Excavation Year |
2014 |
Epoch |
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
Periods |
Medieval Age;
Late Medieval Period
|
Site Category |
Civil;
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Church;
Assemblage/construction;
Grave
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Bacău |
Locality |
Răchitoasa |
Commune |
Răchitoasa |
Site |
Mănăstirea Răchitoasa |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Mareş |
Ion |
Site director |
Muzeul Bucovinei, Suceava |
|
National Arch. Record Site Code |
24846.01
|
Report |
Scurt istoric Mănăstirea Răchitoasa este un important monument de cult, fiind amplasată pe valea Zeletinului, în satul Răchitoasa, comuna Răchitoasa, judeţul Bacău. În afara incintei Mănăstirii Răchitoasa, care are biserica cu hramul Uspenia, Adormirea Maicii Domnului, se află o cruce aşezată pe locul mesei altarului primei biserici de lemn de stejar, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, ctitorită la 1677 de către marele clucer Enache (1) , tatăl lui Ilie Enache Ţifescu, cel care a ridicat biserica mănăstirii. Biserica de lemn a fost demontată şi mutată în satul de la poalele mănăstirii, unde se află în prezent, fiind reparată între 1968-1969. Biserica de zid Adormirea Maicii Domnului a fost construită la 1697 de Ilie Enache Ţifescu (poreclit Frige Vacă, fost mare spătar, fost mare stolnic), împreună cu soţia sa Teofana, în timpul domnului Moldovei, Antioh Constantin Cantemir (1695-1700, 1705-1707), fratele domnului cărturar Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711). După moartea lui Enache Ţifescu, zidul de incintă şi un rând de chilii au fost ctitorite la 1704, în conformitate cu testamentul ctitorului, de Teofana. Mănăstirea a fost înzestrată de Ilie Ţifescu cu odoare şi obiecte de cult, proprietăţi, mori, vii şi ţigani. Conform testamentului ctitorului, toate bunurile sale au rămas, după moartea timpurie a sigurului său fiu Gavriil, Mănăstirii Răchitoasa. La 1729, mănăstirea, cu toată averea ei, a fost închinată de către nepoţii ctitorului, epitropii Teodor Palade vistiernic şi Iordache Cantacuzino vel spătar, metoh Mănăstirii Vatoped, de la Sfântul Munte Athos. La 1738, biserica a fost dărâmată de cutremurul din 31 mai, care a ţinut un sfert de oră. A rămas sub ascultarea celei de la Vatoped până la 1863, când averile mănăstireşti au fost secularizate în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Ultimul egumen grec al mănăstirii a luat piesele de argint şi alte odoare valoroase, însă a fost oprit la Dunăre şi bunurile de patrimoniu au fost înapoiate mănăstirii. Episcopul Melchisedec a notat la 1885, că biserica a fost înnoită şi pictată de călugărul Daniil şi un alt egumen, în secolul al XIX-lea, care au fost pictaţi în nartică, în calitate de ctitori. (2) Pe la 1885, mănăstirea a fost transformată în penitenciar „pentru oamenii fără căpătâi şi vicioşi”, construcţiile fiind reparate prin grija prefectului fostului judeţ Tecuci, Tache Anastasiu. (3) În timpul cutremurului din 1940, o parte a zidului de incintă, turnul de nord-est şi clopotniţa s-au prăbuşit, iar biserica a fost grav avariată. O mare parte din arhiva Mănăstirii Răchitoasa se află la Mănăstirea Vatoped din Grecia. Mănăstirea a avut şi un fond valoros de carte de cult. Obiectivele supravegherii arheologice În contextul aplicării proiectului „Restaurarea Ansamblul Mănăstirii Răchitoasa” în vederea introducerii în circuitul turistic, am efectuat, în calitate de arheolog expert, supravegherea arheologică, în conformitate cu autorizaţia pentru supraveghere arheologică, nr. 346 din 2014, emisă de Ministerul Culturii, Direcţia Generală Juridică şi Patrimoniu Cultural, având în vederere următoarele obiective: Fundaţia zidului de incintă, a turnului de nord-est şi a turnului clopotniţă - punerea în evidenţă a fundaţiei zidului de pe latura de est şi a turnului de nord-est în zona în care era amplasat zidul de incintă şi clopotniţa, prăbuşite la cutremurul din 1940; - pe latura de est, la Pavilonul 1, se afla o centură de beton, care trebuia desfăcută pentru a fi cercetată şi dezvelită fundaţia zidului de incintă şi a clopotniţei. - degajarea elementelor de obturare: moloz, pământ de umplutură, pietre şi cărămizi sparte aflate în pivniţa mică de la La Pavilionul 5; - în Biserica Adormirea Maicii Domnului era necesară desfacerea pietrelor tombale, patru bucăţi, care au fost ridicate şi montate pe un soclu de cărămizi moderne, trebuind a fi curăţate şi aşezate în locurile iniţiale. - în interiorul bisericii a fost semnalată prezenţa ciupercii merulius. În interiorul construcţiei de cărămidă, pe care au fost montate pietrele tombale, se vedeau scânduri atacate de ciupercă, de aceea a fost necesară demontarea cărămizilor moderne şi curăţirea locului de lemnul infestat de merulius. Rezultatele supravegherii arheologice Pentru cercetarea arheologică şi punerea în evidenţă a fundaţiei zidului de incintă de pe latura de est şi a turnului de nord-est, a fost trasată secţiunea I (S. I), cu lungimea de 40 metri, lăţimea de 2 m, adâncimea maximă fiind de 3,60 metri (măsurători de la cota zero stabilită de constructor). În această secţiune, fundaţia a fost dezvelită pe o lungime 39,8 m, adâncimea ei fiind cuprinsă între 2,30-2,60 m. În urma săpăturilor arheologice a fost dezvelită şi curăţată fundaţia zidului de incintă de pe latura de est şi nord, a clopotniţei de la latura de est şi a turnului de nord-est. Zidul de fundaţiei are grosimea de un metru, fiind construit din piatră legată cu mortar de var hidraulic, fiind ridicat după săparea şanţului de fundare în solul galben. Pentru dezvelirea fundaţiei turnului de nord-est şi a zidului de pe latura de nord a fost deschisă secţiunea II, cu lungimea de 30 m, lăţimea de 2 m; fundaţia zidului de incintă fiind surprinsă pe o lungime de 29,10, lăţimea de 1 m, baza fiind de la -1m la -3, 60 m (cota 0 stabilită de constructor). În secţiuni nu au ieşit materiale arheologice, terenul fiind alcătuit din umplutură de cărămizi sparte, pietre dislocate şi lentile de sol amestecate. Stratul de depuneri este ulterior prăbuşirii zidului după cutremurul din 1940, terenul fiind nivelat pentru accesul în mănăstire. Pietrele tombale din biserică au fost desfăcute din construcţia improvizată pe mormântul ctitorului, sub directa supraveghere a restauratorului expert. Cele patru pietre de mormânt au fost aşezate provizoriu în biserică, pe o structură de lemn, urmând a fi montate la locul lor. Mormântul ctitorului conţinea oase umane adunate de la mormintele din biserică. Acestea au preluate de preotul mănăstirii pentru a fi reînhumate. Nu au fost găsite piese de inventar. Pivniţa mică de la Pavilionul 5 a fost curăţată manual de elementele de umplutură, pământ amestecat cu cărămizi sparte, pietre. Nu au fost descoperite materiale arheologice. Pivniţa mare de la Pavilionul 3 a fost curăţată de unele depuneri din interior. Nu au fost găsite materiale arheologice. Fundaţia clopotniţei Clopotniţa de piatră s-a prăbuşit la cutremurul din 1940. În Secţiunea I au fost dezvelite fundaţiile clopotniţei amplasate aproximativ la mijlocul fostului zid de incintă de pe latura de est a mănăstirii, lipită de zidul pavilionului 1. Fundaţia are forma dreptunghiulară, cu laturile de nord şi sud de 9 m şi cele de est şi vest de 8 m, zidul cu grosimea de 2 m, suprafaţa dezvelită a parterului fiind lată de 5, 80 m lăţime. La nivelul de călcare au fost găsite, dislocate, dale de piatră provenite de la pardoseală. Peste fundaţia de sud a clopotniţei se află zidul pavilionului nr. 1, ridicat pe temelia clopotniţei. Fundaţia are aceeaşi structură cu cea a zidului de incintă, fiind ridicată din pietre mari, plate legate cu mortar. Fundaţia turnului de nord-est şi a zidului de nord Turnul de nord-est, ca şi celelalte turnuri de colţ, are forma circulară, cu deschiderea uşii dinspre curtea interioară, pe suprafaţa conservată din elevaţie, de un metru, diametrul interior fiind de 6 metri, iar cel exterior de 8 metri. Grosimea (lăţimea zidului) fundaţiei lucrată din pietre şi cărămizi este de 1,20 m. Pivniţa de la pavilionul 5 La Pavilionul 5 se află pivniţa mică, din care au fost degajate manual elementele de obturare: moloz, pământ de umplutură, pietre şi cărămizi sparte etc. Pivniţa are o intrare boltită, oblică (tip gârlici), cu trepte, pardoseala fiind din lespezi. În partea din faţă, la dreapta intrării de tip gârlici cu boltă arcuită, se află elevaţia unui zid din structura construcţiei (pe care au fost montate elementele de lemn ale clădirii de pe pivniţă, acum dispărute). În acest zid au fost încastrate pietre refolosite, inclusiv un buiandrug. Pivniţa mare Sub clădirea Pavilionului 3 se află pivniţa mare, o construcţie solidă de piatră, cu două camere boltite semicircular. Pivniţa este tipică pentru perioada secolului al XVIII-lea, fiind similară cu cele de la mănăstirile din acea perioadă. Intrarea în pivniţă se face oblic, pe scări de piatră. Pivniţa are două încăperi boltite, clădite din piatră de carieră, legate cu mortar. Dublourile de fundal şi bolţile sunt din cărămidă şi piatră legate cu mortar. Mormintele din biserică În interiorul bisericii, în pronaos, a fost desfăcut un mormânt, refăcut după anul 2000, de adult, lipit de fundaţia de nord, de la nivelul pardoselii de piatră a bisericii, până la -0,50 m. Lăţimea mormântului la baza mică este de 0, 60 m, iar la mijloc de 0, 80 m. Deasupra mormântului, de la nivelul pardoselii, a fost ridicat din cărămizi arse un cavou trapezoidal, peste care a fost aşezată lespedea funerară. Nu ştim care dintre cele două lespezi tombale pentru adulţi a fost iniţial peste acest mormânt. Pietrele funerare fuseseră dislocate de la locul lor şi ridicate la aproximativ un metru faţă de nivelul actual de călcare, fiind aşezate câte două, cap la cap, formând o construcţie improvizată, de tip masă pentru pomenire. Deasupra cărămizilor mormântului a fost zidită din cărămizi actuale şi ciment o construcţie tip masă. În interiorul mormântului se aflau scânduri atacate de ciuperca merulius aureus. A fost necesară intervenţia de urgenţă pentru desfacerea construcţiei improvizate. În interiorul mormântului se aflau oase umane amestecate, ceea ce denotă că mormintele au fost deranjate anterior. Pietrele de mormânt După desfacerea din construcţia improvizată, patru pietre tombale au fost aşezate provizoriu în biserică, pe o structură de lemn, urmând a intra în procedeul de restaurare, curăţire. Pe parcursul efectuării lucrărilor de restaurare la Mănăstirii Răchitoasa, este necesară supravegherea arheologică pentru toate lucrările de săpături manuale sau mecanice.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
1. Enache (Cunupi), fiul lui Eremia Cîrstian şi al fiicei lui D. Gheuca, căsătorit cu Safta, fiica lui Stamate Hiotul, mare postelnic; şi cu Aniţa, fiica lui Dumitraşco Nacu mare paharnic; nepotul lui Bejan Gheuca. Spătar II 1666 aug. 20 – 1667 fbr. 5; spătar 1667 iul. 6 – nov. 7; paharnic II 1668 iul. 11 – 1670 iun. 1; mare clucer 1672 nov. 10 – 1673 mart. 4; clucer 1679 febr. 28. Înmormântat la Mănăstirea Răchitoasa. Copii: Ilie mare spătar, botezat de Iliaş Alexandru voievod şi Postolache, mort fără urmaşi” (Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII, Editura enciclopedică, Bucureşti, 1971, p. 399). 2. Melchisedec Episcopul Romanului, Notiţe istorice şi archeologice adunate de pe la 48 de mănăstiri şi Biserici antice din Moldova, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1885, p. 305. 3. Ibidem, p. 307.
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|