site. The archaeological investigations identified numerous discoveries: fragments of pottery, tiles and bricks dated in several stages of the 13th-14th, post 14th centuries as also in the modern and contemporary period of the 19th and 20th centuries. Some metal finds were also identified: three coins, bronze belt buckle fragments, bronze chain loops, bronze appliques, and nails made out of iron.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|