Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Rapoltu Mare | County: Hunedoara | Site: La Vie | Excavation Year: 2016

Excavation Year   2016 Epoch Neolithic; Late Roman period (2nd - 4th cent.) Periods Early Neolithic; Roman Period Site Category Domestic Site Types Civil habitation Map it   Find it on the Romanian map County / District  Hunedoara Locality   Rapoltu Mare Commune   Rapoltu Mare Site  La Vie Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Băeştean Gică Site director Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Bălos Angelica Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Bărbat Ioan Alexandru Sector director Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Barbu Ioana Lucia Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Barbu Marius Gheorghe Sector director Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Barbu Mihaela Maria Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Brown Alec ArchaeoTek, Canada Codrea Ionuţ-Cosmin Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Gonciar Andre ArchaeoTek, Canada Tutilă Oana Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Ţuţuianu Costin Daniel Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva National Arch. Record Site Code 90672.02 Report Campania arheologică din anul 2016 s-a desfăşurat în perioada 10 iunie – 5 august, având ca obiectiv principal continuarea cercetării arheologice din campaniile anterioare, în suprafaţa SpI şi deschiderea unei noi unităţi de cercetare, înspre centrul terasei de la Rapoltu Mare – La Vie, acolo unde investigaţiile non-invazive indicau prezenţa unor construcţii importante. Suprafaţa SpI Cercetarea a demarat în suprafaţa SpI prin demontarea martorilor dintre secţiunile S1, S2, S3 şi S4. Martorul dintre secţiunile S1şi S4 s-a dovedit a fi bogat în descoperiri arheologice. La nivelul curţii din cea de-a doua fază romană s-a conturat o alee, lată de 0,9 m ce se adosează la zidul Z3 şi are o traiectorie perpendiculară pe acesta, intrând în profilul de nord al suprafeţei SpI. Aleea, care marchează intrarea în clădirea cu pavaj din opus signinum şi cărămizi (Cx1), delimitată de zidurile Z1', Z3, Z4 şi Z5, are o substrucţie groasă de 10 cm, formată din ţigle şi olane mărunţite şi compactate (refolosite de la un acoperiş din prima fază). Partea superioară a aleii, denumită Cx7, a fost confecţionată dintr-un strat de mortar alb, bogat în pietriş cu granulaţie mare, gros de 6-8 cm. Cx7 a putut fi cercetat pe o lungime de 2,20 m, structura continuând, însă, spre nord. La adâncimea de 0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, s-a conturat complexul preistoric Cx3, cercetat parţial în campania 2014, în secţiunea S1. În acest an a fost surprinsă marginea vestică a locuinţei semi-adâncite de aici. Au fost recuperate puţine fragmente ceramice de factură incertă. La adâncimea de -1,00 m a fost identificat stratul de cultură caracteristic neoliticului timpuriu de la Rapoltu Mare – La Vie. Acesta conţinea fragmente ceramice aparţinând celei de a II-a faze a culturii Starčevo-Criş, resturi osteologice animale şi utilaje litice cioplite. După epuizarea nivelului neolitic am trecut la sondarea stratului gălbui ce se conturase. La -1,50 m au apărut mai multe fragmente litice cioplite, motiv pentru care suprafaţa cercetată a fost extinsă înspre vest, până la zidul Z7 din secţiunea S4. Pe întreaga suprafaţă cercetată au fost identificate utilaje şi resturi de debitaj litice, fapt ce indică prezenţa unui nivel paleolitic la Rapoltu Mare – La Vie. Acest nivel s-a dovedit a avea o grosime de aproximativ 0,35 m, la 1,80-1,85 m adâncime, faţă de nivelul actual de călcare, conturându-se stânca nativă (travertinul caracteristic zonei). Martorii dintre secţiunile S1 şi S2, S2 şi S3, S3 şi S4 au fost demontaţi până la nivelul podelei din opus signinum, Cx1, pe care am hotărât să o conservăm in situ. În secţiunea S2 s-a continuat cercetarea la est de zidul Z5. Sub podeaua ultimei faze romane (Cx6), construită dintr-o substrucţie din piatră (andezit) mărunţită, o lentilă de lut galben şi un nivel de călcare din lemn (ars), a apărut nivelul curţii din prima fază. Acesta, denumit Cx8, era format din travertin local mărunţit şi tasat. În partea de nord a suprafeţei cercetate, Cx8 era spart de o groapă puţin adâncă (Cx9), umplută cu dărâmătura incendiată a primei faze romane. În această campanie, cercetarea din S2 s-a oprit la acest nivel, la o adâncime de 0,80 m faţă de nivelul actual de călcare. În secţiunea S5 a fost dezvelită integral podeaua ultimei faze de locuire de aici (Cx6). Pe suprafaţa ei au fost idenificate urmele mai multor bârne masive din lemn, carbonizate, orientate pe direcţia est-vest. În secţiunile S7 şi S8 a fost secţionată podeaua Cx1. Aceasta este formată dintr-un strat de opus signinum, gros de 6 cm, ce fixa cărămizile. Sub el apare o substrucţie din piatră şi fragmente tegulare, cu urme de ardere, groasă de 15 cm. Toate acestea stau peste un nivel de dărâmătură de zid, din calcar local. Este vorba despre zidul de incintă de primă fază romană (Z1), a cărui fundaţie a fost identificată sub Cx1. Fundaţia lui Z1, orientat est-vest, are lăţimea de 0,80 m şi se adânceşte pe o adâncime de 0,80 m, până într-un nivel geologic de culoare galbenă, dens şi bogat în concreţiuni calcaroase. Z1 a fost distrus în urma unei incendieri, o parte dintre pietrele sale fiind calcinate până aproape de transformarea în var. El a fost dărâmat înspre interior şi folosit ca substrucţie a podelei de faza a doua, mai sus descrise (Cx1). Corespondentul său din faza a doua (Z1') a fost construit pe o direcţie uşor deviată, astfel încât dacă în capătul vestic al secţiunii S8 îl suprapune parţial pe Z1, în secţiunea S7 ajunge să fie la aproximativ 0,5 m sud de acesta. Sub dărâmătura lui Z1 a fost identificat nivelul de călcare al primei faze romane, nivel ce conţinea printre altele şi o fibulă-topor din bronz. Sub acesta a apărut un strat de umplutură, gros de 40 cm, ce conţinea diverse materiale preistorice, probabil un strat de nivelare a terasei, pus la începutul locuirii romane de aici. La aproximativ 1-1,10 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, s-a conturat un nivel preistoric gros de aproximativ 0,20 m. Acesta conţinea resturi osteologice de natură animală, utilaje litice cioplite şi fragmente ceramice aparţinând în special neoliticului timpuriu, dar şi eneoliticului şi epocii bronzului. Sub acest strat s-a conturat un nivel lutos, dens, bogat în concreţiuni calcaroase, pe care, momentan ne-am oprit. În secţiunea S8, la sud de zidul perimetral de faza a doua (Z1') a fost degajată dărâmătura acestuia. În colţul de sud-vest al secţiunii a putut fi recuperată şi o bucată semnificativă din tencuiala ce acoperea exteriorul zidului mai sus amintit. Pe ea a fost identificată o frescă ce avea reprezentate motive geometrice roşii şi negre, pe un fond galben. Această tencuială pare a continua şi în profilul sudic al secţiunii, motiv pentru care, în campaniile viitoare ar fi de dorit o extindere a cercetării în acea direcţie. Sub dărâmătura lui Z1' a fost identificat un nivel de călcare puţin consistent, iar la aproximativ 0,80 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, a apărut nivelul preistoric în care au fost identificate materiale ceramice şi litice neolitice. Suprafaţa SPII Cea de a doua parte a campaniei din vara anului 2016 s-a concentrat pe cercetarea unei noi suprafeţe trasate în partea centrală a incintei romane de la Rapoltu Mare – La Vie, acolo unde investigaţiile noninvazive indicau prezenţa unor clădiri masive, compartimentate pe direcţia est-vest. Datorită unor factori de natură juridică s-a hotărât cercetarea jumătăţii vestice a acestei structuri. Suprafaţa SpII a fost împărţită în 12 secţiuni de 4 × 4 m, dispuse pe 3 linii a câte 4 coloane numerotate începând din colţul de sud-vest S1-S12. Martorii dintre cele 12 secţiuni au lăţimile de câte 1 m. Pentru început au fost deschise secţiunile de pe linia mediană a suprafeţei şi anume S2, S5, S8 şi S11. În secţiunea S2, sub stratul vegetal, s-a conturat un nivel consistent de dărâmătură. Întreaga secţiune este străbătută de la nord la sud de un zid denumit Z20. Acesta pare a fi limita vestică a unei clădiri, are lăţimea de 0,70 m, fundaţia sa este construită din fragmente mici de andezit legate cu pământ, în timp ce elevaţia este constituită din bolovani mari de andezit şi calcar local, legaţi cu mortar alb. La vest de Z20 s-a conturat nivelul de călcare al unei curţi, capătul sudic înregistrând numeroase fragmente tegulare vitrifiate, precum şi multe bucăţi de zgură, fapt ce ar indica prezenţa unei activităţi meşteşugăreşti în proximitate. Cercetarea din campania 2016 s-a oprit la acest nivel, la o adâncime de 0,55m. În dărâmătura zidului Z20 a fost descoperită o statuetă de bronz, păstrată integral, ce îl înfăţişează pe zeul Mercurius. În secţiunea S5, la adâncimea de 0,25 m, s-a dezvelit un strat de demolare bogat în elemente de acoperiş. Sub acesta au fost identificate mai multe structuri ce aparţin unui nivel postroman. Secţiunea este traversată de la nord la sud de talpa unui zid lat de 0,40 m, formată dintr-un singur rând de bolovani de andezit legaţi cu pământ. Zidul denumit Z25 este amplasat în paralel cu Z20 din secţiunea S2, la 2,40 m est de acesta. Elevaţia lui Z25 a fost realizată din lemn şi chirpici, dărâmătura sa, căzută spre vest, fiind conservată cu scopul de a fi cercetată în campaniile următoare, atunci când va fi excavat şi martorul dintre S2 şi S5. În colţul de nord-est al secţiunii S2 s-a conturat ceea ce pare o platformă din calcar/travertin local, pe care am denumit-o Z21. În vecinătatea ei s-a conturat restul unui cuptor (Cx20) precum şi o groapă de par ce ţine de structura acestei instalaţii de ardere. Săpătura s-a oprit la o adâncime de 0,50 m. Secţiunea S8 a scos la iveală un zid din andezit, orientat pe direcţia nord-sud, ce o străbate de la un capăt la altul în apropierea profilului de vest. Z22 este construit într-o manieră foarte asemănătoare cu Z20 din secţiunea S2, delimitând spre est camera închisă spre vest de acesta din urmă. În jumătatea estică a profilului nordic al secţiunii S8 a fost identificat un alt zid orientat pe direcţia est-vest. Acesta (Z24) era construit exclusiv din calcar local şi a fost demolat încă din antichitate până la nivel de fundaţie. Z24 constituie limita sudică a unei clădiri de primă fază, dezafectată mai târziu. Stratigrafic, secţiunea S8 are un nivel vegetal gros de aproximativ 0,20 m, sub care a apărut dărâmătura unui acoperiş căzut peste nivelul ultimei faze romane de la Rapoltu Mare – La Vie. La adâncimea de 0,80 m, apare un alt nivel de dărâmătură, cu urme de incendiere, nivelul primei faze de funcţionare a vilei. În acest nivel, asupra căruia s-a şi oprit cercetarea din acest an, a fost descoperită o monedă datată în intervalul 155-156 p.Chr. Secţiunea S11 surprinde în colţul nord-vestic zidul Z24, cercetat parţial în secţiunea descrisă anterior. Z24 se opreşte după 1,60 m, făcând colţ spre nord, punct cardinal înspre care se întinde clădirea de primă fază delimitată de el. Secţiunea S11 este străbătută de la nord la sud de un zid de andezit denumit Z23. Acesta delimitează spaţiul în două zone distincte. La vest de el situaţia este foarte asemănătoare cu cea din S8, aici descoperindu-se şi fragmente de tubuli proveniţi dintr-un sistem de încălzire încă neidentificat. La est de Z23 a fost cercetată dărâmătura unui acoperiş peste care s-a suprapus dărâmătura zidului în cauză. S-a putut constata faptul că elevaţia acestuia alterna asize de andezit cu asize de calcar local. Fundaţia lui Z23, lată de 0,75 m a fost construită din fragmente de andezit de dimensiuni medii, în şanţul de fondare al acestuia fiind recuperat un denar emis în anul 205 p.Chr. Astfel, clădirea din care face parte acest zid a fost construită în secolul al III-lea p.Chr., fapt indicat şi de tehnica de construcţie utilizată aici, inferioară celei folosite la construirea clădirilor din zona porţii de sud, cercetate în suprafaţa SpI. Astfel, putem concluziona că în suprafaţa SpII avem de-a face cu o serie de construcţii ce ţin de o a treia faza de construcţie, fază ce se datează în secolul al III – lea p.Chr. Şi în acest an cercetările clasice au fost completate cu investigaţii noninvazive ce par a a indica prezenţa unei necropole la est de poarta estică a incintei de la Rapoltu Mare – La Vie. Campaniile următoare au ca obiective principale finalizarea cercetării întreprinse în suprafaţa SpI şi dezvoltarea săpăturii din suprafaţa SpII. Abstract other lang. Abstract   The archaeological campaign from 2016 was held from June 10 to August 5, with the main purpose of continuing the research of the previous years in the area SpI and opening a new research unit toward the center of the terrace from Rapoltu Mare – La Vie, where the noninvasive investigations indicated the presence of important buildings. They were identified parts of buildings belonging to the second and third centuries AD, and also prehistoric structures from Paleolithic, Neolithic and Bronze Age. Bibliography Marius Gheorghe Barbu, Cariera romană de exploatare a calcarului de la Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, în Sargetia (S.N.), V, 2014, p. 77-85. Marius Gheorghe Barbu, Ioan Alexandru Bărbat, Gică Băeştean, Angelica Bălos, Andrei Gonciar, Alexander Brown, Raport preliminar privind cercetările arheologice de la Rapoltu Mare-La Vie, campaniile anilor 2013-2015, în Banatica, 26, I, 2016, p. 273-321. Gică Băeştean, Angelica Bălos, Marius Gheorghe Barbu, Ioan Alexandru Bărbat, Andrei Gonciar, Alexander Brown, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, Punct: La Vie, în CCA, campania 2014, Piteşti, p. 120-122. Gică Băeştean, Angelica Bălos, Marius Gheorghe Barbu, Ioan Alexandru Bărbat, Andrei Gonciar, Alexander Brown, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, Punct: La Vie, în CCA, campania 2015, Târgu-Jiu, p. 67-68. Angelica Bălos, Costin Daniel Ţuţuianu, Rapoltu Mare, com. Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, Punct: La Vie, în CCA, Campania 1999, Deva, 2000, p. 80. Ioan Alexandru Bărbat, Două reprezentări de tip bucranium descoperite la Rapoltu Mare (judeţul Hunedoara), în Caietele CIVA, 2, 2013, p. 9-36. Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO