Excavation Year |
2012 |
Epoch |
Late Medieval;
Modern
|
Periods |
Late Medieval Period;
Modern Age
|
Site Category |
Civil;
Domestic
|
Site Types |
Urban settlement;
Assemblage/construction
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Dâmboviţa |
Locality |
Târgovişte |
Commune |
Târgovişte |
Site |
Curtea Domnească – Casa Bălaşa |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Căprăroiu |
Denis |
|
Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Cârstina |
Ovidiu |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Cheosea |
Felician |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Diaconescu |
Petru Virgil |
Site director |
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Năstase |
Mihai |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Olteanu |
Gheorghe |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Petrică |
Florin |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
|
National Arch. Record Site Code |
65351.09
|
Report |
Cercetarea arheologică, cu, caracter preventiv, a perimetrului Casei Bălaşa a fost determinată de insuficienţa informaţiei arheologice şi a fost gândită ca un prim pas, obligatoriu de altfel, în obţinerea unor date despre etapele evolutive ale clădirii. În egală măsură, s-a urmărit şi obţinerea de lămuriri şi/sau informaţii despre cronologia relativă şi, pe cât posibil, despre cronologie absolută a obiectivului. Ridicată în 1656 de către doamna Bălaşa, soţia domnitorului Constantin Şerban, potrivit pisaniei „să fie de odihnă creştinilor căzuţi care cad în nevoie”. Informaţia amintită a fost interpretată ca făcând referire la o clădire cu scop funcţional asemănător cu ceea ce astăzi numim azil. Clădirea nu a beneficiat de cercetare arheologică în ciuda numeroaselor campanii de investigaţii de specialitate desfăşurate pe teritoriul Curţii Domneşti din Târgovişte. Este adevărat, în 1969, cu ocazia restaurării clădirii dar şi a Bisericii Sf. Paraschiva, mai bine cunoscută drept Sf. Vineri, din imediata vecinătate, a fost trasată o secţiune între cele două obiective, dar, după afirmaţiile autorului cercetării, aceasta nu a fost epuizată tocmai în capătul de est, corespunzând Casei Bălaşa. Investigaţia arheologică s-a concentrat pe două obiective principale: - oferirea de date pentru un viitor program (proiect) de conservare şi/sau restaurare, având în vedere că deşi restaurat în urmă cu 40 de ani, în prezent, monumentul resimte nevoia unor reparaţii generale; - obţinerea de date asupra momentului construcţiei, planimetriei, intervenţiilor în timp, relaţiei cu Sf. Vineri (monument ridicat spre mijlocul secolului al XV-lea) şi zidul de incintă interior, atribuit lui Petru Cercel (1583 - 1585); Facem menţiunea faptului că nu considerăm cercetarea arheologică încheiată, pentru finalizarea cercetării se are în vedere cercetarea laturii sudice pe exterior ca şi deschiderea unei secţiuni în interiorul obiectivului. În acest moment clădirea a fost investigată arheologic prin realizarea a şase sondaje pe trei din cele patru laturi ale clădirii, respectiv nord, est şi sud. Sondajul numerotat de noi cu cifra III (S III) nu a fost epuizat atât din cauza condiţiilor meteorologice cât şi a situaţiei arheologice. S-a optat pentru o soluţia conservării sale până la reluarea cercetărilor. Obiectivul cercetat se află amplasat pe muchia terasei, cu pante pronunţate spre Est dar şi spre nord şi sud. Situaţia stratigrafia a fost afectată de jur împrejurul clădirii, cu excepţia colţului de NE ce corespunde S III, de un şanţ practicat cel mai probabil în 1970, parte a unei strategii de restaurare concepută defectuos. Utilitatea acestui şanţ nu ne este evidentă mai ales ca această intervenţie nu este menţionată în documentele proiectării şi execuţiei lucrărilor de restaurare. Din păcate această intervenţie, împreună cu decapările pentru amenajarea peisagistică au distrus posibilitatea surprinderii măcar a nivelelor de construcţie în legătură cu monumentul. Elemente generale ale situaţiei stratigrafice: La bază, deasupra pământului viu se deosebeşte un strat cenuşiu-castaniu cu urme de cărbune şi chirpici, datat spre sfârşitul secolului XIV şi începutul celui următor. Straturile următoare au in componenţă: cărbune, mortar, cărămidă şi bolovani, reprezentând diferite faze de construcţie şi/sau refacere ale Bisericii Sf. Vineri, ale incintei sau chiar ale Casei Bălaşa. Aşa cum am afirmat intervenţia D.M.I. a distrus orice legătură stratigrafică. Remarcăm un nivel consistent de incendiere cu o grosime variind între 0,40 m şi 0,70 m spre Nord-Vest de casă pe care îl încadrăm cronologic în secolul XVII, iar pe partea opusă o amenajare (acaret, atenansă) anterioară construcţiei Casei Bălaşa. O situaţie demnă de remarcat a fost sesizată în S III, secţiune practicată între casă şi incintă unde a fost depistată o atenansă delimitată de un zid spre NV şi un pavaj din cărămidă pe pat de mortar aparţinând intervenţiilor constructive din 1803, dată la care se adaugă două încăperi pe latura de sud. Semnalăm în acelaşi sondaj, S III, între – 0,70 m şi 0,88 m, un alt pavaj din cărămidă pe praf de mortar, acesta aparţinând, probabil, clădirii originale. Terminarea cercetările în acest sondaj, întrerupte din motive obiective, va aduce date noi fiind şi singurul perimetru neafectat de intervenţiile din 1960 – 1970. În sondajele I, II, III, VI au fost cercetate mai multe morminte aparţinând cimitirului bisericii Sf. Vineri (secolele XV - XVIII). O situaţie singulară am întâlnit-o în S I unde mormântul 3, tăiat de mormântul 1 şi mormântul 2, este poziţionat contrar normelor creştine, perpendicular pe primele două respectiv NNV-SSE, situaţie asupra cărei semnificaţii vom reveni. În prezentarea situaţiei generale, sondajul IV a fost cel mai puţin reprezentativ, zona fiind răscolită de amenajarea unei anexe sanitare, ridicată după 1960. Intervenţiile succesive posterior momentului ridicării Bisericii Sf. Vineri, situaţia stratigrafică puţin relevantă, cercetările fiind în curs, ne dau, deocamdată posibilitatea de a avansa numai observaţii fără a ajunge la concluzii definitive. Nici analizele de mortar nu au adus clarificările necesare, datările şi concluziile studiului întocmit de Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii – Prahova, Laboratorul de cercetare chimică, biologică şi mineralogică pentru patrimoniul cultural naţional fiind în contradicţie chiar cu datele obţinute anterior, atât istorice cât şi arheologice (referindu-ne la Biserica Sf. Vineri pe care o datează în urma analizelor în secolul XVI, respectiv la zidul de incintă interior în secolul XVIII, cât şi la cele două fundaţii suprapuse ale casei pe care le-au considerat ridicate la aceiaşi dată) Actuala construcţie suprapune pe trei laturi, nord, vest şi sud fundaţia unei alte clădiri păstrată pe o înălţime medie de 0,60 m, lucrată din bolovani mari (cea a construcţiei actuale fiind realizată folosindu-se bolovani de mai mici dimensiuni). Spre est se adosează zidului de incintă însă pe partea opusă nu. Spre Sud lipseşte chiar pe presupusul traseu ce face legătura cu zidul de incintă interior s-a descoperit un mormânt de la care s-a recuperat un denar emis de Vladislav al II-lea (1448 - 1456). Mormântul taie pardoseala din cărămidă, pe pat de mortar, ce suprapune, imediat nivelul de construcţie al incintei atribuit domnitorului Petru Cercel. Am menţionat mai sus existenţa unui nivel consistent de incendiere în S I, o situaţie similară descoperindu-se şi în S III. O altă observaţie, anterior primei fundaţii din piatră, cimitirul Bisericii Sf. Vineri a cuprins şi acest perimetru. Putem presupune existenţa unei construcţii din lemn pe fundaţie de piatră, cu pardoseală, construcţie incendiată în cursul secolului al XVII-lea, construcţie adosată zidului de incintă ce constituia şi latura sa de est. Clădirea actuală de plan dreptunghiular este compusă din patru încăperi dispuse stânga – dreapta pe două holuri ce prezintă câte două accese pe laturile lungi. În zidurile au o grosime de 0,50 m sunt practicate opt ferestre pe latura lungă de sud şi câte una pe latura de Est, respectiv pe cea de vest cu partea superioară în semicerc. Încăperile cu bolţi de tipul celor în cruce erau pardosite cu cărămidă şi dispuneau de sobe. Aceasta reprezintă cea mai veche clădire civilă păstrată integral în Târgovişte. Anexa din 1803 a fost ridicată de Dionisie Lupu, egumenul Mânăstirii Dealu ce primise în administraţie Biserica Sf. Vineri, terenul în suprafaţă de 6000 de m pătraţi şi clădirile existente adaugă pentru călugări două camere spre SE iar în colţul de est o mică dependinţă delimitată de un zid spre nord şi pardosită cu cărămidă. Zidul de incintă interior, potrivit investigaţiilor arheologice, a fost ridicat de către Petru Cercel (1583 - 1585) dar există şi alte păreri, păreri ce au fost exprimate încă din 1986, conform cărora acesta este mult mai vechi, chiar aparţinând celei de a doua jumătăţi a secolului al XV-lea, ipoteză avansată, în special, de arhitecţi. Intervenţiilor succesive asupra suprastructurii au împiedicat exprimarea unui punct de vedere mai precis, dar investigaţia va continua. Două observaţii se pot înainta: - pe latura de NE, în buza terasei, elevaţia porneşte imediat de deasupra humusului medieval; - elevaţia prezintă o structură din lespezi de piatră cu cărămida dispusă pe orizontal, dar în mică proporţie asemănătoare stilului constructiv al secolului XV şi nu zidărie din bolovani în casete de cărămidă cum se observă la restul traseului incintei I dar şi la casa Petru Cercel. Este adevărat, incinta a fost demantelată de Grigore Ghica în ianuarie 1660 din ordinul turcilor, aspect confirmat şi de analizele de mortar prelevate şi analizate de specialiştii Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii din Ploieşti, care au sesizat reparaţiile întreprinse de Mihail Cantacuzino, desemnat de Constantin Brâncoveanu să se ocupe de lucrări la Curtea Domnească din Târgovişte, începând cu 1694 (cu observaţia că le plasează în secolul XVIII, precum fundaţia nu taie mormintele în cazul Casei Bălaşa); Situaţia arheologică observată impune continuarea cercetărilor de specialitate în acest perimetru a cărei evoluţie constructivă este controversată de mult timp. Pe lângă continuarea lor în secţiunea III, actualmente aflată în conservare, se impune şi o investigaţie arheologică a situaţiei în interiorului clădirii. Întrebarea fundamentală la care încă nu s-a răspuns, este, în opinia noastră, legată de momentul când Biserica Sf. Vineri (construcţie monumentală, din iniţiativă domnească, databilă cel mai probabil spre mijlocul secolului XV) intră în componenţa Curţii Domneşti. Se adaugă datarea cu precizie a momentului ridicării incintei şi cui a aparţinut. Răspunsul, va ajuta şi la datarea primei fundaţii a Casei Bălaşa, fundaţie care s-a realizat pe cimitirul existent în imediata vecinătate a Bisericii Sf. Vineri, ceea ce ar presupune un interval temporal suficient între cele două momente constructive, respectiv între cel al construcţiei bisericii şi cel al construcţiei casei (singura data “ante quem” este dinarul Vladislav al II-lea, dată evident prea timpurie). O ultimă observaţie, nivelul de arsură căpăcuieşte cele trei morminte din S I, fiind posterior fundaţiei 1 a Casei Bălaşa, probabil nivelul de incendiere reprezentând distrugerea structurii din lemn. Mormântul 3, orientat N-S, aparţine unui necreştin. Singura perioadă în care Curtea Domnească din Târgovişte a fost sub ocupaţie străină, o perioadă mai lungă de timp, a fost ocupaţia otomană din toamna anului 1595, după bătălia de la Călugăreni. Înhumarea unui turc nu este improbabilă şi putem presupune funcţionarea clădirii la acea dată. Acestei presupuneri, sperăm să-i dăm o formă concretă odată cu investigaţiile din interiorul actualei clădirii.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
The investigations focused on the eastern edge of the outer perimeter of the Princely Court, occupied by St. Parascheva Church (dated mid 15th century) and Lady Balaşa’s House (dated 1656). The sondages undertook in 2012 outside the mentioned structures identified the stone foundations of a building that possibly had a wooden structure above, over which the South, West and North sides of an 18th century building currently overlaps. The building was made on St. Parascheva Church’s cemetery and is chronologically dated after the Princely Court’s inner wall construction.
|
Bibliography |
1. Cantacuzino Gh. I., Date arheologice în legătură cu cronologia unor construcţii ale Curţii domneşti din Târgovişte, Monumente istorice. Studii şi lucrări de restaurare 2, 3, Buc., 1969, p. 61; 2. Idem, Puncte de vedere privind evoluţia Curţii domneşti din Târgovişte în secolele XIV-XVI, SCIVA, 3-4, Bucureşti, 1999, p. 127-154; 3. Idem, Aspecte ale evoluţiei unui vechi monument din Târgovişte: Biserica “Sf. Vineri”, Valachica, 1, Târgovişte, 1969, p. 61; 4. Constantinescu N., Moisescu Cr., Curtea domnească din Târgovişte, ediţia întâia, Bucureşti, 1965; ediţia a doua, Bucureşti 1969; 5. Constantinescu N., Ionescu C., Diaconescu P., Rădulescu V., Târgovişte. Reşedinţa voievodală. 1400-1700. Cercetări arheologice (1961-1986), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009 6. Diaconescu P., Arheologia habitatului urban târgoviştean. Secolele XIV-XVIII, Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009; 7. Mihăescu G., Fruchter E., Curtea domnească din Târgovişte, Buc., 1986.
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|