Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Răscruci | Commune: Bonţida | County: Cluj | Site: Râtul boilor/Râtul lui Bánffy | Excavation Year: 2008

Excavation Year   2008 Epoch Early Roman (1st - 3rd cent.); Early Migrations Period (3rd - 6th cent.); Late Migrations Period (7th - 11th cent.); Early Medieval Periods Early Medieval Period Site Category Domestic Site Types Civil habitation Map it   Find it on the Romanian map County / District  Cluj Locality   Răscruci Commune   Bonţida Site  Râtul boilor/Râtul lui Bánffy Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Comorciuc Cornel Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Dobos Alpár Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca Gligor Bogdan Doru Institutul de Arheologie Sistemică, Alba Iulia Marchiş Ioana Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare Stanciu Ioan Site director Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca National Arch. Record Site Code 56247.05 Report Cercetarea arheologică preventivă s-a datorat construcţiei unei baze logistice, aflată în imediata vecinătate nordică a perimetrului în care pe durata campaniei 2007 a început investigarea unei aşezări medievale timpurii (punctul Jucu de Sus-„Râtul Boilor”, de asemenea cercetare arheologică preventivă, nefinalizată, cu ocazia construcţiei fabricii „Nokia”). În mod cert, vestigiile din punctul Răscruci-„Râtul boilor”/”Râtul lui Bánffy” aparţin aceleiaşi aşezări, marcând periferia nordică a acesteia (tocmai pe această linie se află şi limita de hotar între comunele Jucu şi Bonţida, respectiv satele Jucu de Sus şi Răscruci). Situl se află în apropierea râului Someşul Mic (pe malul vestic), între acesta şi actuala şosea (respectiv cale ferată) Cluj-Napoca – Gherla. Imaginea de ansamblu a microzonei este dată de terenul parţial înmlăştinat chiar astăzi, străbătut de urmele unor vechi cursuri de apă (Someşul Mic şi braţele sale) şi grindurile presărate printre acestea. La o adâncime maximă de 0,30-0,40 m sub stratul de pământ arat în decursul vremii există o depunere constantă (grosime maximă de 0,40 m) de pământ negru, argilos, generat sub influenţa condiţiilor de mlaştină, sub care, la adâncimi diferite, apare nisipul sau pietrişul geologic. Nivelul de călcare corespunzător locuirii medievale timpurii se află în partea superioară a acelui strat de pământ negru. În legătură cu locuirea atât de intensă a microzonei, în diverse perioade, fenomen oarecum surprinzător în raport cu aspectul său geografic, merită a fi precizată prezenţa în întreaga regiune a Someşului Mic a unor importante zăcăminte de sare, adeseori cu eflorescenţe la suprafaţa solului. Segmentul de aşezare cercetat se afla pe capătul nordic al unui grind, şi astăzi uşor reliefat în raport cu terenul din jur. Pe durata campaniei din anul 2007 au fost cercetate 352 complexe arheologice, adică locuinţe parţial adâncite în sol, diverse amenajări gospodăreşti (multe construite la suprafaţa vechiului nivel de călcare), printre care şi câteva fântâni. Este surprinzătoare utilizarea intensă a pietrei în sistemul constructiv al acestora (inclusiv „temelii” pentru construcţiile de suprafaţă ori era folosită la consolidarea pereţilor locuinţelor adâncite), inclusiv a materialului adus din ruinele fermei (?) romane aflată în apropiere. De fapt, pe întreaga suprafaţă a parcului industrial TETAROM III (clădirea fabricii „Nokia” şi utilităţile acesteia ocupă o mică porţiune) se afla un foarte important complex de situri. În vecinătatea sud-vestică a aşezării din sec. VIII se afla un sat din sec. XI-XII, identificat pe teren, iar în incita amintitei construcţii romane, situată în apropierea celor două aşezări, au fost parţial cercetate cimitirele celor două aşezări medievale timpurii (cel al aşezării din sec. VIII este biritual). În campania 2008 a fost excavată o suprafaţă totală de 4056 m2, fiind integral cercetat segmentul nordic al aşezării. În total, este vorba despre 48 complexe arheologice, adică 5 locuinţe parţial adâncite în sol (una dintre ele sigur şi atelier pentru prelucrarea fierului), 4 cuptoare în aer liber (două din lut, cu groapă de alimentare, celelalte din piatră) şi alte amenajări, la suprafaţa vechiului nivel de călcare sau adâncite (de remarcat o fântâna cu o structura de lemn şi piatră la bază, foarte bine păstrată). Este interesant un şănţuleţ liniar (cx. 396), surprins pe o lungime de peste 16 m, care, foarte probabil, indică baza uşor adâncită a unei îngrădituri pentru animale. Locuinţele sunt rectangulare, de cele mai multe ori de formă aproape pătrată, cu stâlpi în colţuri, uneori aceştia fiind surprinşi şi pe mijlocul laturilor. Încercarea de a adapta mediului natural local acest model de locuinţă, adâncită, este ilustrat şi de faptul că uneori porţiunea inferioară a gropilor a străpuns uşor chiar şi stratul de pietriş nativ. Două dintre aceste complexe nu aveau instalaţie pentru foc, astfel că rostul lor ca locuinţe propriu-zise rămâne sub semnul întrebări. În rest, cuptoarele au fost construite din piatră, în parte reutilizând piatră de carieră, râşniţe sau cărămizi şi olane recuperate din construcţia romană aflată în apropiere (unde se află şi cimitirul aşezării). În imediata vecinătate a fântânii (cx. 379a) se aflau mai multe gropi care au servit la extragerea lutului. După utilizarea acestora întreaga suprafaţa a fost acoperită cu pietriş, asemenea unui pavaj (terenul trebuie să fi fost umed), peste care ulterior s-a umblat, deasupra acestuia fiind găsite materiale arheologice. Prezenţa fântânii şi exploatarea lutului în imediata sa apropiere ar putea indica un atelier pentru producţia ceramicii, dar cuptoare pentru arderea acesteia nu au fost identificate (eventual cele două cuptoare de lut, amenajate în aer liber, însă destinaţia obişnuită a acestora este una casnică). În orice caz, acest segment de la marginea nordică a aşezării pare să fi fost destinat cu precădere unor activităţi economice (atelier pentru prelucrarea fierului, poate şi un altul pentru producerea ceramicii, o îngrăditură de dimensiuni mai mari, pentru animale), în interiorul căruia existau şi locuinţe. Partea majoritară a inventarului o constituie ceramica, modelată la roata înceată, cu decorul specific epocii medievale timpurii (doar câteva fragmente au fost sigur modelate la roata rapidă). Aproape că lipsesc oalele lucrate cu mâna (un singur fragment), în schimb sunt mai numeroase ţesturile de lut, uneori de dimensiuni mari. Destul de numeroase sunt piesele mărunte de fier, remarcând un fragment de lingou. De altfel, un aspect aparte al aşezării în ansamblul său este dat de frecvenţa mare a obiectelor de fier finite, dar şi a zgurii sau a lupelor. Poziţia cronologică a aşezării poate fi fixată mai ales cu ajutorul a doi cercei de bronz cu corpul semilunar şi pandantiv stelat, databili în sec. VIII, mai probabil în a doua sa jumătate. Dar, este de presupus că locuirea de aici a evoluat pe durata mai multor etape, relaţiile de superpoziţie între complexe fiind relativ numeroase. Materialul arheologic recoltat se păstrează la IAIA Cluj, urmând a fi cedat după prelucrare Muzeul Municipal Gherla. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO