Excavation Year |
2009 |
Epoch |
Late Medieval;
Modern
|
Periods |
Middle Medieval Period;
Modern Age;
Contemporary Age
|
Site Category |
Civil;
Domestic
|
Site Types |
Urban settlement;
Assemblage/construction
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Sibiu |
Locality |
Sibiu |
Commune |
mun. Sibiu |
Site |
Consiliul Judeţean Sibiu, str. Gen. Magheru nr. 14 |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Beşliu Munteanu |
Petre |
Site director |
Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Georgescu |
Adrian |
|
Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Munteanu |
Claudiu-Iuliu |
|
Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
|
National Arch. Record Site Code |
143469.04
|
Report |
În momentul solicitării asistenţei arheologice pentru săpătura mecanică din curtea sediului Consiliului Judeţean o bună parte din lucrările de excavaţie planificate erau efectuate. Mai mult, un şanţ perimetral distrusese relaţia stratigrafică între depunerile din curte şi zidurile din cărămizi ale unor structuri de compartimentare. Pentru a înregistra o situaţie stratigrafică nederanjată, în condiţiile în care nu am putut opri lucrările de construcţie, am convenit cu constructorul să permită efectuarea a două casete de mici dimensiuni. Una a fost realizată în legătură cu corpul de clădire al Consiliului Judeţean; a doua nu s-a putut efectua, fiind împiedicaţi de constructorii grăbiţi să termine săpătura. Situaţia expusă demonstrează că „asistenţa arheologică", aşa cum o solicitase constructorilor DCCPCN Sibiu, nu se poate constitui într-o metodă eficientă, firească, de recuperare a informaţiilor arheologice, în condiţii de securitate a arheologilor. Ea este formală pentru că beneficiarii nu urmăresc decât certificatul de descărcare arheologică, ineficientă pentru scopul cercetării arheologice şi păguboasă pentru că permite distrugerea sitului arheologic înainte de recuperarea informaţiilor. Clădirea de pe strada General Magheru nr. 14 nu are o valoare istorică dată de eventuale personalităţi care au locuit-o şi nici arhitectural-stilistică. Din aceste motive nu este pomenită în sintezele de istorie şi istorie a arhitecturii din Sibiu. În planul oraşului Sibiu din 1875, pe locul clădirii moderne se află o construcţie cu curte interioară, numerotată cu cifra 12. Latura principală, dinspre strada Sporer, s-a dezvoltat afectând casa învecinată. Spre SV se află un corp de clădire bine marcat în plan. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cel din SE. Spre E semnul din plan pare a indica o construcţie anexă. Spre strada Franziskaner este plasată o grădină. Hermann Fabini aduce în planul istoric al oraşului Sibiu informaţia că această clădire modernă a fost sediul unei bănci şi a fost ridicată la începutul secolului XX. Arhitectul şi-a imaginat pe locul actualei clădiri una mai veche cu tractul dinspre stradă mai dezvoltat decât cele învecinate şi cu corpuri de clădire mai mici spre strada Kleiner Erde şi spre curte. Reconstituirea volumetrică ne aduce în faţă o clădire cu curtea interioară mărginită de corpuri anexe. Este regretabil că în situaţia aceasta, şi cu atât mai mult în cazul săpăturii din curtea interioară a liceului Gheorghe Lazăr, nu s-au putut efectua săpături arheologice preventive care nu ar fi durat mai mult de trei săptămâni şi ar fi costat puţin în comparaţie cu cantitatea informaţiilor arheologice. Istoria consistentă a oraşului şi pretenţiile de „oraş european" ar fi impus mai multă atenţie acordată cercetării arheologice, altfel efectuată sub presiune şi cu consecinţe pe măsură. Sondajele arheologice din curtea clădirii de la nr. 2 - 4 de pe strada General Magheru şi de pe strada Şelarilor au evidenţiat stratigrafic urme slabe de arsură în cel mai vechi nivel de locuire medieval şi construcţii din material durabil care suprapuneau acest nivel. De consistenţa acestui prim nivel de depunere, cu implicaţii în evoluţia localităţii, s-a legat interesul arheologic pentru terenul supus recentei săpăturii mecanice. În al doilea rând ne-ar fi interesat planul corpurilor anexă ale clădirii medievale demolate la începutul secolului XX. Pereţii casetei de 1,50 m x 1,50 m practicate în legătură cu clădirea actuală, sediul Consiliului Judeţean Sibiu, au fost afectaţi de un şanţ de canalizare modernă. Stratigrafia este relativ simplă. Stratul ce a constituit solul viu este format de pietriş şi este suprapus de un nivel de pământ brun cu puţine urme de arsură. În nivelul superior se află şi neînsemnate cantitativ fragmente de cărămizi. Stratul anterior menţionat este suprapus de unul ce conţine var şi nisip, urme ale activităţii constructorilor medievali. Şanţul gropii de canalizare a intersectat şi nivelul superior format din pământ brun. Acest nivel este suprapus de cărămizi ce ies în afara planului fundaţiei construcţiei moderne. Caseta a dezvelit o gură de canal acoperită cu un capac din fontă. Gura de canal este de plan pătrat cu latura de 0,60 m. Pe malul de NV al săpăturii mecanice care a atins adâncimea de 2,50 m a fost înregistrat la adâncimea de 0,30 - 0,40 m un nivel de dărâmături care a suprapus nivelul unei construcţii din cărămizi dezvoltat spre sud-vestul curţii. Fundaţia, care se adâncea cu 0,30 m faţă de nivelul de construcţie, era alcătuită din cărămizi. Sub nivelul de construcţie a fost amenajată o groapă umplută ulterior cu pământ galben. Fundaţia clădirii s-a adâncit într-un strat de pământ brun-negricios cu pigmenţi de var în compoziţie. Stratul cu materiale de construcţie a suprapus un nivel de pământ brun-închis cu puţini pigmenţi de lemn ars în compoziţie. Stratul inferior a fost format din pietriş ce a suprapus solul negru. Relaţia stratigrafică cu zidul de la N a fost ruptă de un şanţ al constructorilor actuali. Groapa săpăturii mecanice s-a oprit la 7,30 m de zidul clădirii moderne. Pe acel aliniament am înregistrat profilul stratigrafic şi structurile de zidărie păstrate. Zidurile din cărămizi configurează planul unei construcţii compartimentate. Încăperea de la NE avea lăţimea de 1,20 m şi era mărginită spre exterior (NE) de un zid din cărămizi lat de 0,70 - 0,90 m cu fundaţia care se adâncea în pământ cu 0,50 m. Zidul de compartimentare era lat de 0,30 m. El delimita încăperea de la SV, lată de 1,70 m. Cărămizile din structura zidurilor aveau dimensiunile de 30 x 15 x 5 cm. Startul de mortar dintre cărămizi măsura 0,01 - 0,02 m. Fundaţia încăperii mai late era superficială, fiind alcătuită din patru cărămizi suprapuse. Zidul de închidere al celor două încăperi spre SE măsura lăţimea de 0,50 - 0,60 m. Nivelul de construcţie era superior încăperii de la NE. Unele dintre cărămizile cu dimensiunile de 30 x 15 x 5 cm erau arse până la vitrifiere. Pe profilul adiacent zidului de la NE se observă un strat de pământ galben, scos din fundaţie, aflat sub stratul superior de dărâmături. Sub el, până la adâncimea de 1,80 m s-a păstrat un strat consistent de pământ brun cu puţine fragmente de cărămizi şi pigmenţi de arsură. O groapă de var a fost amenajată după dezafectarea construcţiilor medieval - târzii între zidurile din cărămizi. Câteva fragmente medievale au fost recuperate din stratul medieval al casetei practicate prin săpătură manuală. Două fragmente provin de la o oală puternic arsă secundar. La coacere, peretele vasului nu a ars penetrant. Am mai recuperat un fragment de toartă şi patru cuie din fier. Săpătura mecanică a scos la iveală în colţul de SV al curţii alte fragmente ceramice medievale: un fragment din fundul unei oale cu diametrul de 8 cm şi un alt recipient cu diametrul bazei de 5 cm. Primul fragment nu a fost ars complet, în interior peretele având culoarea roşie-gălbuie. Al doilea vas a fost bine copt. Din acelaşi lot de material ceramic recunoaştem un fragment de cahlă-oală cu gura dreptunghiulară, un fragment din buza unui castron şi o toartă de recipient. Asistenţa arheologică, taluzarea malurilor şi sondajul de la fundaţia clădirii au evidenţiat urmele unei construcţii anexe bicompartimentate, ridicată în două etape într-o perioadă ulterioară construcţiilor din lemn. Ea se lega de corpul de locuit dinspre strada Sporer şi pare a sublinia etapa în care, odată cu comasarea lotrilor, s-a dezvoltat şi corpul de construcţii-anexă din curte.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
The result of the rescue archaeology in Sibiu, General Magheru street, No. 14 was the discovery of the stone-brick foundations of the medieval buildings demolished in the 19th century. Some fragments of medieval pottery were uncovered and the traces of the timber buildings from the first medieval level were observed.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|