Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Reşca | Commune: Dobrosloveni | County: Olt | Site: Romula | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Camp
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Olt
Locality   Reşca
Commune   Dobrosloveni
Site  Romula
Site Sector Sector Fortificaţia centrală
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Amon Lucian Universitatea din Craiova
Bălteanu Dan Direcţia Judeţeană pentru Cultură Dolj
Gheorghe Petre Universitatea din Craiova
Guțică Laurențiu Muzeul Judeţean Olt
Mihai George Muzeul Câmpiei Romanaţiului, Caracal
Negru Mircea Universitatea Bucureşti
Popovici Sabin Muzeul Câmpiei Romanaţiului, Caracal
National Arch. Record Site Code 126754.04
Report
În anul 2020, din cauza pandemiei de COVID-19 nu au fost efectuate cercetări arheologice sistematice în acest sit. În aceste condiţii, au efectuate doar investigaţiile geofizice programate, în vederea identificării de posibile structuri arheologice.

Cercetări geofizice la Romula, punctul Fortificaţia Centrală. Raport preliminar
Conf. univ. dr. ing. Bogdan Mihai Niculescu, Lector univ. dr. ing. Gina Andrei, Asist. univ. drd. ing. Florin Nache (FGG—UB), CS II Ing. Raluca-Mihaela Maftei, AC Ing. Emil Rusu, AC Ing. Antonio Ulmeanu, AC Ing. Ioan Scutelnicu (IGR), Conf. univ. dr. Mircea Negru (UB/USH), Dr. Laurenţiu-Gerard Guţică-Florescu (MJO)
Cercetările geofizice non-invazive din anul 2020 în situl arheologic Romula au avut loc în perioada 6–12 septembrie, în cadrul unui proiect de tip Field Camp finanţat de Societatea Geofizicienilor de Explorare din S.U.A. (Society of Exploration Geophysicists). La proiect au participat cadre didactice şi studenţi ai Universităţii din Bucureşti—Facultatea de Geologie şi Geofizică, Departamentul de Geofizică, specialişti din cadrul Institutului Geologic al României—Colectivul Geohazard, respectiv responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic.
Scopul cercetărilor geofizice efectuate în anul 2020 în situl arheologic de la Reşca–Romula a fost identificarea unor anomalii, care pot corespunde unor structuri arheologice.
Metodologia cercetării
Metodele utilizate în vederea atingerii scopului acestor investigaţii au fost măsurătorile magnetometrice, de rezistivitate electrică a subsolului, respectiv gravimetrice (Pl. 1:1).
Măsurători magnetometrice
Măsurătorile magnetometrice de detaliu au fost realizate pe profile cu orientare aproximativă N–S (N 15° E) şi cu echidistanţa de 2 m între profile, cu un magnetometru cu cesiu de tip Geometrics G-859AP, la o înălţime a senzorului faţă de sol de circa 1.5 m, în modul de achiziţie quasi-continuu a datelor (5 măsurători/secundă). Luând în considerare viteza normală de deplasare pe teren a operatorilor (5 km/h), această rată de achiziţie echivalează cu o citire/măsurătoare a intensitaţii totale a câmpului geomagnetic T [nT] la fiecare 0.25–0.30 m.
Măsurătorile s-au realizat în trei perimetre/zone distincte din zona centrală a sitului (perimetrele M1, M2 si M3 din Pl. 1:1) şi, de asemenea, într-un perimetru de mici dimensiuni situat la sud de zona centrală a sitului (perimetrul M4 din Pl. 1:1). Corecţia datelor magnetometrice de teren pentru variaţia diurnă a fost realizată pe baza datelor înregistrate de un al doilea magnetometru la intervale de timp de 5 minute, într-o staţie de bază localizată la o distanţă de cca. 1.2 km de situl arheologic, la liziera unei păduri.
Măsurătorile de rezistivitate electrică
Măsurătorile de rezistivitate electrică a subsolului ρ [Ωm] au fost realizate prin metoda de mare rezoluţie ERT (Electrical Resistivity Tomography). S-a utilizat un sistem multielectrod de tip AGI SuperSting R8/IP cu 64 electrozi, măsurătorile fiind realizate pe 7 profile de diferite lungimi: 6 profile cu orientare aproximativă SV–NE (E1, E2, E2bis, E4, E5, E6 din Pl. 1:1) şi un profil cu orientare aproximativă NV–SE (E7 din Pl. 1:1). Echidistanţa dintre electrozii succesivi ai sistemului de măsură a fost de 0.8 m sau de 1.0 m.
Măsurătorile gravimetrice
Măsurători gravimetrice (variaţia relativă a câmpului gravităţii, Δg [mgal]) au fost realizate pe trei profile scurte cu lungimi de 45–62 m localizate în extremitatea nordică a sitului (G1, G2, G3 din Pl. 1:1) şi un profil scurt cu lungime de 27 m localizat în extremitatea estică a acestuia (G4 din Pl. 1:1). Pentru măsurători a fost folosit un gravimetru Scintrex CG-5 Autograv Gravity Meter, echidistanţa dintre staţiile de măsură fiind de 2 m.
Prezentarea rezultatelor preliminare
Rezultatele măsurătorilor geofizice sunt în curs de prelucrare şi interpretare, în prezentul material fiind prezentate doar unele rezultate preliminare şi corelarea lor cu rezultatele cercetărilor arheologice din perioada 1965–2018.
Rezultate ale investigaţiilor magnetometrice
În continuare sunt prezentate câteva dintre rezultatele preliminare ale investigărilor magnetometrice în perimetrele M1 (Pl. 1:2) şi M3 (Pl. 2:1), prin intermediul unor hărţi ale anomaliei câmpului geomagnetic ΔT [nT] în raport cu valoarea câmpului geomagnetic normal pentru zona Reşca-Dobrosloveni (48372 nT, conform modelului International Geomagnetic Reference Field).
Se remarcă prezenţa unor anomalii magnetice distincte (în general bipolare, cu amplitudini maxime de zeci de nT, local depăşind 100 nT) şi/sau a unor aliniamente anomale, marcate cu linii întrerupte în Pl. 1:2 şi Pl. 2:1. Anomaliile sau aliniamentele anomale identificate pot proveni, de la posibile structuri de construcţii similare celor deja cercetate în zonă (fundaţii din pietriş, ziduri din cărămizi arse, cuptoare meşteşugăreşti), respectiv obiecte din ceramică sau altele ce conţin fier. Analiza preliminară a anomaliilor magnetice de tip dipolar identificate în cadrul perimetrului M1 indică pentru majoritatea acestora adâncimi de îngropare a surselor anomale cuprinse între 1.0 şi 2.5 m.
În extremitatea nordică a perimetrului M1, un aliniament anomal liniar cu orientare NV–SE (Pl. 1:2-a) ar putea corespunde unui zid. Fondul magnetic mai ridicat din zona centrală a perimetrului, delimitat aproximativ de izolinia de 60 nT în cadrul unui contur mai mult sau mai puţin rectangular (Pl. 1:2-b), poate corespunde ariei principale construite, magnetizarea putând proveni de la fragmente de cărămidă arsă diseminate uniform, la adâncimi relativ mici, în aria respectivă. Un element de interes particular este reprezentat de o grupare de 4–5 anomalii dipolare dispuse într-un contur pătrat sau poligonal în zona central–vestică a perimetrului M1 (Pl. 1:2-c), adâncimea probabilă de îngropare a surselor anomale fiind de 1.5–2.2 m.
În perimetrul M3 se remarcă două anomalii dipolare principale, cu un aspect care indică surse anomale cu o anumită extindere orizontală (lungimi aparente ale zonelor de anomale de cca. 10–15 m) şi o orientare preferenţială NV–SE sau VNV–ESE (Pl. 2:1-a,b). Adâncimea de îngropare estimată a acestor surse anomale este de 3.0–3.3 m.
În perimetrul sudic M4 (Pl. 3:2) investigarea magnetometrică de recunoaştere s-a realizat pe 7 profile cu lungimi de cca. 50 m, orientate paralel cu laturile terenului. A fost identificată, calitativ, o zonă cu magnetizare mai pronunţată în extremitatea nordică/nord-vestică a perimetrului, fară a se putea preciza deocamdată o orientare preferenţială a sursei anomale (posibil, o acumulare de cărămizi/o porţiune de zid).
Rezultatele investigaţiilor geoelectrice
Dintre rezultatele investigării geoelectrice a sitului este prezentat profilul E2 cu o lungime de 190 m (Pl. 2:2-a – pseudosecţiunea de rezistivitate aparentă (ρA) măsurată; Pl. 2:2-b – modelul de rezistivitate reală (ρ) obţinut prin interpretarea cantitativă de tip inversiune a datelor).
Modelul geolectric de rezistivitate reală permite o separare verticala clară între „stratul arheologic”, mai rezistiv, în partea superioară a terenului (cu o grosime de 1–2 m şi ρ = 25–130 Ωm) şi terenul de bază în partea inferioară (cu ρ = 4–25 Ωm). Grefate pe fondul valorilor medii de rezistivitate ale stratului superior pot fi identificate zone anomale distincte mult mai rezistive (ρ de ordinul sutelor de Ωm), uneori cu extindere de 5–10 m, care corespund—cel mai probabil—unor vestigii arheologice (elemente de construcţie, ziduri, acumulări de cărămizi). În Pl. 3:1 este prezentată o imagine de detaliu a modelului geoelectric, ilustrând mai clar aceste zone anomale foarte rezistive, care au uneori un aspect izometric (aprox. rectangular în secţiune).
Zona anomală rezistivă cuprinsă între metrii 36–42 ai profilului E2 (Pl. 2:2) corespunde unei anomalii magnetice dipolare din extremitatea NV a perimetrului M1, făcând parte dintr-un aliniament anomal liniar (Pl. 1:2-a). Această anomalie magnetică–electrică reprezintă probabil un zid de incintă îngropat, care cuprinde cărămizi arse. La începutul profilului E2, o zonă anomală rezistivă mai profundă, situată la o adâncime aparentă de 3.0–6.5 m, ar putea corespunde unui şanţ sau unui canal (Pl. 3:1).
Investigaţiile gravimetrice
Unele rezultate ale cercetărilor gravimetrice de pe profilele G1, G2 şi G3 (valorile relative Δg [mgal] măsurate) contribuie şi ele la verificarea unor anomalii (Pl. 4). Începutul profilelor G1 şi G2 este marcat de o anomalie gravimetrică de minim, cauzată de un deficit de masă (contrast negativ de densitate între zona anomală şi formaţiunile înconjurătoare). O posibilă explicaţie a acestei anomalii, în corelaţie cu rezultatele măsurătorilor geoelectrice, este prezenţa unui şanţ/canal îngropat, cu o umplutură mai puţin densă decât densitatea formaţiunilor adiacente.
O anomalie gravimetrică de maxim, marcând un exces de masă (contrast pozitiv de densitate între zona anomală şi formaţiunile adiacente) se remarcă între metrii 36–42 ai profilului G1 şi metrii 28–34 ai profilului G2. De asemenea în corelaţie cu rezultatele geoelectrice şi magnetometrice, aceste anomalii gravimetrice de maxim pot reflecta prezenţa unui zid cu densitate relativ mare (adâncime de îngropare estimată: 2.0–2.5 m), poziţia lor corespunzănd zonelor anomale ΔT şi ρ din aria respectivă. Profilul gravimetric G3 are o morfologie diferită, anomalia de minim de la început fiind slab schiţată (reducere a contrastului de densitate în raport cu formaţiunile adiacente), iar anomalia de maxim corespunzătoare posibilului zid îngropat este absentă.
Consideraţii preliminare
Investigaţiile geofizice au permis verificarea unor informaţii din cercetările mai vechi de la Romula, pe de o parte, iar pe de altă parte ele aduc elemente noi ce urmează a fi verificate prin cercetările viitoare.
Dintre rezultatele cercetărilor anterioare confirmate de investigaţiile geofizice se numără în primul rând, zidul din cărămidă de pe latura de est a Fortificaţiei centrale conform profesorului Dumitru Tudor (Pl. 5:1, litera a) , respectiv cercetătorului Cristian Vlădescu (Pl. 5:2, litera a) . Acesta a fost confirmat atât prin investigaţii magnetometrice din sectorul M1 (Pl. 1:2), cât şi prin secţiunile geoelectrice (Pl. 2:2; 3:1), respectiv profilele gravimetrice G1 şi G2 (Pl. 4).
Marele canal de evacuare al oraşului, notat cu literele E–F pe planul publicat în anul 1978 de profesorul Dumitru Tudor (Pl. 5:1) , a fost suprins atât prin secţiunile geoelectrice corespunzătoare profilului E2 (Pl. 2:2; 3:1), cât şi prin măsurătorile gravimetrice (Pl. 4).
Dintre noutăţi menţionăm posibila identificare a zidului de incintă al Fortificaţiei centrale din partea de sud, surprins în perimetrul M4 al investigaţiilor magnetometrice (Pl. 1:1; 3:2).
Pe lângă anomaliile geofizice prezentate în acest material, altele se află pe secţiunile geoelectrice în curs de analiză, respectiv pe profilul gravimetric G4.
Abstract other lang.
Abstract   In the COVID-19 pandemic conditions, only geophysical investigations were performed in 2020 in Reşca-Romula archaeological site. They had as an objective the identification of archaeological structures, some of them excavated and covered, other ones unknown yet.
The following geophysical methods were used: detailed magnetometric surveys, high-resolution 2D geoelectrical surveys (ERT—Electrical Resistivity Tomography), and gravity surveys. In some areas, they were integrated to verify the discovered structures.
The preliminary results of geophysical investigations identified the eastern brick wall of the Roman Central fort, also that from the western part, and the main evacuation channel of the town. Other anomalies that currently are processed were identified, and they will be checked by future excavations.
Bibliography Tudor 1978 – Dumitru Tudor, Oltenia romană, Ed. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1978.
Vlădescu 1986 – Cristian Vlădescu, Fortificaţiiile romane în Dacia Inferior, Craiova, 1986.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu