Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Timişoara | Site: Piaţa Sfântul Gheorghe, nr. 2-3 | Excavation Year: 2016

Excavation Year   2016
Epoch
Late Medieval Age (14th - 18th cent.);
Modern
Periods
Middle Medieval Period;
Late Medieval Period;
Modern Age
Site Category
Domestic
Site Types
Urban settlement
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Timiş
Locality   Timişoara
Commune   Timişoara
Site  Piaţa Sfântul Gheorghe, nr. 2-3
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Constantin Boia Universitatea de Vest, Timişoara
Craiovan Bogdan Universitatea de Vest, Timişoara
Micle Dorel Site director Universitatea de Vest, Timişoara
Oprean Cristian Universitatea de Vest, Timişoara
Rogozea Octavian Universitatea de Vest, Timişoara
Stavilă Andrei Universitatea de Vest, Timişoara
National Arch. Record Site Code 155252.06
Report Cercetările arheologice preventive în centrul istoric al municipiului Timişoara debutează odată cu anul 2006 (188). Între anii 2013-2014 numărul cercetărilor arheologice se generalizează. Lucrările de reabilitare din centrul istoric au dus la deschiderea a numeroase şantiere arheologice preventive. În aceşti ani au fost cercetate străzile Lucian Blaga (189), Eugeniu de Savoya, General Parporgescu, Vasile Alecsandri, Negru Vodă, Piaţa Libertăţii (190), Piaţa Ţarcului şi Piaţa Sf. Gheorghe. Anul următor a fost marcat de scurte cercetări preventive în Piaţa Sf. Gheorghe şi Piaţa Libertăţii, dar au fost deschise şi noi săpături arheologice pe strada Negru Vodă (191), Piaţa Libertăţii, Parcul Justiţiei (192) şi la clădirile Universităţii de Vest (Institutul de Cercetări Avansate de Mediu) aflate la nord de Facultatea de Artă, la est de Penitenciarul Timişoara şi sud de calea ferată (193).
Punctul „Piaţa Sfântul Gheorghe nr. 2-3” se află în zona centrală a municipiului Timişoara, în piaţa cu acelaşi nume, aceasta fiind circumscrisă cartierului Cetate. Săpătura a avut un caracter preventiv, fiind determinată de lucrările de reabilitare a uneia dintre clădirile istorice din zonă, investigaţiile arheologice realizându-se în curtea interioară a imobilului aflat la adresa mai sus menţionată.
Cercetarea s-a concentrat pe o suprafaţă relativ restrânsă de doar 15 × 3,7 m, fiind condiţionată de fundaţiile construcţiilor actuale. Cercetarea depunerilor antropice a presupus adâncirea în sol pe straturi artificiale de săpare până la conturarea unor complexe clare, fiind astfel definite cinci planuri de săpare, pe care a fost posibilă documentarea a 75 de complexe arheologice a căror funcţionalitate se leagă de spaţii de locuit (de suprafaţă sau îngropate), gropi de provizii transformate ulterior în gropi menajere, magazii de alimente şi structuri de lemn (posibil una dintre străzile oraşului medieval).
Elemente care să indice prezenţa unor locuinţe de suprafaţă au fost în general puţine rezumându-se la fragmente de podină, şanţuri de fundare, dispunerea spaţială a unor gropi de stâlp sau structuri de lemn. Un complex reprezentativ al acestei categorii s-a conturat în planul 1 de săpare, prin ceea ce convenţional am denumit C.21 (Pl.3/1). Perimetrul locuinţei este clar delimitat pe trei dintre laturile sale prin stâlpi de lemn masivi cu diametre cuprinse între 0,5 şi 0,6 m, în jurul lor evidenţiindu-se gropile de implementare ale acestora, a căror diametre ajung până la 0,9 m. Precizăm că latura vestică a complexului a fost afectată de construcţiile moderne. Structura astfel delimitată, se diferenţiază totodată şi prin ceea ce s-a păstrat din „umplutura” locuinţei, aceasta constând în fapt într-un strat gros de 4-5 cm de materie organică (paie amestecate cu bălegar) acesta contrastând cu lutul compact de culoare gri, specific stratului de cultură. Din punct de vedere al planimetriei locuinţa a fost una rectangulară dimensiunile maxime surprinse de noi fiind de 3,4 × 2,2 m.
În ceea ce priveşte locuinţele adâncite, acestea au fost documentate în nivelele inferioare (planurile 4-5 de săpare, adică între 2,6 şi 3,1 m) ale locuirii medievale. Acestea se caracterizează, în general, printr-o formă rectangulară cu colţurile rotunjite, coboară faţă de nivelul de conturare cu 0,8-0,9 m, având o umplutură formată dintr-un amestec de bălegar, paie şi seminţe (cireş, cais sau struguri). Dintre complexele reprezentative ale acestei categorii, menţionăm C.51a şi C.58 (Pl.1; Pl.3/3-4). În cazul primului complex menţionat a fost surprinsă doar jumătatea estică a acestuia, restul fiind afectat de construcţiile moderne. Totodată locuinţa este suprapusă de o groapă (C.51), cele două complexe diferenţiindu-se prin caracteristicile specifice ale umpluturilor. Locuinţa a fost una dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, coborând cu 96 cm faţă de nivelul de conturare, dimensiunile păstrate fiind de 1,92 m × 1,5 m. Pe toate cele trei laturi locuinţa păstra un prag din lut cruţat de aproximativ 20 cm lăţime, acesta aflându-se la o adâncime de 50 cm. Cea de-a doua locuinţă adusă spre exemplificare (C.58) a fost una rectangulară cu colţurile rotunjite, aceasta adâncindu-se faţă de nivelul de conturare cu 0,8 m, dimensiunile păstrate fiind de 2,5 × 2,4 m. În interiorul locuinţei nu a fost surprinsă nicio groapă de stâlp, acestea fiind dispuse probabil în exterior, fără a fi identificate prin cercetarea arheologică. Umplutura complexului a fost una omogenă, compactă, de culoare brună constând într-un amestec de bălegar, paie şi lemn.
Depozitarea alimentelor se făcea în gropi de provizii (ex. C.31, C.54 sau C.55), acestea fiind transformate după dezafectare în gropi menajere (Pl.1). Gropile de provizii au fost identificate în majoritate în planurile inferioare, caracteristicile acestora legându-se de o formă cilindrică, diametre maxime de 1,5 m şi adâncimi cuprinse între 0,9 şi 1,5 m faţă de nivelele de conturare. Şi în acest caz, după dezafectare, gropile vor fi folosite ca şi gropi menajere. În general artefactele identificate aici se leagă de prezenţa fragmentelor ceramice, a fragmentelor de încălţăminte medievală sau a materialelor osteologice (Pl.1; Pl.3/4).
În cadrul cercetării de faţă a fost surprins şi un complex a cărui funcţionalitate considerăm a fi fost cea de fântână (C.34). Complexul a fost conturat în cel de-al doilea plan de săpare (1,8-2,2 m) pe baza diferenţei de culoare dintre umplutura complexului şi cea a stratului de cultură. Complexul are o planimetrie rectangulară şi o adâncime maximă de 2,6 m. În vederea protejării părţii superioare a gropii aceasta a fost întărită cu un ghizd realizat din scânduri de lemn susţinute de o structură din patru trunchiuri de copac, identificată la 1,2 m faţă de nivelul actual de călcare. Sub nivelul structurii de bârne, ghizdul lipseşte. Stratigrafia complexului a fost compusă cu precădere din straturi formate din materie organică (păioase, sâmburi provenind de la diferite fructe şi gunoi de grajd). În intervalul de adâncime cuprins între 1,78 m şi 2,38 m au fost identificate vase ceramice întregi toate având o poziţie aproape verticală.
Legat de construcţiile edilitare ale Timişoarei medievale, am încadrat, cu mari rezerve, o structură din lemn (C.52) ca făcând parte din intersecţia a patru străzi documentate cartografic în acel areal, (uliţa Lalelelor, uliţa Atelierului de Şelari, uliţa Gimgime şi cea a Porţii de Apă) starea slabă de conservare nepermiţându-ne totuşi o atribuire clară într-o direcţie sau alta. Structura a fost identificată în latura de est a secţiunii, având o orientare NV-SE, fiind în mare parte distrusă de o fosă aparţinând de actuala clădire modernă. O primă amenajare a posibilei străzi a constat în dispunerea unor crengi de 5-10 cm diametru de-a lungul ductului străzii, în vederea stabilizării solului. Peste acestea a putut fi documentată o structură din lemn masiv constând în trunchiuri de copac având un profil dreptunghiular, a căror grosimi variază între 20 şi 30 cm, reprezentând suportul pe care a fost amenajată zona de călcare a străzii care la rându-i este realizată din scânduri cu lăţimea de 20 cm şi grosimi care variază între 5 şi 10 cm.
Epoca modernă s-a evidenţiat prin prezenţa a două complexe, constând într-o stradelă a curţii interioare realizată în cărămidă şi ţiglă pisată (C.1) şi o groapă de var (Pl.1/C.16).
Materialul ceramic descoperit în urma cercetării este unul variat atât din punct de vedere al formelor, a decorului, cât şi cronologic. Tipologic, ponderea cea mai mare o au vasele de tip oală, urmate de străchini, urcioare şi farfurii. Decorul cel mai des întâlnit în cazul vaselor de tip oală sunt inciziile verticale, paralele între ele, dispuse pe umărul vasului (Pl.4/2-6), însoţite în unele cazuri de incizii în pasta moale cu unghia (Pl.4/2) sau brâuri puternic torsionate şi dispuse sub buza vasului (pl.4/6). Farfuriile sunt realizate din pastă de caolin şi pictate cu verde sau albastru cobalt, realizându-se motive florale sau geometrice (Pl.4/1). În ceea ce priveşte plasarea cronologică a acestor materiale, ele variază de la secolele XII-XIII (Pl.4/2), secolele XIV-XVI (Pl.4/3-7), mergând până la finalul evului mediu şi începutul epocii moderne, secolele XVII-XVIII (Pl.4/1).
Abstract other lang.
Abstract   Due to the estate development inside the „Saint George Square no. 2-3” of „Cetate” district - Timisoara, a rescue excavation has been conducted. The archaeological research was focused on a small area of 15 by 3,7 m, uncovering 75 archaeological features of various functionalities. These are represented by houses, huts, warehouses, storage pits and urban utilities. According to the pottery findings within the excavation the habitation is consider to more intense between the XVth and XVIIIth centuries.
Bibliography Diaconescu Dragoş, Trecutul de sub paşii noştri. Fortificaţiile cetăţii Timişoara din perioada Otomană. Str. Constantin Muşat, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 16-17.
Draşovean, Florin; Mare, Mircea; Rogozea, Petru; Marţiş, Florentina, Raport de cercetare arheologică preventivă derulată în piaţa „Timişoara 700”, în Patrimonium Banaticum, V, Timişoara, 2006, pp. 61-68.
Draşovean Florin, Feneşan Costin, Flutur Alexandru, Szentmiklosi Alexandru, El Susi Georgeta, Kopeczny Zsuzsanna, Kiss Hedy, Şeptilici Raul, Dinu Niculina, Timişoara în amurgul Evului Mediu, Timişoara, 2007.
Gindele Robert, Gaşpar Adriana, Palanca Mică-cartier otoman redescoperit. Parcul Justiţiei Timişoara, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 38-39.
Gindele Robert, Marta Liviu, Gaşpar Adriana, În vreme de război şi pace. Bastionul Carol şi Palanca Mare-str. Oituz, Timişoara, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 28-29.
Hamat Ana, Cercetările arheologice preventive în Cetatea Timişoarei, strada Lucian Blaga, anul 2014. Raport preliminar, în Banatica, XXIV, 1, 2014, pp. 225-252.
Hamat Ana, La braţ cu Evliya Çelebi prin Cetatea Timişoarei. Studiu de caz: Piaţa Medieval Târzie descoperită pe str. Lucian Blaga, în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie şi istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, Szeged, 2015, pp. 538-554.
Micle Dorel, Balaci-Crânguş Mariana, Băile turceşti din Piaţa Libertăţii, Timişoara. Un monument arheologic inedit în contextul reabilitării centrului istoric al oraşului, în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie şi istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 555-573.
Oprean Cristian, Micle Dorel, Bălăşescu Adrian, Faunadin Piaţa Libertăţii din Timişoara descoperită în urma cercetărilor arheologice preventive (Campania 2013-'14), în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie şi istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 1-27.
Tănase Daniela, Mare Mircea, Cercetările arheologice de la Timişoara-str. Eugeniu de Savoya nr. 16 (Raport perliminar), în Materiale şi cercetări arheologice, Serie Nouă, III, 2007, pp. 153-162.
Vlase Dan, Vlase Titus, Micle Dorel, Analize FT-IR/DTG-DSC aplicate pe ceramica otomană descoperită în urma săpăturilor arheologice de salvare din Piaţa Libertăţii Timişoara, (Campania 2013-'14), în Arheovest, Interdisciplinaritate în arheologie şi istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 831-848.
Bibliographic notes 188. Fl. Draşovean, M. Mare, P. Rogozea, Fl. Marţiş, Raport de cercetare arheologică preventivă derulată în Piaţa „Timişoara 700”, în Patrimonium Banaticum, V, Timişoara, 2006, pp. 61-68; Fl. Draşovean, C. Feneşan, Al. Flutur, Al. Szentmiklosi, G. El Susi, Zs. Kopeczny, H. Kiss, R. Şeptilici, N. Dinu, Timişoara în amurgul Evului Mediu, Timişoara, 2007; D. Tănase, M. Mare, Cercetările arheologice de la Timişoara-str. Eugeniu de Savoya nr. 16 (Raport perliminar), în Materiale şi Cercetări Arheologice, Serie Nouă, III, 2007, p. 153-162.
189. A. Hamat, Cercetările arheologice preventive în Cetatea Timişoarei, strada Lucian Blaga, anul 2014. Raport preliminar, în Banatica, XXIV, 1, 2014, p. 225-252; A. Hamat, La braţ cu Evliya Çelebi prin Cetatea Timişoarei. Studiu de caz: Piaţa Medieval Târzie descoperită pe str. Lucian Blaga, în Arheovest, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, Szeged, 2015, pp. 538-554.
190. C. Oprean, D. Micle, A. Bălăşescu, Fauna din Piaţa Libertăţii din Timişoara descoperită în urma cercetărilor arheologice preventive (Campania 2013-'14), în Arheovest, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, p. 1-27; D. Micle, M. Balaci-Crânguş, C. Timoc, Băile turceşti din Piaţa Libertăţii, Timişoara. Un monument arheologic inedit în contextul reabilitării centrului istoric al oraşului, în ArheoVest, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 555-573; D. Vlase, T. Vlase, D. Micle, Analize FT-IR/DTG-DSC aplicate pe ceramica otomană descoperită în urma săpăturilor arheologice de salvare din Piaţa Libertăţii Timişoara, (Campania 2013-'14), în ArheoVest, Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, In Memoriam Florin Medeleţ (1945-2005), III, 2, Szeged, 2015, pp. 831-848.
191. D. Diaconescu, Trecutul de sub paşii noştri. Fortificaţiile cetăţii Timişoara din perioada Otomană. Str. Constantin Muşat, în Arheologia Banatului, 2015, p. 16-17.
192. R. Gindele, A. Gaşpar, Palanca Mică-cartier otoman redescoperit. Parcul Justiţiei Timişoara, în Arheologia Banatului, 2015, p. 38-39.
193. R. Gindele, L. Marta, A. Gaşpar, În vreme de război şi pace. Bastionul Carol şi Palanca Mare-str. Oituz, Timişoara, în Arheologia Banatului, 2015, pp. 28-29.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu