Excavation Year |
2020 |
Epoch |
Bronze Age
|
Periods |
Bronze Age
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Tumular cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Iaşi |
Locality |
Târgu Frumos |
Commune |
Oraş Târgu Frumos |
Site |
Vest de oraş |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Asăndulesei |
Andrei |
|
Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
Boghian |
Dumitru |
|
Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
Ciobanu |
Ion |
|
Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”, Republica Moldova |
Enea |
Sergiu Constantin |
|
Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
Pîrnău |
Radu |
|
Academia Română, Filiala Iași, Colectivul de Geografie |
Popovici |
Sergiu |
|
Agenția Arheologică Națională Chișinău |
Simalcsik |
Angela |
|
Centrul de Cercetări Antropologice "Olga Necrasov" |
Tencariu |
Felix Adrian |
|
Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
Ţifui |
Sergiu |
|
Archäologiebüro Dr. Woidich GmbH |
|
National Arch. Record Site Code |
95480.04
|
Report |
În perioada 12-17 octombrie 2020 s-a desfăşurat cea de-a treia etapă a diagnosticului arheologic al movilei T 1 (nota 1), aflată în necropola tumulară de la vest de intravilanul actual al oraşului Târgu Frumos (H=2 m; diametrele istorice de 40 x 36 m, pe direcţiile N/S-E/V; D. actuale=60 x 50 m), (fig. 1), având drept obiectiv încheierea investigării caracteristicilor acestui monument funerar complex, cercetat anterior (2018-2019 (nota 2)), când au fost efectuate studii geomorfologice şi istorice, scanarea magnetometrică şi investigarea arheologică a sectorului estic al movilei (600 mp), în care fuseseră descoperite cinci morminte de inhumaţie: M1 şi M5/2019 (Mnogovalikovaya/Sabatinovka/ Noua?), M2/2019 (Yamnaya târzie/Mnogovalikovaya?); M3/2019 (Yamnaya târzie); M4/2019 (Katakombnaya târzie), toate datate relativ şi larg între sfârşitul Bronzului timpuriu şi cel târziu (secolele XXVII-XIV î. Chr.) şi au fost decelate cele cinci mantale (etape de construcţie şi extensie), dispuse diferit în planimetria jumătăţii estice a tumulului. Prin urmare, în campania pe care o prezentăm (2020), tot prin decapare mecanică, în straturi de câte 10 cm, sub atenta îndrumare şi supraveghere a specialiştilor din colectiv, şi manual, la corectarea profilurilor şi exploatarea complexelor funerare, efectuate de arheologi şi antropolog, în jumătatea vestică a monumentului funerar (600 mp), au mai fost descoperite, dispersate în suprafaţă, şi investigate exhaustiv, şapte morminte, dintre care şase inhumaţii (una distrusă/răvăşită) şi un cenotaf (fig. 2) (nota 3), încadrate crono-cultural pe baza elementelor de rit/ritual, construcţii, caracteristici şi inventare funerare (cazurile în care exista), la care ne vom referi în continuare. M6/2020 (fig. 3.1-2) a fost identificat în zona centrală a T1, la 1,70 m VNV faţă de RC, la –0,73 m adâncime, având o groapă rectangulară, uşor neregulată, cu colţurile rotunjite (1,60 x 1 m), orientată vest-est. În această cameră funerară, pe o rogojină, de la care a rămas doar un subţire strat cafeniu, rezultat din putrezirea suportului vegetal, era depus defunctul, în poziţie chircită pe spate, mâinile întinse pe lângă corp, cu picioarele căzute spre dreapta. Orientarea generală era vest (craniul) – est (picioarele). Starea de conservare a scheletului era deosebit de precară, aproape neputându-se recupera. Urme de ocru roşiatic, de nuanţă aprinsă, au fost sesizate atât pe oasele scheletului, cât şi pe rogojină. Una dintre ”pete” era mare (30 x 15 cm) şi se afla la 0,40 m N de craniu. Nu au fost descoperite obiecte de inventar. Pe bază de rit şi caracteristici poate fi atribuit, cu probabilitate, culturii Yamnaya, fazele timpurie-mijlocie (?). M7/2020 (fig. 4.1-2) a fost descoperit tot în partea de vest a T1, la 9,15 m VSV faţă de RC şi adâncimea de -1,62 m. Groapa acestuia era rectangulară, orientată NNV-SSE şi avea o treaptă de amenajare a acoperământului (dimensiuni variabile: 2,80/2,90 x 2,40/2,50 x –0,30 m), absentă în partea sudică, în umplutura căreia, într-un sol compact/tasat, au fost surprinse resturi de lemn, provenind de la 8 bârne dispuse longitudinal. Camera funerară propriu-zisă se afla la –1 m şi se adâncea până la –1,50 m). Aceasta era tot rectangulară şi cu colţurile rotunjite, mai restrânsă dimensional (2,10 x 1,30/1,40 m), cu axul lung pe direcţia NNV-SSE. În umplutură se găseau urme de lemn (probabil tot de la acoperământ). Pe fundul gropii se găsea depus defunctul, cu capul la NNV, în poziţie chircită pe spate (decubit dorsal), cu mâinile în lungul corpului, cu genunchii în sus (chiar dacă picioarele se păstrau parţial). Pe oase se observau urmele de ocru roşu-vişiniu, păstrat, în special, pe membrele inferioare. ”Pete” de ocru au fost identificate în colţul de SE al gropii, lângă braţul stâng şi alăturat humerusului stâng. Sub schelet, pe fundul gropii, au fost surprinse, sub forma unui consistent stat vegetal putrezit, urmele unei posibile împletituri vegetale (rogojină de stuf sau papură ?), care se păstra mai bine în zona craniului şi umărului drept şi sub schelet, sub forma unor fâşii longitudinale cu lăţimea de cca. 2 cm, presărată, la rândul său, pe alocuri, cu ocru, depus mai abundent sub oasele picioarelor. Nu au fost descoperite obiecte de inventar. Având în vedere ansamblul trăsăturilor, credem că poate fi încadrat, ca şi precedentul, tot în cultura Yamnaya, fazele timpurie-mijlocie (?). M8/2020 (fig. 5.1-2) este considerat mormântul central/principal/primar, atât ca amplasare topografică, în cadrul construcţiei tumulare, cât şi ca încadrare cultural-cronologică. Se afla în partea centrală a tumulului, la 0,45 m vest de RC şi la -1,60 m adâncime. Aşa cum se observa în martorul central (N-S) şi la adâncire, la nord şi la sud de groapa mormântului, se individualizau două grămezi de pământ, semicirculare, în plan orizonal (dimensiuni 4 x 1,2 m, grosime maximă 0,15 m), care se prezentau sub forma unor ”pete” de lut deschis la culoare, extras/depus în două straturi succesive, în ordinea săpării, unul mai închis la culoare, brun închis, reprezentând solul vegetal antic (faeoziomic) din groapă, depus imediat deasupra stratului identic, de pe nivelul antic de călcare, şi un strat de argilă uşor nisipoasă, aruncat peste cel anterior, mult mai bine individualizat în profil decât precedentul, sub forma unor lentile gălbui. Groapa era bine individualizată, săpată în nivelul antic de călcare, avea o formă rectangulară, orientată V-E, cu dimensiunile de 1,80 x 1 x -0,60 m. Avea pereţii uşor cotloniţi (trapezoidală în secţiune transversală, fig. 5.2), pe care se observau, ca, de altfel, şi pe fundul gropii, urmele uneltelor cu care a fost săpată camera funerară, în interior având o umplutură alcătuită din pământ cenuşiu închis granulat. De jur-împrejurul pereţilor, la întâlnirea cu fundul gropii, se găsea un şănţuleţ (5-7 cm lăţime; 4-5 cm adâncime), iar în colţurile acestuia gropile a patru ţăruşi/pari (D=5-7 cm; adâncime=15-27 cm), care alcătuiau, foarte probabil, elementele de delimitare şi susţinere a căptuşelii lemnoase a camerei sepulcrale, de pe urma căreia a rămas doar un strat negricios, probabil de origine vegetală/lemnoasă, păstrat în şănţuirea despre care făceam vorbire. Pe fundul gropii/camerei funerare, pe o rogojină, de la care au rămas unele indicii şi urme de ocru portocaliu, a fost depus defunctul, orientat vest (craniul) - est (picioarele), în poziţie chircită pe spate (decubit dorsal), cu genunchii ridicaţi, căzuţi spre dreapta. Pe maxilar a fost observată o urmă de arsură, iar lângă umărul drept o ”pată” circulară evidentă de ocru roşu cu o nuanţă deschisă (portocaliu). Nu au fost descoperite obiecte de inventar, dar pe baza elementelor constructive şi de rit/ritual, M8 poate fi atribuit, cu foarte multă încredere, fazei timpurii a culturii Yamnaya. M9/2020 (fig. 6.1-2) a fost descoperit în acelaşi sector vestic al T1, la 13 m VNV faţă de RC şi la adâncimea de –1,80 m de la cota 0. Groapa propriu-zisă a acestui complex funerar era prevăzută cu alte două gropi de acces (puţuri) anexe. Groapa sau puţul 1 se afla în partea sudică a gropii funerare propriu-zise şi avea o formă circulară alungită (1,10 x 0,70 m) până la treaptă (treapta: lăţime 0,30 m, adâncime –0,10 m), se adâncea până la –2,10 m. Groapa sau puţul de acces 2 se găsea în partea de VNV a gropii cenotafului, era circulară şi avea diametrul de 1 m şi o adâncime de –0,10 m. Groapa funerară propriu-zisă era de formă rectangulară (1,70 x 1,20 m; adâncime –1,40 m), cu colţurile evident/puternic rotunjite, orientată VNV-ESE. A fost săpată în stratul vegetal antic şi nivelul argilos următor şi era umplută cu sol negru granulat/măzăros. Pe fundul gropii a fost identificat un strat subţire de resturi vegetale putezite (rogojină ?), dar nu au fost găsite resturi scheletice. De aceea, emitem două ipoteze de lucru: prima, potrivit căreia ne-am afla în faţa unei înmormântări simbolice, de tip cenotaf, iar cea de-a a doua care se bazează pe presupunerea că ar putea fi vorba de o înhumare a unui copil, dar oasele s-au ”topit” din cauza acidităţii solului. Nu au fost descoperite obiecte de inventar. Pe baza formei, caracteristicilor complexului, cu pseudo-puţuri, şi a poziţiei în cadrul tumulului, M9 ar putea fi atribuit purtătorilor culturii Katakombnaya. M10/2020 (fig. 7.1, 8.1) a fost identificat tot în sectorul vestic al T1, la 14 m VSV faţă de RC, la adâncimea de –1,83 m. Prezenta o groapă trapezoidală, în plan orizontal, cu latura lungă pe direcţia N-S (1,20 x 1,10; adâncime de la nivelul de identificare fiind –0,15 m). Pe fundul gropii (–1,98 m), pe o rogojină, ale cărei urme se păstrau sub forma unui strat/aşternut vegetal, cu grosime variabilă de 0,5-3 cm, era depus defunctul, orientat NNV (capul) – SSE (picioarele), în poziţie chircită, pe partea dreaptă, cu mâinile aduse în faţă. Umplutura gropii era alcătuită dintr-un pământ amestecat, cu nuanţe cenuşiu-brun deschis – brun închis. Nu au fost descoperite obiecte de inventar, de aceea încadrarea crono-culturală este dificilă, probabil Yamnaya faza târzie/Mnogovalikovaya (?). M11/2020 (fig. 7.2, 8.2) a fost descoperit în sectorul sudic al T1, la 14,5 m SSV în raport cu RC şi adâncimea de –1,18 m. Groapa acestuia era dreptunghiulară alungită, pe direcţia NNE-SSV (2,20 x 0,90; adâncime –0,15 m de la nivelul de descoperire). Scheletul se afla depus cu capul la NNE, în poziţie întinsă pe spate, picioarele drepte şi mâinile pe lângă corp. Din nefericire, mâna dreaptă a fost deteriorată la descoperire. Lângă femurul drept se găsea un pumnal din fier, prins în teaca sa (28 x 3 cm), o plăcuţă de os de formă dreptunghiulară (2,5 x 1,8 cm ) cu perforare centrală (probabil de la cureaua de prindere pe piciorul drept a tecii pumnalului?), lateral genunchiului drept, două mărgele cu aspect metalic, de culoare verde, în zona falagelor mâinii drepte, alte două mărgele printre oasele tălpii drepte, precum şi fragmentele unui vas de culoare galben-brună, în dreptul labei piciorului drept. Umplutura gropii era compusă dintr-un sol amestecat, brun închis şi brun deschis. Elemente de rit/ritual funerar şi inventar permit atribuirea acestui complex unui mormânt sarmatic, cu o încadrare largă, probabil sec. II p.Chr.). M12/2020 este acel mormânt distrus, alcătuit din oase disparate (fără nici o conexiune anatomică), descoperite la baza tumulului, aprox. 1 m vest în raport cu labele picioarelor M11, fără context arheologic, la baza stratului vegetal (–0,30–0,40 m), grav afectat de amenajările genistice din cel de-al doilea război mondial, lucrări agricole şi decaparea neautorizată din anul 2017. Ca alte complexe şi deranjamente, descoperite în timpul cercetărilor menţionăm: Groapa nr. 1 (Gr.1/2020), aflată la 15,70 m pe direcţia NV faţă de RC, la –1,43 m adâncime, circulară, în plan orizontal (D=1,20 x 1,10 m), care se pare că a fost o groapă rituală, specifică complexelor conexe ale înmormântărilor culturii Yamnaya (fig. 8.3); Complexul contemporan 2 (CC2/2020) situat la 16,40, tot pe direcţia NV, faţă de RC, la –1,38 m adâncime, rectangular, asemănător cu CC1/2019, dar diferit dimensional (L=1,75 m; l=1,20/1,30 m), reprezentând un adăpost – punct avansat de observare şi tragere din cel de-al doilea război mondial, în umplutura căruia se găseau: cărămizi, o rangă de fier, o portiţă de la o instalaţie de foc/sobă (?), două tuburi de cartuşe, o amenjare din scândură, reprezentând probabil părţi din acoperiş, se afla pe fundul complexului, iar conţinutul se prezenta, către partea inferioară, sub forma unui sol negricios, compact, scurs, în vreme ce, către partea superioară nu se deosebea de carpului movilei (fig. 8.3); Complexul contemporan 3 (CC3/2020) identificat lângă faţa vestică a martorului II (vest), în dreptul RV (reper vestic), depistat sub forma unei amenajări, probabil tot rectangulară (L=3,90 m; l=2 m), în care se găseau: o concentrare de cărămizi moderne, resturi de lemn putrezit, cuie, cărbune, o balama, ceramică smălţuită, bârne dispuse longitudinal N-S, reprezentând, probabil, având în vedere vizibilitatea de jur-împrejurul locaţiei, adăpostul/bordeiul principal/punct avansat de observare şi tragere din cel de-al doilea război mondial. În ceea ce priveşte observaţiile stratigrafice, compoziţionale şi ale etapelor constructive, acestea se coreleză cu cele din campania precedentă, fiind vorba tot de cinci mantale, extinse planimetric, spre vest, şi est şi de la nord spre sud (având în vedere RC), fiind vorba de o construcţie tumulară iniţială Yamnaya timpurie, extinsă în etapele următoare (Katakombnaya, Mnogovalikovaya, Sabatinovka şi Noua, respectiv în Bronzul mijlociu şi târziu) În concluzie, se poate arăta că mormintele Yamnaya, Katakombnaya, Mnogovalikovaya şi Sabatinovka-Noua (?) din T1 de la Târgu Frumos au fost sărace în trusouri funerare compuse din artefacte realizate din materiale neperisabile (arme/unelte, podoabe, vase etc.), fiind clare doar poziţiile caracteristice de depunere ale scheletelor (relativ chircită, cu variante, şi chircită, cu diferite unghiuri de etalare ale defuncţilor), acoperite cu straturi de ocru, precum şi urmele ”linţoliilor” şi aşternuturilor vegetale (rogojini putrezite), piesele perisabile dispărând în timp. Cu toate deranjamentele din cel de-al doilea război mondial (Bătăliile Târgului Frumos şi Operaţiunea Iaşi-Chişinău, aprilie-august 1944, care au generat lucrări genistice: bordeie-adăposturi, puncte de observaţie, porţiuni de tranşee/căi de acces), cele mai multe dintre morminte s-au păstrat în bune condiţiuni, chiar dacă majoritatea scheletelor a fost afectată de aciditatea solului, fărâmiţându-se la curăţare şi prelevare. Încheiem, arătând că acest monument funerar, cu o suprafaţă totală de aprox. 2000 mp şi un volum de peste 300 mc, a reprezentat, în sine, o necropolă multiculturală, cu începuturile în perioada timpurie a epocii bronzului (cultura Yamnaya), dezvoltată şi utilizată pe întregul parcurs al acestei epoci, precum şi asociat, într-o aşa-numită necropolă liniară, de pe culmea interfluvială dintre Părâul Rediu şi Bahluieţ, cercetarea acesteia clarificând şi completând una dintre lacunele cultural-cronologice ale locuirilor pre-/protoistorice din zona Târgului Frumos (nota 4) şi multe dintre problematicile Bronzului de la răsărit de Carpaţi (cca. 3000-1200 î. Chr.), precum şi din primele secole ale primului mileniu, cu numeroase asemănări/identităţi cu realităţile arheologice dintre Prut şi Nistru şi nu numai. Abrevieri/Abbreviations M = Mormânt T = Tumul/Tumulus/Barrow G = Grave P = Pit CC = Contemporain Complex
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
The third stage of archaeological diagnosis in the Barrow T 1 from Târgu Frumos-West of the city occured between 12 and 17 October 2020, when the western half of this funerary construction was investigated. Seven other graves were discovered: G6-7 (Yamnaya culture, early-middle phases ?) G8 (central/main/primary tomb, Yamnaya culture, early phase), G9 (cenotaph, Katakombnaya culture), G10 (Late phase Yamnaya culture / Mnogovalikovaya ?), G11 (Sarmatian), G12 (destroyed / ruined tomb, not framed chrono-cultural), an ritual pit Yamnaya (P1) and complexes/features from the Second World War (CC2 and CC3). The discoveries from the 2020 campaign, together with those from 2019, bring important contributions to the knowledge of the Bronze Age, mainly from the Eastern Carpathian area.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
1 Mulţumim şi pe această cale domnului Vasile Sîtă pentru mijlocul tehnic pus la dispoziţie, organizaţiei «Societas Pro Patrimonium» Târgu Frumos, domnului Ion Creţu, pentru permisiunea de a folosi terenul în scopul cercetărilor arheologice, elevilor Alexandru Gafon, Andrei Apostol şi Andrei Zabulic, de la Liceul Teoretic Ion Neculce Târgu Frumos şi voluntarului Cezar Moisă pentru preţioasa contribuţie adusă pe parcursul cercetărilor. 2 D. Boghian, S.-C. Enea, A. Asăndulesei, Târgu Frumos, jud. Iaşi, Punct: Vest de oraş, CCAR. Campania 2018, 2019, p. 332-333; D. Boghian, S.-C. Enea, I. Ciobanu, S. Popovici, Angela Simalcsik, R.-G. Pîrnău, Târgu Frumos, jud. Iaşi, Punct: Vest de oraş, în CCAR. Campania 2019, 2020, p. 545-553. 3 Materialele osteologice recuperate se află în studiu la Centrul de Cercetări Antropologice ”Olga Necrasov” al Academiei Române, Filiala Iaşi (dr. Angela Simalcsik), urmând să fie investigate multidisciplinar, iar piesele ceramice, osteologice şi metalice la Muzeul de Istorie din cadrul CMN Moldova din Iaşi. De asemenea, din M 4-5, 8 şi 10 au fost prelevate probe pentru datarea C14, precum şi eşantioane pedologice, care se afă în stadiu de prelucrare. 4 D. Boghian, S.-C. Enea, Habitatul uman din zona Târgului Frumos în Epoca Bronzului, în D. Boghian, S.-C. Enea, M. Chelcu, I. Minea, Monografia oraşului Târgu Frumos, Ed. Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Iaşi, 2018, p. 137-144.
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
INP |
Language |
RO |
|
|