Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Racoş | County: Braşov | Site: Tipia Ormenişului/ Piatra Detunată | Excavation Year: 1996

Excavation Year   1996
Epoch
Hallstatt;
Latene
Periods
Site Category
Domestic;
Unassigned
Site Types
Habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Braşov
Locality   Racoş
Commune   Racoş
Site  Tipia Ormenişului/ Piatra Detunată
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălos Angelica Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Costea Florea Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
National Arch. Record Site Code 41710.02 41710.12
Report 1.Hallstatt
Punctul "Piatra Detunată". S-a continuat adâncirea secţiunii I/1995, în porţiunea dintre metrul 71 şi metrul 86. S-a constatat că în faţa valului mare, hallstattian, pe care a fost construit zidul dacic, se află un şanţ adânc de aproximativ 1,5 m şi larg la gură de 5 m. În faţa acestuia ("afară") există un al doilea val, mai modest decât primul (circa 7 m grosime şi doar de 1,5 - 2 m înălţime), realizat din excavaţia şanţului amintit dar şi din pământ adus din altă parte. Şanţul este practic astupat, iar valul parţial acoperit de bolovanii de calcar căzuţi din zidul dacic.
Nu s-a reuşit secţionarea valului recent descoperit, ceea ce ne împiedică să ne pronunţăm asupra existenţei sau nu a unei palisade, deşi aceasta este de presupus.
În afara sporadicelor fragmente ceramice Wietenberg, Hallstatt şi dacice, ca şi a unor râşniţe apaţinând ultimelor două epoci nu s-au descoperit alte materiale. Este de semnalat, totuşi, primul vas (fragmentar) feudal-timpuriu găsit la suprafaţă, pe panta exterioară a valului mic.
Valul mic descoprit în campania 1996 poate să reprezinte o primă fază de fortificare a aşezării hallstattiene de pe Piatra Detunată. Nu este exclus ca el să fi funcţionat în paralel cu valul mare, "interior", constituind un prim obstacol pentru atacatori.

2. Latene
Punctul "Tipia Ormenişului". A fost dezvelită aproape integral suprafaţa din capătul de NV al cetăţii dacice, respectiv zona . Au mai fost identificate: resturi dintr-o bază de coloană spartă pe loc, precum şi un fragment dintr-o altă bază, lipită exterior de zidul cetăţii, deci în poziţie secundară. Fragmentul reprezintă aproximativ jumătate din piesă, fiind intenţionat, şi de la început, tăiat astfel (în carieră), şi formând plinta întreagă împreună cu cealaltă jumătate, în momentul fixării pe loc. Stratul gros de depunere care o acoperea demonstrează că ea a fost, încă din vechime, aruncată acolo, fără a cădea însă în prăpastie, alături de celelalte. Plinta spartă pe loc este a cincea dintr-un şir. Pentru plantarea ei s-a distrus parţial o locuinţă mai veche, cu temelia pereţilor din piatră locală de calcar, dispusă în arc de cerc (este vorba, probabil, de o locuinţă cu plan oval, antrioară sec. I p. Chr., ce va fi cercetată integral în campania viitoare).
La nord de acest sanctuar, lipită practic de el, a continuat cercetarea unei construcţii identificată anterior, cu fundaţii din piatră, de plan circular, în care se circumscrie perfect o construcţie rectangulară. În centrul acesteia din urmă s-a dezvelit o vatră de lut pe un pat de pietre mici (peste pavajul construcţiei rectangulare) iar în apropierea vetrei resturi de bârne de lemn carbonizate şi două scoabe din fier. Asemănarea parţială (în plan) cu sanctuarul de pe Terasa II nu exclude posibilitatea existenţei aici a încă unui sanctuar complex "concentric", deşi circumscrierea amintită ridică un serios semn de întrebare în această privinţă, la care se adaugă faptul, esenţial, că zona nu este încă integral cercetată. Nu este exclus să avem de-a face cu două construcţii sau faze de refacere ale unui edificiu. Până la terminarea cercetărilor în această zonă nu putem afirma dacă ne aflăm în faţa unui sanctuar sau a locuinţei unei importante personalităţi locale, probabil a preotului.
În capătul opus platoului, prin deschiderea mai multor secţiuni şi casete, s-a putut urmări cea mai mare parte din fundaţia de piatră locală (calcar) a ringului ce marca deambulatoriul cuprins între acest ring şi cazarmă. Aceste fundaţii sunt la o distanţă de 4,50 - 4,80 m faţă de pereţii longitudinali ai cazărmii şi de 11 m faţă de peretele transversal (la N-NV). În această parte, fundaţia este realizată din două rânduri de lespezi. Lespezile sunt aşezate peste o nivelare care are în amestec foarte multă lipitură de perete, arsă, ceea ce poate să însemne că avem de-a face cu o reconstruire. Există porţiuni în care lespezile amintite lipsesc. În acele locuri rolul lor este luat de stânca nativă, care a fost astfel tăiată cu dalta încât să se asigure continuarea longitudinală a şirului. Cercetările din campania 1997 vor fi în măsură să precizeze dimensiunile şi traseul exact al acestui ring care, în prezent, are axa longitudinală de aproximativ 35 m, iar axa mică de 25-27 m. În ansamblu, construcţia este practic identică celei de la Luncani - Piatra Roşie, pe care însă o depăşeşte uşor în dimensiuni (ringul înconjurător).
O secţiune de control, pe care ne-o propunem în campania 1997, va fi în măsură să precizeze dacă, nu cumva,
monumentul în discuţie reprezintă o construcţie din ultimii ani ai Daciei libere, sub el aflându-se altul mai vechi, un
argument în acest sens fiind aşezarea fundaţiei ringului pe amintita lipitură de perete arsă. În acelaşi sens, pare să
pledeze şi existenţa pe traseu nordic al ringului a unor platforme de piatră peste care trece şirul de lespezi.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu