Excavation Year |
2013 |
Epoch |
Hallstatt;
Latene
|
Periods |
Hallstatt;
La Tène
|
Site Category |
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Open settlement;
Funerary find;
Tumular cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Ialomiţa |
Locality |
Platoneşti |
Commune |
Platoneşti |
Site |
Platoul Hagieni – Valea Babii |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Angelescu |
Mircea Victor |
Site director |
Ministerul Culturii |
Munteanu |
Simona |
|
Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Renţa |
Elena |
|
Muzeul Judeţean Ialomiţa |
|
National Arch. Record Site Code |
94410.02
|
Report |
Punctul arheologic în care s-au desfăşurat cercetările se află amplasat la cca. 1 km SE faţă de vatra satului Platoneşti, com. Platoneşti, jud. Ialomiţa, pe Platoul Hagieni, delimitat de Lunca Ialomiţei şi Braţul Borcea şi de Valea Babii şi Valea lui Paizan. Tumul nr. II Cercetările arheologice din anul 2013 au urmărit finalizarea lucrărilor de golire a camerei funerare, investigaţii ale mantalei tumulului în casetele de SV şi NE´ şi a suprafeţei din aşezarea hallstattiană Babadag II suprapusă de monumentul funerar. Din punct de vedere al tehnicii de săpătură suprafaţa destinată cercetărilor a fost împărţită în casete delimitate de martori stratigrafici în cruce. Camera funerară, situată relativ central, avea formă dreptunghiulară cu colţurile uşor rotunjite, orientarea aproximativ E-V şi se adâncea în pământ cu 5,60 m de la nivelul de călcare antic. Peretele sudic şi peretele nordic erau uşor înclinaţi spre interior, peretele estic şi peretele vestic erau relativ verticali. Fundul gropii era uşor alveolat, între cota maximă de 5,60 m din centrul complexului şi cotele de la baza pereţilor fiind o diferenţă de cca. 0,30-0,40 m. Camera funerară a fost împărţită în două compartimente inegale cu ajutorul unui şir transversal realizat din trunchiuri de copaci fasonate dispuse sub forma unui gard, înălţimea maximă păstrată fiind de cca. 1,25 m. Amplasarea lemnelor s-a făcut într-o alveolare care coboară de la baza gropii cu cca. 0,30 m. Compartimentul estic avea lungimea de cca. 5,50 m. Spre fundul acestuia au fost descoperite oase umane împrăştiate între care s-au remarcat fragmente de la craniul unui adult, oase de la bazin şi un femur de copil. Între cotele -5,00-5,60 m, într-un pământ de umplutură de culoare galbenă şi de consistenţă nisipoasă, s-au mai descoperit două pumnale din fier cu mâner din os, aflate într-o stare de conservare precară. Lungimea totală a unuia dintre acestea este de 22,5 cm, celuilalt lipsindu-i vârful. Plăseaua unuia dintre pumnale, ambele prinse în câte două nituri, are o amprentă de culoare verzuie, probabil de la atingerea cu un obiect lucrat din bronz. Tot din fier a fost descoperit un spin de cataramă, fragmente dintr-o verigă deschisă şi o mică piesă nedeterminabilă în acest stadiu. Lângă peretele sudic şi în zona centrală au fost descoperite fragmente dintr-o amforă grecească întregibilă. Între aceleaşi cote au fost descoperite două mărgele relativ tubulare, cu diametrul central uşor mai mare decât cel de la capete, confecţionate dintr-o rocă (?) de culoare albicioasă şi decorate cu mici pătrăţele formate prin intersectarea unor linii circulare orizontale incizate cu linii longitudinale incizate. Lungimea acestor piese de podoabă (mărgele) este de cca. 2,2 cm. Ambele păstrează amprente de culoare verzuie, probabil din urma contactului cu piese din bronz sau argint, în acelaşi complex arheologic descoperindu-se şi fragmente de tablă de bronz şi o fibulă de argint iar parte dintre oasele umane purtau aceeaşi culoare verde-albăstruie. În acest compartiment au mai fost descoperite bucăţi de trunchiuri de copac împrăştiate în umplutură. Compartimentul vestic fusese săpat în pantă lină şi avea lungimea de cca. 3,25 m. Cea mai mică cotă, de cca. 5-5,10 m, era lângă peretele vestic al gropii. În umplutura acestui compartiment, cu cca. 0,70 m mai sus raportat la fundul gropii, a fost descoperit scheletul unui animal de talie mică, ajuns, probabil, întâmplător în camera funerară. Era orientat NE-SV, aşezat pe spate cu picioarele depărtate de corp, craniul în sus cu botul sprijinindu-se de unul dintre trunchiurile de copac. Resturile faunistice de Canis familiaris (câine) erau în conexiune anatomică şi aparţin unui animal foarte tânăr (juvenil) cu vârsta de cca. 4 luni.1 În umplutura acestui compartiment nu s-au descoperit alte materiale arheologice. Pământul de umplutură din camera funerară era alcătuit din straturi alternative de pământ de culoare cenuşie-negricioasă şi straturi de pământ de culoare galbenă cu o pigmentaţie de culoare închisă. Pe nivelul de călcare antic din vecinătatea camerei funerare s-a păstrat un strat superficial şi compact de pământ de culoare galbenă. Din analiza inventarului funerar (fibulă de argint, mărgică din aur, vase greceşti, pumnale, etc.) monumentul funerar a fost datat în sec. IV-III a. Chr. Mantaua tumulului TII, distrusă în bună masură, atât în vechime în zona centrală, cât şi în timpurile moderne când se pare că s-a încercat redarea în circuit agricol a terenului respectiv, se prezenta în momentul începerii cercetărilor arheologice sub forma a două proeminenţe mult alungite a căror înălţime maximă era de 1,30 m şi, respectiv, 1,50 m care au fost împărţite iniţial în vederea cercetărilor în patru casete despărţite de martori în cruce. În campania anului 2013 s-au desfăşurat lucrări în caseta de SV, care are laturile de 22 x 7 m şi a mai fost trasată, tot pentru cercetarea mantalei movilei, o nouă casetă, NE´, cu dimensiunile de 10 x 5 m, lucrări care vor continua în campania viitoare. Până în acest moment în cele două casete în discuţie nu au fost descoperite morminte secundare. În mantaua cercetată în această campanie s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturii Coslogeni şi culturii Babadag II, fragmente de chirpic şi de oase de animale. Aşezarea hallstattiană Babadag II. Tumulul nr. II suprapune o aşezare aparţinând culturii Babadag. Grosimea stratului de cultură, pământ de culoare cenuşie-negricioasă, este de cca. 0,30-0,40 m. Stratul de cultură conţinea materiale ceramice fragmentare specifice culturii Babadag. Din această aşezare în anul 2013 a fost descoperită o singură groapă menajeră cu gura de formă ovală cu diametrul mare de cca. 1 m şi tronconică în secţiune. Toate materialele ceramice descoperite în stratul de cultură şi în complexul arheologic au fost fragmentare. O parte dintre acestea atestă prezenţa unui tip de vas de uz comun, lucrat din pastă cu cioburi pisate în compoziţie, cu o formă tronconică, buza rotunjită şi decorat cu un brâu alveolat imediat sub margine. Suprafeţele exterioare prezintă un aspect zgrunţuros, în interior însă vasele sunt bine lustruite. Dintr-o pastă de o calitate mai bună, cu cioburi mărunt pisate în compoziţie, sunt lucrate vasele bitronconice şi străchinile cu marginea arcuită spre interior. Fragmentele de vase bitronconice sunt de culoare gălbuie sau gălbuie-cenuşie şi au suprafeţele lustruite. Pe câteva fragmente descoperite a fost atestat decorul compus din linii incizate sau caneluri dispuse în ghirlandă la baza gâtului. Fragmentele de străchini au marginea arcuită spre interior şi suprafeţele de culoare gălbuie sau gălbuie –cenuşie lustruite. Sub aspectul decorului cea mai spectaculoasă este ceramica de factură fină, reprezentată de fragmente de ceşti cu corpul bitronconic, gura evazată şi toarta supraînălţată. Sunt lucrate din pastă cu nisip şi uneori cu cioburi fin pisate. Au o culoare gălbuie, gălbuie-cenuşie sau neagră şi suprafeţe lustruite. Sunt decorate cu incizii şi imprimeuri, de regulă între baza gâtului şi diametrul maxim. Un fragment de ceaşcă prezintă la baza gâtului două linii circulare incizate care mărginesc un şir orizontal de mici lunule imprimate. Sub acest registru, pe corpul vasului, sunt dispuse triunghiuri incizate şi haşurate cu vârful în jos. Alte fragmente sunt decorate cu linii circulare incizate, linii circulare incizate asociate cu mănunchiuri de linii incizate dispuse oblic în sens contrar. În groapa menajeră au fost descoperite şi căteva mărgele lucrate din melci minusculi având o mică perforaţie pentru prindere.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
(Endnotes) 1 Cf. Adrian Bălăşescu, cercetător la Muzeul Naţional de Istorie a României.
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|