Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Seciu | Commune: Boldeşti-Scăeni | County: Prahova | Site: La Pompieri | Excavation Year: 2009

Excavation Year   2009 Epoch Neolithic Periods Neolithic; Eneolithic Site Category Civil; Domestic Site Types Open settlement Map it   Find it on the Romanian map County / District  Prahova Locality   Seciu Commune   Boldeşti-Scăeni Site  La Pompieri Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Andreescu Radian-Romus Site director Muzeul Naţional de Istorie a României Dumitrescu Claudia Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova Frînculeasa Alin Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova Negrea Octav Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova National Arch. Record Site Code 131087.01 Report Situl arheologic Seciu „La Pompieri" este amplasat pe o culme de deal la altitudinea de 372 m, având coordonatele geografice N 45º02,001", E 26º04,382". Din punct de vedere geomorfologic ne aflăm în zona dealurilor subcarpatice. Situl se află pe un bot de deal, la E, S şi N fiind delimitat de văi adânci, accesul făcându-se pe latura de V. La N, la baza dealului, curge râul Bucovel (un afluent al Teleajenului), ce îşi are izvoarele în această zonă. Situl arheologic de la Seciu a fost descoperit întâmplător la mijlocul anilor 70 de săteni şi identificat de profesorul de biologie I. Dumitru. Situl a fost cercetat de E. Comşa şi V. Georgescu în anul 1976 sau 1978. Se pare că au fost trasate două secţiuni. Rezultatele sunt inedite. Alături de ceramică au fost descoperite mai multe statuete antropomorfe din lut, dintre care două de tip cu rochie clopot, o pintaderă cu decor în volută. A fost recuperată de pe un fragment ceramic amprenta unei seminţe de trititicum sp.. Câteva piese după ce au stat expuse în primăria din Boldeşti-Scăieni, se află în colecţia profesorului I. Dumitru (o pintaderă, trei statuete antropomorfe, câteva unelte, o imitaţie de dăltiţă modelată din lut). Ceramică fragmentară şi o statuetă antropomorfă cu rochie, se află în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova. Precizăm că situl arheologic Seciu „La Pompieri" este distrus în cea mai mare parte a sa. La mijlocul anilor 90 în centrul sitului a fost construită o casă. De asemenea pe latura de S, situl este suprapus/tăiat de DJ 232 ce face legătura între Seciu şi satul Gâlmeanca, nivelul acestuia de utilizare fiind în acest moment sub nivelul depunerii arheologice. Terenul aflat în proprietatea lui Ghiţă Adrian, ce are o deschidere la drumul judeţean de maxim 13 m, iar la N de 11 m, era singurul neafectat de construcţii. Acest teren, ce are forma unei fâşii orientată aproximativ S - N, lungă de peste 60 m, se află pe limita de E a sitului arheologic. În prezent terenul pe latura de E prezintă datorită amenajărilor moderne o pantă lină de aproximativ 10º. Partea de N are o pantă accentuată de peste 30º, diferenţa altimetrică maximă dintre limitele de S şi N ale proprietăţii fiind de peste 8 m. Cercetarea a fost necesară deoarece Ghiţă Gheorghe Adrian dorea să construiască o casă de vacanţă ce urma să afecteze situl arheologic aflat şi pe proprietatea sa. Metoda de cercetare a fost adaptată necesităţii de a descărca terenul de sarcină arheologică într-un timp relativ scurt. Conform documentaţiei înaintată de proprietar, casa de vacanţă acoperă o suprafaţă de 34 m2. S-a preferat descărcarea unei suprafeţe ceva mai mari de teren, deoarece în viitor se vor construi cu siguranţă diverse dependinţe specifice unei gospodării, ce nu vor necesita autorizaţii de construcţie. Au fost trasate patru secţiuni şi două casete. Secţiunile au fost trasate de-a lungul proprietăţii, au fost orientate aproximativ S - N. Au avut următoarele dimensiuni: SI=21,30 x 1,5 m; SII=16,20 x 1,5 m; SIII=8 x 0,60 m; SIV=7,5 x 1 m; caseta 1 = 2 x 2,10 m; caseta 2 = 3 x 1,5m. SI a fost trasat la marginea de V a proprietăţii, la aproximativ 1,5 m E de proprietatea 131A. SII a fost trasat la 0,5 m E de SI, iar SIII la 0,80m de SII. SIV a fost trasat paralel cu latura de E a casei, la 2,5 m de aceasta. SII în zona c. 1-2 a fost lărgită spre E cu 1 m, astfel în zona acestor carouri avea lăţimea de 2,5 m. Caseta 1 a fost trasată în zona beciului casei şi a suprapus parţial SII. Caseta 2 a fost trasată la 0,5 m E de SII şi la 1 m S de colţul de SE al casei. Suprafeţele săpate au acoperit în total 85 m2, zona ce este suprapusă de construcţie fiind săpată integral. Nu s-a putut săpa o suprafaţă în faţa casei (la E), existând pericolul surpării fundaţiilor acesteia. De aceea SIV a fost trasat la 2,5 m E de latura estică a construcţiei. Depunerea arheologică are grosimea maximă de cca. 1,60 m, spre marginile de N şi E având în jur de 0,50 m. De jos în sus stratigrafia sitului este următoarea: nivel natural gălbui, nisipos; nivel cultural, culoarea maroniu, argilos, pigmentat cu chirpici ars, grosime 0,20/0,30 m, aflat imediat deasupra sterilului; nivel cenuşiu, argilos, pigmentat cu chirpici ars, lemn ars, rar fragmente ceramice, gros de 0,20 m; nivel cultural, culoare diferită în funcţie de tipul de depunere (verzui, maroniu, roşiatic, gălbui), prezent chirpiciul ars, cenuşa, gunoi menajer, podele din lut gălbui, grosime 0,30/1,10 m; am observat că acesta se afla imediat deasupra stratului cultural anterior; stratul arheologic se subţiază la N mulându-se pe panta actuală de peste 30º; arabil, culoarea maroniu-roşcat (datorită pigmentului de chirpici întors de plug), gros de 0,20/0,30 m. Din punct de vedere cultural, depunerea arheologică are două etape de locuire. Depunerea aflată la baza nivelului arheologic are grosimea de 0,20/0,30 m. Are culoarea maronie, pigmentată cu chirpici ars. Materialul descoperit destul de sărăcăcios constă în ceramică fragmentară, oase de animale. Pe baza materialului am putut încadra acest nivel arheologic în cultura Starčevo-Criş. Nivelul al doilea de locuire are grosimi variabile în zona centrală are aproximativ 1,30 m, iar la N în marginea sitului are 0,30 m. Este caracterizat de prezenţa chirpiciului ars ce are grosimi de la 0,15 m la 0,45 m. De asemenea în acest nivel de locuire un alt strat consistent are culoarea verzuie, friabil, prăfos, bogat în ceramică fragmentară, oase de animale. Această depunere consistentă am considerat-o rezultat al unor activităţi menajere. Acest nivel aparţine epocii eneolitice. În nivelul de locuire eneolitic am identificat patru tipuri de complexe arheologice, respectiv locuinţe, gropi, zone menajere, gropi de par. Locuinţele identificate fragmentar şi cercetate parţial, sunt incendiate. Se prezintă sub forma unor aglomerări de chirpici ars, compact sau mai puţin compact, groase de 0,15-0,45 m. Sunt locuinţe de suprafaţă, au podina din lut de culoare gălbuie, groasă de 0,08-0,12 m. Am descoperit şi câteva urme de gropi de par, ce au diametrul de 0,25-0,40 m. Datorită cercetării restrânse şi distrugerii sitului am identificat numai fragmente de locuinţe, cea mai bine surprinsă fiind locuinţa 1=L1. A fost surprinsă în SI, SII, parţial caseta 2, în zona c. 1-2, parţial 3, la adâncimea de -0,30/0,55 m. Intra în profilele de V şi S ale SI. Stratul de chirpici este compact, la partea superioară este roşu-cărămiziu, iar la cea inferioară este neagră. Podina este din lut galben, cu grosimi ce nu depăşeşte 0,10-0,12 m, amenajată într-un plan relativ orizontal. Sub chirpici am descoperit câteva vase întregi sau întregibile. Nu am descoperit vatra, dar în profilul de S a lui SII am descoperit lentile de cenuşă. Am descoperit şi zone cu depuneri „menajere" consistente. Nu am identificat gropi menajere, ci zone în care au fost aruncate materiale ce pot intra la un moment dat în categoria „gunoaielor". Am definit acest tip de complex ca „zonă menajeră", prezent de altfel în tell-urile gumelniţene de pe valea Dunării. Sunt caracterizate ca zone bogate în ceramică fragmentară mai rar întregibilă, statuete fragmentare, unelte fragmentare, rupte sau epuizate, foarte multe oase şi coarne de animale, cenuşă, chirpici nears mai puţin ars, lemn ars, cochilii de melci. Aceste zone menajere sunt amplasate peste locuinţe incendiate şi abandonate, dar şi în spaţiul aflat între locuinţe. Grosimea variază ajungând până la 0,50 m. Depunerea menajeră are culoare gălbuie-verzuie, friabilă când săpătura este proaspătă, la uscare devine prăfoasă. Remarcă bogăţia de material dur de origine animală. De asemenea, am descoperit multe cochilii de melci. Am descoperit şi câteva gropi ce taie complexe arheologice. În general sunt de mici dimensiuni (0,60 m diametrul) şi puţin adânci (0,20/0,40 m). O groapă ceva mai mare a fost descoperită în SI. Aceasta are diametrul de 0,80 m, intră în profilul de V al secţiunii, se adânceşte în nivelul de locuire neolitic timpuriu. Mai remarc şi câteva gropi contemporane ce au deranjat complexele arheologice eneolitice. A fost descoperită o cantitate foarte mare de material ceramic, în general în stare fragmentară. Cea mai mare parte a ceramicii a fost descoperită în „zonele menajere". Din zonele menajere s-au restaurat foarte puţine vase. Ceramică a fost recuperată şi din locuinţe. Remarc totuşi că sub dărâmăturile de pereţi ale locuinţelor a fost descoperită relativ puţină ceramică. Cu excepţia locuinţelor 1 şi 2, în celelalte locuinţe nu a fost descoperită ceramică întregibilă. Vasele întregibile sunt cele de dimensiuni mici, dar şi medii, ceramica grosieră este fragmentară. A fost descoperită ceramică grosieră, medie şi fină. Ceramica a fost arsă atât reducător având culoarea cenuşie sau negricioasă, cât şi oxidant având culoarea gălbuie sau roşiatic-portocalie. Uneori are aspectul unei ceramici lustruite. O categorie ceramică specială este cea a vaselor miniaturale, modelate din ceramică fină sau semifină. Ca forme ceramice întâlnim toată gama de forme specifice nivelului de locuire eneolitic. Remarc vasele de provizii, străchinile de diferite tipuri şi subtipuri, castroanele de diverse dimensiuni şi forme, cupele,capace, vase borcan, suporţi de tip colac, strecurători, polonice, vase de provizie. O categorie aparte o reprezintă vasul de tip askos. Unul a putut fi restaurat, fiind descoperite şi alte fragmente aparţinând aceluiaşi tip de vas. O parte importantă din ceramica de la Seciu este decorată. Remarc mai multe modalităţi de a decora vasele: prin barbotinare, incizare, canelare, imprimare, pictare, lustruire. Pictura este realizată cu alb, roşu dar şi cu grafit în benzi oblice. Dacă pictura cu alb s-a realizat înainte de ardere, cea cu roşu a fost realizată atât înainte de ardere, cât şi după ardere. Cu roşu crud sunt acoperite suprafeţe mari din vas sau umplute spaţii delimitate prin incizie. Cu alb sunt realizate benzi subţiri, verticale, orizontale, oblice, formând de multe ori registre. Ceramica fină este decorată prin incizie, imprimare, canelură, lustruire, pictură. Ceramica grosieră, dar şi cea din categoria cele semifine este decorată cu barbotină, pe tot corpul sau parţial, uneori gâtul, sau partea inferioară rămân nedecorate. Barbotina de cele mai multe ori este organizată, dispusă orizontal, oblic sau vertical. Din toate cele trei categorii expuse, o mare parte din ceramică este nedecorată. La Seciu au fost descoperite unelte realizate din silex, piatră, os, corn. Sunt realizate prin cioplire (silex) sau şlefuire. A fost descoperit şi un vârf de săgeată, cioplit bipolar, fără peduncul. La Seciu a fost descoperit un ac de păr realizat din cupru. Partea superioară reprezentată de cei doi lobi lipseşte se păstrează parţial, de aceea este dificil să precizăm dacă avea volute sau capul era bilobat. Plastica antropomorfă şi zoomorfă este modelată după canoanele gumelniţene. Apare mai ales abandonată, fiind descoperită în depuneri menajere, rar în locuinţe. Plastica antropomorfă este toată fragmentară. Apar statuete cu rochie şi braţele dispuse în orantă. De asemenea au fost descoperite statuete modelate în poziţie verticală, cu fundul profilat. Pe spatele unei statuete au fost incizate două romburi. Statuetele cu rochie au sânii reprezentaţi de două pastile aplicate. Un cap antropomorf a fost modelat ca protomă ataşată pe un vas păstrat fragmentar. O altă reprezentare antropomorfă descoperită este un phalus tubular modelat din lut. De asemenea a fost descoperit un picior antropomorf de tip calapod, modelat din lut. Plastica zoomorfă relativ numeroasă este reprezentată de piese fragmentare, uneori lipseşte capul ceea ce îngreunează determinarea genului. Sunt modelate realist, au dimensiuni mici de câţiva centimetri. Remarcăm o piesă păstrat ceva mai bine, ce are împunsături pe corp. Au fost descoperite şi protome zoomorfe. A fost descoperită o mandibulă umană1. Mandibula provine de la un individ adult (35 - 45 de ani), posibil de sex masculin. Pe baza materialului arheologic descoperit aşezarea poate fi încadrată în epoca eneolitică, cultura Gumelniţa. Există câteva elemente ce permit încadrare descoperirilor în etapa A2 a culturii Gumelniţa, fără să excludem posibilitatea ca aşezarea să fie fundată undeva la sfârşitul etapei A1. În acest sens aş remarca puternicele influenţe atribuite aspectului cultural Stoicani-Aldeni în ce priveşte ceramica fină. La baza nivelului eneolitic sub un strat de pământ cenuşiu pigmentat cu chirpici ars, gros de aproximativ 0,20 m, am identificat un strat puţin compact, dar diferit din punct de vedere cromatic şi al consistenţei. Are grosimi de 0,20/0,25 m, este argilos-humos, culoarea maronie. Apare şi chirpici ars mărunţit. Nu am identificat complexe arheologice, ci numai materiale arheologice izolate constând în ceramică fragmentară şi oase de animale. Ceramica are pleavă în pastă, arsă negricios în interior şi roşiatică la exterior. Am descoperit şi ceramică cu pictură roşie, ca angobă. Alte decoruri întâlnite sunt cele cu brâu alveolat, „spic de grâu" . Ca forme remarcăm vasele borcan, castroanele, străchinile. Castroanele au baza groasă, înaltă uneori de câţiva centimetri. Remarcăm descoperirea unui altar ce poate fi încadrat în categoria celor zoomorfizate. Este un vas tronconic modelat şi ataşat pe partea dorsală a unei reprezentări zoomorfe. A mai fost descoperit un picior de altar. La partea superioară a acestuia sunt aplicate două pastile - „ochi". Nivelul arheologic aparţine culturii Starčevo-Criş, probabil faza a III a, cronologia Lazarovici. Materialul arheologic se află în curs de prelucrare şi este depozitat la sediul MJIA Prahova. Abstract other lang. Abstract   The archaeological site of Seciu "La Pompieri" is located on a hill peak at the altitude of 372 m. The archaeological site of Seciu was discovered by chance in mid ‘70s by villagers and identified by the biology teacher I. Dumitru. The site was investigated by E. Comşa and V. Georgescu in 1976 or 1978. It seems that two sections were drawn. The results are original. Besides pottery, we discovered more clay anthropomorphic statuettes, two of which are the bell dress type, and a pintadera with volute decoration. The print of a trititicum sp.seed was recovered from a sherd. A few artifacts, after having been displayed in the mayor’s house in Boldeşti-Scăieni, belong to the collection of teacher I. Dumitru (a pintadera, three anthropomorphic statuettes, a few tools, an imitation of a chisel modeled in clay). The fragmentary pottery and an anthropomorphic statuette in a dress are in the collection of Prahova Museum of History and Archaeology. We specify that most of the archaeological site of Seciu "La Pompieri" has been destroyed. By mid ‘90s in the center of the site a house was built. At the same time, on the south side, the site is overlapped/cut by DJ 232 linking Seciu to the village of Gâlmeanca, as its level of usage is currently below the level of the archaeological deposition. We drew four sections and two sondages. The archaeological deposition has the maximum thickness of about 1.60 m, to the north and east edges measuring about 0.50 m, with two occupation phases: the early Neolithic (Starčevo-Criş) and the Eneolithic, the Gumelniţa culture. Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO