Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Timişoara | Site: Piaţa Unirii | Excavation Year: 2015

Excavation Year   2015
Epoch
Late Medieval Age (14th - 18th cent.);
Modern
Periods
Medieval Age;
Modern Age
Site Category
Defence;
Civil;
Domestic;
Unassigned
Site Types
Habitation;
Fortified settlement;
Urban settlement;
Citadel;
Assemblage/construction
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Timiş
Locality   Timişoara
Commune   mun. Timişoara
Site  Piaţa Unirii
Site Sector Centru istoric
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălărie Andrei Muzeul Banatului, Timişoara
Diaconescu Dragoş Muzeul Banatului, Timişoara
Georgescu Andrei Muzeul Banatului, Timişoara
Harnischfeger Cristine Universitatea de Vest, Timişoara
Leonti Iulian Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Szentmiklosi Alexandru Site director Muzeul Banatului, Timişoara
National Arch. Record Site Code 155252.06
Report În cadrul proiectului „Reabilitarea spaţiilor publice din centrul istoric al Municipiului Timişoara”, Muzeul Banatului a efectuat în Piaţa Unirii cercetări arheologice preventive care au fost finalizate în data de 16 august 2014. Ulterior, pe latura vestică a pieţei, constructorul a coborât sub cota de fundaţie a proiectului (-0,65 m), dezvelind baza valului de pământ care a format zidul de incintă a cetăţii Timişoara, în perioada stăpânirii otomane (Pl. 1/1-2). Ca urmare a sesizării şirului de stâlpi care au format structura de rezistenţă a valului de pământ, DJC Timiş a solicitat Muzeului Banatului reluarea cercetărilor arheologice preventive pentru descărcarea de sarcină arheologică a vestigiilor arheologice afectate. A doua campanie de cercetări arheologice preventive de la obiectivul Timişoara - Piaţa Unirii a demarat în 9 decembrie 2014 şi a fost finalizată pe data de 23 ianuarie 2015.
Perimetrul iniţial al cercetării arheologice (secţiunea S.III.B) a fost de 149 m2. Secţiunea arheologică a avut, iniţial, o lungime de 34,25 m şi 4,35 m lăţime. Deoarece umpluturile moderne de pământ ale pieţei prezentau un risc major de surpare, în baza informărilor oficiale făcute de specialiştii proiectului, cercetarea arheologică a fost restrânsă succesiv, pentru a se evita afectarea fundaţiilor clădirilor istorice de pe latura vestică a pieţei precum şi a infrastructurii de apă potabilă a cartierului Cetate.
Noile cercetări arheologice preventive din Piaţa Unirii au completat, în mod substanţial, informaţiile ştiinţifice privind atât tehnica de construire a zidului de incintă a cetăţii Timişoara cât şi a amenajării pieţei, în sec. al XVIII-lea.
Zidul de incintă a fost construit din depuneri succesive de pământ şi lut, confirmând descrierile făcute de către Henrik Ottendorf(1), Evliya Çelebi(2) şi Tutovicz János(3).
Cele trei escarpe surprinse în secţiunea S.III.B (Pl. 11/1) au corespuns cu escarpele surprinse în secţiunea S.lll, din prima campanie de cercetări arheologice preventive (2014). Escarpele I şi II care corespund unor perioade istorice anterioare asediului din 1716 au fost formată din câte două şiruri paralele de trunchiuri de copaci (probabil, stejar), cu diametrul de 0,15 m - 0,24 m. Aceste trunchiuri au avut vârful ascuţit, fiind bătuţi în şanţuri de fundaţie.
Cea de-a treia escarpă a vechiului val de pământ din perioada otomană a fost ultima reparaţie de dinaintea asediului din 1716. Din această reparaţie, a fost surprins un singur şir de trunchiuri de copaci. Conform hărţii din lui Ostertag Heinrich, tirul artileriei habsburgice a fost concentrat pe latura nordică a cetăţii Timişoara, identificată, în prezent, cu zona Pieţei Unirii. Urmele acestui bombardament au fost surprinse şi arheologic.
Pe baza artefactelor arheologice descoperite în lutul şi pământul adus pentru amenajările succesive ale escarpei zidului de incintă, s-a putut constata faptul că cetatea otomană a avut trei reparaţii majore şi mai multe intervenţii punctuale, de reparare sau de consolidare a structurii de rezistenţă a valului de pământ. Aceste reamenajări ale escarpei au avut loc în decursul sec. XVI-XXVIII. în ceea ce priveşte reparaţiile punctuale, nu ar fi exclus ca acestea să fi fost rezultatul evenimentelor militare de la sfârşitul sec. XVII când. în cadrul evenimentelor militare din anul 1716, latura nordică a cetăţii a fost bombardată de artileria habsburgică, urmele bombardamentului fiind surprinse şi în secţiunea S.III.B.
În completarea informaţiilor obţinute în cursul cercetărilor arheologice preventive din 2014, în cadrul celei de-a doua campanii, a fost confirmat faptul că după cucerirea Timişoarei, habsburgii au reparat şi reutilizat cetatea de pământ. Baza valului de pământ care a format zidul de incintă a fost lăţit aprox. 4 m, fiind protejată de o escarpă solidă, din trunchiuri de stejar. Escarpa a IV-a valului de pământ a fost făcută din trunchiuri masive de copaci de aprox. 0,30 m în diametru, dispuse orizontal. Fixarea escarpei s-a făcut cu ajutorul unor trunchiuri masive de copaci (foarte probabil, de stejar). Aceştia au fost ciopliţi la vârf şi bătuţi în albia îngustată a braţului de râu care a protejat latura nordică a cetăţii Timişoara.
După demararea lucrărilor de construcţie a fortificaţiei bastionare de tip Pagan(4), în 1732(5), vechea cetate de pământ a Timişoarei a fost dezafectată definitiv. Construirea catedralei episcopale romano-catolice (1736-1771)(6) a determinat şi amenajarea urbanistică a zonei în care a existat zidul de incintă. La amenajarea pieţei care urma să deservească procesiunile religioase din faţa catedralei episcopale romano-catolice, valul de pământ a fost nivelat, în prezent, păstrându-se doar baza acestuia. Din această cauză, în lipsa unor evidenţe stratigrafice clare, unele reamenajări şi reparaţii ale fortificaţiei sunt greu de precizat.
În secţiunea S.III.B nu au fost dezvelite vechile amenajări pietonale ale pieţei, surprinse pe laturile de nord, sud şi est a pieţei însă, în afara perimetrului de cercetare arheologică, la marginea trotuarului actual, în decaparea făcută de constructor au fost dezvelite vechile canalizări ale Timişoarei. Aceste conducte se datează la sfârşitul sec. XIX - începutul sec. XX. Alături de conducta canalizării „Vidrighin”, introdusă la aprox. 4 m adâncime, pe latura vestică a Pieţei Unirii (cel mai probabil, în 1910), a fost descoperită partea inferioară unei conducte de beton de aprox. 0,40 m, care a făcut parte din reţeaua de canalizare a oraşului, la începutul sec. XX. Marcajele în relief de pe exterior indică ca şi fabricant pe Goldstein Fülöp, cunoscut fabricant de ciment din Timişoara. La est de această conductă a fost dezvelită vechea ţeavă de canalizare a oraşului, introdusă de Stan Vidrighin.
Artefactele arheologice descoperite în S.III.B, în special ceramică, artefacte din fier şi piele) se datează, în marea lor majoritate, în perioada otomană. în pământul de umplutură din amenajarea escarpei IV (reparaţia habsburgică) a fost descoperit o monedă fragmentară veneţiană din aur (un zecchino, posibil Andrea Gritti, 1523-1538). Poziţia secundară în care s-a aflat moneda nu permite utilizarea ei ca şi argument de datare însă, contribuie la informaţiile privind relaţiile comerciale pe care le avea Timişoara la sfârşitul evului mediu.
La analizarea cercetărilor arheologice preventive, trunchiurile de copaci rămaşi in situ, au fost conservaţi în baza soluţiei tehnice formulate de specialişti. La final, trunchiurile de copaci care au format cele patru escarpe a fost acoperite cu pământ din acelaşi nivel, iar mai apoi, acoperiţi cu geotextil.
Abstract other lang.
Abstract   During the period between 2014, December 9th and 2015, January 23rd, the second campaign of the rescue excavation took place in the Union Square.
In the area of trench S.III.B it was uncovered the enclosure rampart of Timişoara fortress during the Ottoman period. The scarp of the rampart was made from massive trunks of trees (probable, oak), set in double lines. The scarp had three major re-buildings. Every new scarp have been progressively moved in front of the old one. The system of construction of the rampart confirmed the descriptions done by Henrik Ottendorf, , Evliya Çelebi şi Tutovicz János.
After the conquest of Timisoara by the Prince Eugene of Savoy, the ramparts of the old Turkish fortress were repaired (Scarp no. 4), being used until 1732.
In the earthen lens that formed the base of the rampart and the successive reconstructions of the escarp there were uncovered ceramic fragments belonging to the 16th-18th centuries, fragments of pipes, iron bolts, round shots, arrowheads as well as a fragmentary golden coin (zecchino) issued probably by Andrea Gritti (1523-1538).
Alongside the archaeological vestiges, the second campaign of rescue excavations, brought new evidence for the urban works in the Union Square (Domplatz, Losonczi tér).
Bibliography Buruleanu-Medeleţ 2004, Buruleanu D. N., Medeleţ Fl., Timişoara: Povestea oraşelor sale. The Story of its Towns, Ed. Mirton, Timişoara, 2004.
Capotescu 2008, Capotescu V., Arhitectura Militară Bastionară în România, Vol. 1, Cetatea Timişoara, Ed. Bastion, 2008.
Călători străini.,.1976, Călători străini despre Ţările Române, Vol. VI (Partea I: Paul de Alep, îngrijit de M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Partea a ll-a: Evlia Celebi, îngrijit de Mustafa Ali Mehmet, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
Feneşan 2014, Feneşan C., O descriere a cetăţii Timişoara din august 1716. A description of the Fortress of Timişoara (Temeswar) from August 1716. AnB, XXII, 2014, 295-299.
Magina 2013, Andrian Magina, Fortificaţiile Lipovei şi Timişoarei în preajma cuceririi otomane (1551). Fortification of Lipova and Timişoara on the Eve of Ottoman Conquest. AnB, XXI, 2013, 299-303.
Opriş 2007, Opriş M., Timişoara: monografie urbanistică, Vol. I, Descoperiri recente care au impus corectare istoriei urbane a Timişoarei, Ed. Brumar, Timişoara, 2007.
Opriş-Botescu, 2014, Opriş M., Botescu M., Arhitectura istorică din Timişoara (Temeswar, Temesvár, Timişoara), 2014.
Ottendorf 2006, Ottendorf H., De la Viena la Timişoara, 1663. Von Wien auff Temeswar, 1663. Bécstol Temesvárig, 1663. Od Beca do Temisvara, 1663, Ed. Banatul-Artpress, Timişoara, 2006.
Bibliographic notes 1. Ottendorf 2006.
2. Călători stră/n/...19^6, 494-503.
3. Feneşan 2014, 295-299.
4. Capotescu 2008, 141.
5. Opriş 2007, 70.
6. Buruleanu-Medeleţ, 2004, 25; după M. Opriş şi M. Botescu, catedrala a fost finalizată în 1774 (Opriş-Botescu, 2014, 54).
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu