Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Pietroasele | County: Buzău | Site: Edificiul cu hipocaust | Excavation Year: 2012

Excavation Year   2012
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
Periods
Roman Period;
Late Roman Period
Site Category
Water Supply and Drainage;
Civil;
Domestic
Site Types
Civil habitation;
Assemblage/construction
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Buzău
Locality   Pietroasele
Commune   Pietroasele
Site  Edificiul cu hipocaust
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Constantinescu Eugen Marius Muzeul Judeţean Buzău
Dinu Cătălin Constantin Muzeul Judeţean Buzău
Stăicuţ Gabriel Ion Muzeul Judeţean Buzău
National Arch. Record Site Code 48496.17
Report În campania 2012 cercetările arheologice de la Pietroasele s-au desfăşurat în sectorul Edificiul cu hipocaust în perioada 19 iunie - 26 octombrie. Între 19 iunie – 27 iulie am executat lucrări de conservare a zidului castrului, colţul de sud – est,1 pe porţiunea protejată parţial în anul 1978. La edificiul cu hipocaust cercetările s-au executat în perioada 10 iulie – 26 octombrie 2012.

Începând din 10 iulie la cercetări a participat Dinu Cătălin Constantin şi, câteva zile, drd. Stăicuţ Gabriel Ion, arheologi la Muzeul Judeţean Buzău.

Localizat în iulie 19762 la 400 m est de colţul de sud – est al castrului roman târziu de la Pietroasele, edificiul cu hipocaust s-a aflat, până în anul 2010, sub panglica de asfalt a DJ 205, şoseaua dintre satele Pietroasele şi Clondiru de Sus - Şarânga şi sub câteva gospodării din jur. Cercetările, începute de mine în 1976, au fost continuate de Magda Tzony în anii 1977 - 1978, 1980 şi de doamna arhitect Monica Mărgineanu Cârstoiu în anii 1986 – 1989, cu participarea lui Bogdan Filipescu.

În anul 1978 fosta proprietate Fane Moldoveanu (casa, curtea şi grădina) au fost achiziţionate de stat, iar în 2006, în scopul extinderii cercetărilor, au fost achiziţionate terenurile şi gospodăriile care au aparţinut lui Dumitru/Mitică Bratu şi Mircea Capotă, sub care se aflau vestigii ale edificiului cu hipocaust.3

Realizarea unui proiect de modernizare a drumului judeţean DJ 205 dintre DN 1 B Ploieşti – Buzău şi DN 10 Buzău – Braşov prin Pietroasele - Merei – Verneşti – Tisău – Haleş – Ciolanu - Ciuta / Măgura, având drept obiectiv punerea în valoare a zonei cu monumente istorice şi vestigii arheologice reperate,4 a impus cercetarea arheologică a edificiul cu hipocaust, partea aflată sub firul şoselei.

În campania 2009 edificiul cu hipocaust a fost cercetat parţial,5 valoarea excepţională a vestigiilor descoperite impunând soluţia construirii unui pasaj supra–teran, în vederea cercetării complete, conservării, punerii în valoare şi introducerii în circuitul public a construcţiei romane, veche de peste 1.680 de ani. Între septembrie 2010 şi mai 2011 a fost construit pasajul, fapt ce a permis extinderea cercetărilor.

În campania 2011 a fost dezvelită întreaga suprafaţă a clădirii edificiului cu hipocaust,6 fără detalii pe latura de est, unde sunt încăperile D, E şi F.

În campania 2012 a fost cercetată în detaliu zona de est a edificiului, precum şi suprafeţele situate la nord, vest şi est şi, parţial, suprafaţa de la sud de construcţie.

Detaliile din partea de est a edificiului arată că pe acea latură există trei încăperi, la nord de încăperea D fiind o altă încăpere, siglată de noi cu litera F.7

Cele trei încăperi care formează latura de est a edificiului au fost adăugate în două etape diferite; astfel că întreaga clădire, aşa cum se prezintă astăzi, a fost construită în trei etape.8

În prima etapă au fost construite încăperile A, B, C şi bazinetele B 1 Sud, B1 Nord şi B 2 Nord. Încăperea praefurnium-ului a fost adosată la încăperea A, probabil imediat după ridicarea corpului principal.

În etapa a doua la încăperile C şi parţial B a fost adosată o încăpere mare, ulterior aceasta fiind împărţită în două, rezultând încăperile D şi F. Tot atunci, probabil, a fost deschisă o comunicare între încăperile C şi D; este posibil ca încăperea D să fi comunicat şi cu încăperea F, dar în stadiul actual nu se mai păstrează în teren nici un indiciu de la asemenea deschidere. Încăperea F comunica printr-un canal cu boltă din cărămizi de mari dimensiuni cu o încăpere adosată acesteia în exterior pe latura de nord; această încăpere s-ar putea să fi fost un al doilea praefurnium pentru încălzirea celor două încăperi ridicate în faza a doua, D şi F, dar, din păcate, la nivelul păstrat astăzi, nu există o cale de acces la încăperea exterioară. Este posibil ca încăperea adosată încăperii F să fi avut alt rol, poate un horn (?) pentru evacuarea fumului şi a gazelor produse de combustia din praefurnium-ul de pe latura de vest, care circulau pe sub pardoselile încăperilor A, B, C şi, probabil, D şi F. Dificultatea precizărilor este accentuată de faptul că nivelul încăperii F este cu 55 / 43 cm sub nivelul pardoselii (din cărămizi al) încăperii D şi cu circa 15 cm sub nivelul pardoselii din mortar al încăperii C. Încăperea F a fost mobilată cu pilae din cărămizi pătrate mai înalte / construite din mai multe cărămizi suprapuse / decât cele descoperite în încăperea A. Peste pilele din colţul de nord – vest al încăperii F s-a păstrat un fragment de pardoseală din trei rânduri de cărămizi cu straturi de mortar între ele.9

În etapa a treia, la încăperile B şi D a fost adosată o ultimă încăpere, E, completându-se colţul de sud – est al construcţiei, în forma în care se păstrează astăzi.

Cercetările din exteriorul construcţiei edificiului cu hipocaust au dus la identificarea unui zid de incintă perimetral, pe latura de nord zidul fiind dezvelit aproape în întregime, cu excepţia unei mici porţiuni din colţul de nord – vest. Pe această latură zidul (dezvelit) are 22,50 m lungime, 0,85 / 0,90 m lăţime şi a avut doi contraforţi pe exterior. Zidul de incintă de vest a fost dezvelit parţial, pe 14,50 m, pe această latură aflându-se intrarea în incintă, cu deschiderea de 1,60 / 1,50 m, mai îngustă spre exterior. În faţa intrării există un pavaj din piatră spartă gros de 0,18 / 0,24 m, care reprezintă, foarte probabil, drumul de legătură între edificiul cu hipocaust şi castrul situat la 400 m spre vest. Pe suprafaţa acestui pavaj a apărut un fund de vas din ceramică de culoare cărămiziu – castanie, cu pietricele şi cioburi pisate, lucrat la mână şi fragmente de cărămizi romane sfărâmate unele încorporate în pavaj. Zidul de incintă est a fost dezvelit parţial, respectiv o porţiune de la colţul de nord – est şi o porţiune din jumătatea de sud, întreruptă de o pivniţă cu zid de piatră construită în ultimul sfert al secolului al XIX-lea; zidul avea lungimea de 27,00 m şi lăţimea de 0,75 / 0,85 m; la sud de pivniţa modernă suprapune un zid de piatră sec. Din zidul de sud a fost dezvelit numai un scurt fragment din colţul de sud - est şi a fost localizat colţul de sud – vest, lungimea iniţială (estimată) fiind de aproximativ 28,00 m.

Zidul de incintă pe laturile de nord, vest şi est a fost afectat şi parţial demantelat de intervenţii antropice în secolul XX, prin săparea de şanţuri pentru introducerea unor conducte de alimentare cu apă în anii 50, în 1968 şi în 2003 şi pentru amenajarea şanţului şoselei, pietruit în anii 60 ai secolului trecut; zidul de sud se pare că a fost distrus / demantelat în cea mai mare parte cu ocazia construirii casei care a aparţinut lui Dumitru / Mitică Bratu.

În cursul cercetărilor din acest an au fost localizate două fragmente din canale de evacuare a apelor uzate situate la sud de încăperile B şi E: în secţiunea S T V(est) a apărut un şir de cărămizi înguste reprezentând fundul unui canal pentru evacuarea apelor uzate din încăperea B, iar în caseta CAS A un fragment dintr-un canal din cărămizi aşezate pe cant, care, probabil, era parte din canalul amenajat sub pardoseala încăperii E, al cărui capăt se observă în peretele exterior al încăperii. La sud de bazinetul B 1 S a apărut un fragment de canal din cărămizi aşezate pe orizontală legate cu mortar şi distanţate de un brâu de mortar, prin care erau evacuate apele uzate din bazinetul B 1 Sud, păstrat în stare foarte bună; este parţial prins sub colţul magaziei fostei locuinţe Mitică Bratu.

În secţiunea S T Vest a apărut un fragment de zid din piatră legată cu mortar din nisip-var-cărămidă pisată şi un fragment de zid sec; acesta ar putea fi o parte din zidul sec suprapus de zidul de incintă est.

La demontarea martorului dintre suprafeţele S 1 N(ord) şi S 2 Sud10 a apărut un fragment de ţiglă ştampilată cu sigiliul Legio XI Claudia, păstrată parţial, iar în suprafaţa situată la sud şi vest de încăperea A un fragment de ţiglă ştampilată cu sigiliul aceleiaşi unităţi militare, literele C [G] şi X din această ştampilă fiind în ligatură, litera C are o ligatură şi cu chenarul cartuşului, cifra I are o talpă spre stânga, literele C şi L în ligatură.

În suprafaţa de la sud şi vest de bazinetul B 1 S(ud) au apărut fragmente de ţigle, de cărămizi, de ceramică, din plăci de marmură, un obiect paralelipipedic din bronz cu un buton împins, probabil un suport de la o statuetă, o fusaiolă din lut, un cuţit curb din fier, un împungător din os, un fragment din perete de vas smălţuit. În secţiunea S T E(st), lângă fragmentul zidului de incintă est dezvelit la nord de zidul pivniţei moderne a apărut un fragment – fund şi perete - dintr-un vas lucrat la mână din pastă de culoare cărămiziu - castanie cu pietricele şi cioburi pisate şi un împungător din os.

La demontarea materialului arheologic din suprafaţa S 2 Sud, între peretele exterior al bazinetelor B 1 Nord - B 2 Nord şi martorul dintre suprafeţele S 1 Nord şi S 2 Sud au fost recuperate trei cărămizi de mari dimensiuni, 54 x 32 x 5 cm, plăci de marmură, fragmente de olane circulare, fragmente ceramice cenuşii şi cărămizii la roată, fragmente de geam, fragmente de amforă etc.

Cercetările din campania 2012 confirmă faptul că edificiul cu hipocaust / băile romane de la Pietroasele este / sunt o construcţie impresionantă, expresie de înaltă ţinută a arhitecturii imperiale romane din secolul IV d. Chr. Dispunând de un ingenios sistem de încălzire centrală, de pardoseli din plăci de marmură albă, cu pereţii finisaţi cu tencuială colorată – opus signinum – şi pictaţi in fresco într-o gamă coloristică impresionantă, cu ferestre închise cu vitralii realizate din plăcuţe de sticlă colorată unite prin rame de plumb, cu bazine de apă caldă, apă rece şi bazinete pentru proceduri medicinale speciale sau pentru uzul personajelor de seamă din sistemul castrului de la Pietroasa şi al Brazdei lui Novac de Nord, clădirea, de o ţinută remarcabilă,11 a fost ridicată, probabil, pentru folosinţa comandantului castrului de la Pietroasele şi a sistemului de apărare ridicat după recucerirea teritoriului nord – dunărean de către Constantin cel Mare, comandant care, credem, a fost chiar Dalmatianus, nepotul lui Constantin cel Mare, atestat pe funcţia de comandant al sistemului care se chema ripam Ghoticam / malul gotic în anul 335 p.Chr.12

În mortarul zidurilor au fost folosite fragmente de ţigle şi cărămizi de dimensiuni mult mai mari decât de obicei, de 10 – 12 – 15 cm, doar sparte, nu pisate, identice cu fragmentele de cărămizi şi ţigle ştampilate descoperite în încăperile sau în jurul edificiului. Cărămizi sau ţigle întregi sau fragmentare au fost încorporate în zidurile edificiului. Până în prezent, la Pietroasele nu am descoperit nici un cuptor roman de ars ceramică, deci aceste materiale nu au fost produse aici, fapt ce ne obligă să luăm în consideraţie singura variantă posibilă privind prezenţa lor în construcţia edificiului: au fost aduse din alte locaţii, cel mai probabil de la Durostorum / Silistra de azi, aflată la 106 km sud de Pietroasele. Aceasta este singura explicaţie plauzibilă pentru faptul că ştampilele de pe cărămizile şi ţiglele descoperite la Pietroasa sunt mai timpurii decât construcţia propriu-zisă. Tot materialul arheologic, tehnica de construcţie, mortalul folosit în construcţia edificiului cu hipocaust de la Pietroasele sunt specifice secolului IV p.Chr., probând realizarea acestei construcţii în timpul lui Constantin cel Mare.

Reamintim că în umplutura încăperilor au fost descoperite numeroase fragmente ceramice din vase de lut ars de tradiţie dacică - oale, borcane, străchini, căţui - şi din vase provincial romane lucrate fie din pastă zgrunţuroasă – oale cu buza răsfrântă şănţuită, căni, urcioare cu una sau două toarte, vase mari de provizii Kraussengefässe -, fie din pastă roşie-gălbuie fină - amfore şi urcioare, unele smălţuite verde-oliv13; în pardoseli erau amenajate canale din cărămizi şi conducte din tuburi ceramice sau din olane cu mufă, unele smălţuite pe interior, folosite pentru evacuarea apelor uzate.

Aşa cum am mai spus, castrul şi edificiul cu hipocaust de la Pietroasele constituie unicul ansamblu roman din secolul IV p.Chr. de asemenea amploare existent la distanţă de peste 100 km de Dunăre în interiorul teritoriului dacic, monument unicat pe tot teritoriul fostei Dacii.

În etapa actuală trebuie finalizată cercetarea suprafeţei de teren de la sud de edificiu, pentru precizarea unor detalii privind zidul legat cu mortar apărut în S T V(est), zidul de incintă sud sau canalele de evacuare a apelor uzate.

Păstrarea, conservarea, amenajarea muzeistică şi punerea monumentului la dispoziţia publicului este un postulat care nu mai trebuie demonstrat.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes 1. În anul 2011 Primăria Pietroasele a amenajat un parc pe terenul care a aparţinut preotului C. Frâncu, preluat de stat prin schimb în anul 1974, situat la sud de proprietatea Maria Potec, achiziţionată de Ministerul Culturii în anul 2003, ambele despărţite de zidul de sud al castrului, colţul de sud – est. Zona respectivă a fost cercetată în anii 1975 – 1976. În anul 1978 porţiunea de zid dezvelită prin acele cercetări a fost parţial restaurată. În timp, pe suprafaţa zidului restaurat s-a depus un strat de pământ în care au prins rădăcini şi
s-au dezvoltat vegetaţie ierboasă, bălării, arbuşti şi pomi, care dădeau un aspect urât. Anul acesta, am îndepărtat vegetaţia şi stratul de pământ, am pus peste zid un strat de nisip în care am fi xat un pavaj din piatră rostuit cu mortar din nisip, var şi ciment alb. În timpul curăţării suprafeţei zidului a fost dezvelită o porţiune de 2,80 m lungime din paramentul interior al zidului originar, afl at in situ, un fragment de locuinţă de secol IV adosată zidului, fragmente ceramice cenuşii şi galben – cărămizii la roată şi cărămizii la mână, o fusaiolă din perete de vas, un plantator din corn de cerb, alte materiale. În timpul campaniei am fost anunţat că o intervenţie la o conductă de alimentare cu apă a dus la localizarea unui mormânt în faţa gospodăriei
învăţător Ion Constantinescu, zonă unde mai apăruseră două morminte: unul în 1958 şi altul în anul 1975. La faţa locului am constatat că este vorba de un mormânt de înhumaţie orientat V-NV – E-SE, decubit dorsal, oasele labelor, capetele superioare ale femurelor şi oasele bazinului lipseau; fără inventar. Probabil un adept al creştinismului.
2. Vezi Raportul Pietroasele 2011, CCA 2012, p. 107 – 109, nota 1.
3. În vecinătatea fostei proprietăţi Mircea Capotă mai sunt două gospodării, a lui Costică Voinea la vest şi vechea casă a lui Costel Capotă la est, care trebuie achiziţionate pentru a putea extinde cercetările în exteriorul incintei edificiului, unde s-ar pentru să se afl e anexele construcţiei.
4. Proiectul a fost iniţiat de Consiliul Judeţean Buzău, care a contribuit şi la fi nanţarea lucrărilor.
5. E. M. Constantinescu & alţii, Raport Pietroasele, jud. Buzău, CCA 2010, p. 145 – 152.
6. E. M. Constantinescu & alţii, Raport Pietroasele, jud. Buzău, CCA 2012, p.
7. Planul fi nal este mult diferit de cel publicate de M. Tzony, MCA 13, Oradea, 1979, p. 263 – 264, planşa din anexe; eadem, în Mousaios 3, Buzău, 1981,41 – 49, fi g. 1; şi de cel descris de D. M. Liuşnea, în Mousaios 9, Buzău, 2004, p. 103 – 106; eadem, în Mousaios 10, Buzău, 2005, p. 80 – 81 şi pl.
III; ambele variante inexacte.
8. E. M. Constantinescu & alţii, Şantierul arheologic Pietroasele. Campania 2004, Mousaios 10, 2005, p. 77 – 84, M. D. Liuşnea, p. 80, constată etape diferite în construirea edifi ciului, „cel puţin două” , dar pe planul publicat nu marchează nimic, pl. III, p. 84.
9. Vezi E. M. Constantinescu & alţii, Raport Pietroasele, jud. Buzău, CCA 2010, p. 145 – 152 şi ilustraţia.
10. E. M. Constantinescu & alţii, Raport Pietroasele, jud. Buzău, CCA 2012, p. 108.
11. Vezi prezentarea în Mousaios 15, Buzău, 2010, p. 154 – 194.
12. Anonimus Valesii, Excerpta Valesiana, VI, 35, în Fontes Historiae daco-romanae, II, Bucureşti, 1970, p. 48 / 49.
13. Gh. Diaconu, Castrul de la Pietroasa, în A. Odobescu, Opere, IV, Bucureşti, 1976, p. 10 55 – 1072; M. Tzony, Termele de la Pietroasele, Mousaios 3, Buzău, 1981, p. 43 – 45 şi fi g. 2.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu