|
Excavation Year |
2012 |
|
Epoch |
Palaeolithic and Mesolithic;
Neolithic
|
|
Periods |
Palaeolithic;
Middle Palaeolithic;
Upper Palaeolithic
|
|
Site Category |
Agriculture and Subsistence;
Domestic
|
|
Site Types |
Open settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Sălaj |
|
Locality |
Porţ |
|
Commune |
Marca |
|
Site |
Sub Pădurea Jidovului (Autostrada Transilvania, sector 3 C, km. 4+800-4+900) |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Astaloş |
Ciprian |
|
Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Băcueţ-Crişan |
Sanda |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Cordoş |
Elena Cristina |
|
Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
|
|
National Arch. Record Site Code |
141982.06
|
|
Report |
Satul Porţ se află în comuna Marca, în partea vestică a judeţului Sălaj, în zona vecină cu Bihorul. Relieful este variat, de la etajul superior reprezentat de Munţii Plopişului, puţin înalţi, cu culmi domoale ce coboară spre etajele inferioare, până la zona luncii Barcăului, care înainte de pătrunderea în trecătoare are o lăţime de aproape 1 km.
În zona comunei Marca, la trecătoare, se termină cursul superior al râului Barcău. Ajuns aici, cursul râului întâlneşte bariera muntelui alcătuit din şisturi moi, ceea ce determină o bruscă cotire spre sud-vest. În acest loc a tăiat un defileu sinuos în roca montană pentru a-şi face loc către zona depresionară, de prăbuşire, de la Suplacu de Barcău.
Factorii fizico-geografici, precum şi climatul specific zonei, resursele specifice fiecărui etaj altitudinal au influenţat fără îndoială evoluţia comunităţilor umane care au locuit în decursul mileniilor în această zonă.
Situl arheologic de la Porţ „Pădurea Jidovilor” se află în capătul dinspre Suplacu de Barcău a satului Porţ, pe capătul unui versant al dealurilor mărginind defileul Barcăului de la Marca. Spre nord şi est situl este mărginit de o zonă exploatată recent pentru extragerea nisipului (format în contextul prezenţei Mării Pannonice). Spre vest este mărginit de o zona joasă, rest al unei paleovăi, azi complet colmatată, dar vizibilă încă spre sud, în zona împădurită. Situl paleolitic de la Porţ a fost descoperit în urma unei periegheze în 2003. În 2003 a fost făcut şi un sondaj de 6 x 6 m (Gh. Lazarovici, I.C. Băltean, 2003) cu scopul de a evalua potenţialul sitului, stratigrafia acestuia şi încadrarea cronologică şi tipologică a artefactelor. În sondajul efectuat în 2003, grosimea depunerilor antropice a fost identificată ca atingând un maxim de 1 m, majoritatea vestigiilor fiind deranjate şi întâlnite în nivelul vegetal. In situ au fost gasite piese mai puţine, toate din cuarţit, dar şi o vatră de foc. Sondajul din 2003 a fost făcut la cca 100 m sud de limita autostrăzii şi deci a săpăturii noastre.
Importanţa cercetării constă şi în faptul că este primul sit paleolitic descoperit în această regiune, ceea ce oferă oportunitatea cunoaşterii acestei epoci într-o zonă care până acum era complet necunoscută din punct de vedere al descoperirilor paleolitice. Săpătura preventivă din punctul „Pădurea Jidovilor” urma să acopere cca 7000 mp. Strategiile de săpătură adoptate pentru atingerea acestui scop au fost variabile în funcţie de topografia terenului şi de evoluţia săpăturilor. Întregul sit (exceptând zona de pantă accentuată din capătul estic, verificată printr-o secţiune de control (S V) şi găsită a fi sterilă arheologic) a fost caroiat cu ajutorul staţiei totale. Au fost trasate cu staţia totală carouri de 5 x 5 m, fiecare subîmpărţit la rândul său, manual, în subcarouri de 1 x 1 m. Carourile de 5 x 5 m poartă sigle din majuscule şi cifre (A-N – 1-14), iar subcarourile de 1 x 1 m, litere mici şi cifre (a-e – 1-5). S-a urmărit înregistrarea pieselor pe carouri de 1 x 1 m (spre ex., H8-d3). Sistemul este obligatoriu ţinând cont de specificul săpăturilor paleolitice, în care”complexele arheologice” (locuinţe, gropi, etc) specifice perioadelor post-paleolitice sunt foarte rare sau chiar lipsesc. Pentru a atinge acest obiectiv, am adoptat tehnica săpării în secţiuni paralele, late de 1 m (spre ex, carourile H 8 – d 1-5), după atingerea nivelului steril, fiind săpate ulterior secţiunile intermediare (de ex. H 8 – e 1-5). Această tehnică a permis colectarea materialelor pe fiecare metru şi a oferit posibilitarea de a urmări stratigrafia sitului în fiecare carou.
În suprafaţa cercetată au apărut piese litice, mai consistent sau mai sporadic, în stratul vegetal, pe întreaga suprafaţă caroiată a zonei cercetate. În capătul estic, aflat în pantă accentuată, nu au fost descoperite piese, nici la suprafaţă şi nici în secţiunea de control (S V) trasată în scopul de a observa stratigrafia zonei de pantă. În urma secţiunilor şi suprafeţelor de control trasate la intervale regulate în zona caroiată, s-a constatat că situl/siturile paleolitice nu s-au întins pe întreaga zonă, materialele de la suprafaţă fiind deci trasportate datorită eroziunii pe alocuri puternice şi a lucrărilor agricole. Zona cu piese paleolitice in situ e reprezentată de o fâşie lată de cca. 15-20 m şi lungă de cca. 25 m în zona centrală a arealului caroiat (carourile E-I – 6-9). În cadrul acestei zone cu prezenţă intensă a pieselor litice pot fi delimitate trei zone sau contexte diferite:
Zona I - stratul paleolitic in situ, prezervat în argila galbenă, groasă de până la 1 m., din jumătatea estică a zonei (carourile E-H 8-9) care, pe baza descoperirilor (spărturi, deşeuri de cioplire, aşchii, nuclee) poate fi încadrat funcţional drept atelier de cioplire a cuarţitului. Trebuie menţionat că, asociat, apar izolat şi piese din alte materii prime (silex, obsidian, jasp, menilit, gresie silicioasă), printre care şi unelte propriu-zise. La periferia estică a acestei zone a fost găsită şi piesa despre care presupunem că este un meteorit.
Zona II - stratul paleolitic in situ, la acelaşi nivel ca în punctul 1, în colţul sud-estic al zonei (carourile I 8-9), unde, deşi sunt urme (deşeuri de cioplire) asociate unor ateliere, au fost identificate cele 20 de fragmente de oase de animale, o prezenţă mai accentuată a bucăţilor de ocru, o cantitate mai ridicată de pigmenţi de cărbune, şi un număr mai ridicat de piese din alte materii prime decât cuarţitul. Deasemenea, apare şi o grupare de pietre neprelucrate ce ar putea fi resturi ale unei amenajări a spaţiului locuit.
Zona III - strat paleolitic puternic erodat, în partea de vest a zonei (carourile E-I – 6-7), în care piesele litice se află în poziţie secundară, transportate probabil sub acţiunea apelor pluviale dinspre zonele 1 şi 2 (în Pleistocen sau la începutul Holocenului). Majoritatea pieselor sunt în poziţie înclinată sau chiar verticală, iar direcţia înclinării pieselor e în general unitară, indicând astfel şi direcţia în care ele au fost trasportate (dinspre est spre vest).
Stratigrafia diferă în funcţie de topografia sitului: prezenţa/absenţa şi grosimea variabilă a diferitelor straturi sunt legate de gradul de accentuare a pantei dar mai ales de evoluţia geomorfologică a respectivei zone. În zona de prezervare in situ a nivelului paleolitic, stratigrafia se prezintă după cum urmează (de sus în jos):
1 - strat vegetal (cca. 0,40 m grosime)
2 - nivel de silt cenuşiu (variază între cca. 0,10-0,20 m grosime)
3 - nivel de silt cenuşiu amestecat cu argilă roşiatică (variază între cca. 0,10-0,20 m grosime) – prezenţa izolată în acest strat a unor cioburi neolitice sugerează datarea stratului cel puţin în epocă neolitică
4 - nivel de argilă compactă, roşiatică, în unele zone cu tentă negricioasă (4a) (variază între cca. 0,20 şi 1 m grosime)
5 - nivel de argilă galbenă sau gălbui-roşiatică, compactă (variază între cca. 0,80 -1 m grosime), acest strat conţine nivelul paleolitic in situ
5a - nivel de loess galben pal, bogat în argilă (gros de cca. 1 m), apare doar in zona SE a sitului, prezintă acumulări de piese paleolitice în partea superioară, la contactul cu nivelul 5, în rest este steril arheologic
6 - nivel de argilă cenuşiu-verzuie, cu vene ruginii, steril arheologic (orizont de glei?)
Materialele (artefacte şi ecofacte) descoperite în urma săpăturilor de la Porţ se împart în următoarele categorii:
Piese litice.
Majoritatea (cu siguranţă peste 90%) pieselor litice sunt confecţionate pe cuarţite locale, prezentând nuanţe de la alb la alb-gălbui, alb-roşiatic şi alb-cenuşiu. Dintre acestea, cea mai mare parte o formează spărturile, multe prezentând fracturi de tip burin de Siret, deşeurile de cioplire, şi aşchiile. Într-o măsură mai mică sunt prezente nuclee, în diferite stadii de epuizare. În sfârşit, categoria uneltelor propriu-zise, dominată de racloare (de obicei laterale convexe, simple sau duble). Piese mai rare, dar foarte interesante sunt lamelele de cuarţit şi gratoarul pe bot de lamă, tot din cuarţit.
A doua categorie majoră de piese litice o formează piesele confecţionate din alte materii prime decât cuarţitul: jaspul (roşu si gălbui), silexul, obsidianul, menilitul, gresia silicioasă, alte materii prime. O mare parte dintre aceste piese sunt reprezentate de unelte propriu-zise (gratoare, unele carenate, burine, unul diedru, lame retuşate dintre care se remarcă lamele masive aurignaciene sau appointee), dar şi lame, lamele, aşchii şi deşeuri de cioplire. Menţionăm şi un vârf microgravette din gresie silicioasă, descoperit în stratul vegetal.
Resturi de faună.
Au fost identificate 19 fragmente de dinţi de ierbivor (OS 1-18, OS 20) şi un fragment de os masiv (OS 19) – specie deocamdată neidentificată. Toate oasele se concentrează în zona III, în carourile I8 şi I9, în stratul de argilă galbenă.
Ocru.
Fragmente mici de ocru au fost identificate mai ales în nivelul de argilă galbenă –stratul paleolitic in situ – din carourile H8-9 şi I8-9. Bucăţile de ocru au fost prezervate şi vor fi supuse studiului, în încercarea de a determina dacă reprezintă ocurenţe naturale în strat sau dacă au fost aduse de omul paleolitic.
Cărbune de lemn.
Au fost identificate fragmente izolate de lemn ars, care au fost prezervate în vederea datărilor cu radiocarbon, respectiv pentru analize antracologice.
Probe de sediment.
Au fost prezervate probe de sediment din fiecare strat pentru viitoare analize: sedimentologie, granulometrie, polen, phitolite, şi datări OSL (optically stimulated luminiscence).
Până la studiul preliminar al colecţiei de piese litice (estimată la peste 10.000 de piese, aici incluzând deşeurile de cioplire precum şi spărturile simple care pot sau nu fi antropice, dar care au fost recoltate datorită contextului în care au fost găsite), putem propune doar ipoteze de lucru asupra încadrării cronologice şi culturale. Piesele litice din cuarţit prezintă numeroase caracteristici ”musteriene” (de ex., racloarele), dar sunt şi piese specifice mai ales paleoliticului superior (de ex, gratoare pe bot de lamă, şi lamelele). Întreg ansamblul este în asociere cu piese din alte materii prime decât cuarţitul (jasp, silex, obsidian, menilit, gresie silicioasă, etc) printre care deosebim gratoare carenate şi pe bot de lame aurignaciene, lame masive retuşate, lamele, burine. Tipologic, piesele confecţionate din alte materii prime decât cuarţitul prezintă trăsături specifice Aurignacianului. Ipoteza pe care o înaintăm preliminar este că avem de-a face cu un sit datînd din paleoliticul superior vechi. Un răspuns clar la problema încadrării cronologice şi culturale a sitului paleolitic de la Porţ va fi dat de către analiza tipologică şI tehnologică a inventarului litic, precum şi de datările absolute.
Pe baza unor piese descoperite în stratul vegetal (ex, vârf microgravette) se poate presupune că a existat şi o locuire sporadică gravettiană sau epi-gravettiană, azi complet distrusă datorită eroziunii şi a lucrărilor agricole. Unele piese, mai ales din obsidian (lamele, mici aşchii), de asemenea din stratul vegetal, ar putea aparţine ori (epi)gravettianului, ori unei prezenţe neolitice sporadice dovedită de prezenţa izolată a unor fragmente ceramice şi a două fusaiole. Este posibil ca materialele (epi)gravettiene şi neolitice să reprezinte materiale erodate şi aduse de apele pluviale din zonele mai înalte din imediata apropiere. [Ciprian Astalos]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
The present archaeological report presents the results of the rescue excavations made in 2012 at the Paleolithic site of Porţ „ Sub Pădurea Jidovului”. During the excavations a consistent inventory of lithic artefacts was uncovered, along with a few bone remains, charcoal fragments and a supposed meteorite. The lithic assemblage consists mainly in lithics made of quartz with a „Musteroid” appearance. However, in the same layer, along quartz tools and debris, items made of flint, obsidian, jasper and other raw materials appear, with a consistent „Aurignacian” appearance. A reliable answer to the question of cultural and chronological framework of the site can be offered only after the complete technological and typological analysis of the lithic assemblage and especially by absolute dating of the site.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
