|
Report |
Situl arheologic din punctul Stânca Strehan se află la nord-nord-vest de satul Tohani, nord de ferma Dumbrava şi de DJ 100H, pe o stâncă golaşă alungit-ovală ce domină zona, cu orientarea vest-est, având altitudinea de aproximativ 500 m. Stânca Strehan reprezintă un masiv calcaros format dintr-o serie de patru vârfuri principale şi alte două mai mici.
Situl a fost descoperit de Virgil Nitu în anul 2015 în urma unor cercetări cu detectorul de metal. Acesta a predat Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova o serie de piese printre care remarcăm o secure cu margini ridicate realizată din cupru, 3 vârfuri de săgeată din cupru şi o fibulă din bronz specifică secolului III d.Hr.. Acestea au intrat în patrimoniul instituţiei. De asemenea, a adus la muzeu şi ceramică preistorică. În data de 21 ianuarie 2015 ne-am deplasat pe teren şi am identificat locul descoperirilor. Am constatat existenţa unei locuiri sporadice pe unul din cele patru vârfuri de deal, respectiv dealul aflat la extremitatea estică a masivului (aici fuseseră descoperite 2 vârfuri şi securea cu margini ridicate). Materialele ceramice erau puternic corodate, atipice, aparţineau probabil începutului epocii bronzului. Stratul arheologic era spălat în marea majoritate a suprafeţei dealului, putând fi observată stânca naturală curată şi grohotiş. În data de 03 februarie 2016 ne-am deplasat pe dealul numărul 2 (de la vest la est) deoarece ne fusese semnalată de către V. Nitu prezenţa unor fragmente ceramice şi oase. În urma cercetării de suprafaţă am identificat fragmente ceramice şi oase de animale scurse pe panta abruptă de sud sau scoase la suprafaţă în muşuroaie de cârtiţe. Caracteristicile ceramicii au asigurat datarea sitului la începutul epocii bronzului.
Aceste descoperiri arheologice veneau în completarea cercetărilor de la Şoimeşti derulate de instituţia noastră, putând constitui o oportunitate pentru completarea informaţiilor privind evoluţia comunităţilor umane la mijlocul mileniului III î.Hr în zona de nord a Munteniei. Prin urmare ne-am propus realizarea unui diagnostic arheologic pe vârful cu numărul 2 ce se prezintă ca un platou alungit lung de circa 60 m şi lat de 6-10 m (suprafaţa plană). Săpătura arheologică a fost realizată atât pentru stabilirea caracterului locuirii şi cadrului cultural al materialelor descoperite, cât şi pentru stabilirea unei eventuale strategii de cercetare sistematică în viitorul apropiat. Ne-am propus să surprindem atât situaţii stratigrafice clare ale sitului/depozitului arheologic, cât şi să identificăm zone de interes ce merită abordate sistematic în campanii viitoare de cercetare. Metodologia de cercetare a fost adaptată obiectivelor principale, fiind abordate prin săpături arheologice două areale distincte din cadrul sitului denumite astfel: arealul A (zona platoului); arealul B (zona de sud accidentată). Aceste secţiuni au avut următoarele caracteristici (amplasament, dimensiuni, orientare):
S.I - a fost amplasată în arealul A, la 3 m sud de marginea abruptă a stâncii numărul 2, în apropierea unei cruci de metal; terenul are un aspect mai lin în primii 15 m, apoi spre est devine accidentat; secţiunea a avut lungimea de 10 m şi 1 m lăţime, orientată aproximativ V-E. Stratigrafia este una simplă, imediat sub stratul vegetal se află o depunere arheologică inconsistentă, cu o grosime neuniformă ce nu depăşeşte 0,15 m într-un strat de culoare negricioasă, aspect măzăricos; sub acest nivel apare stânca naturală. Au fost descoperite fragmente ceramice grosiere, atipice, toate din epoca bronzului şi oase de mamifere; cea mai importantă descoperire este o lamă din silex, retuşată, o dăltiţă din piatră şlefuită şi un cuţit curb de tip Krummesser.
S.II - a fost amplasată în arealul B, la 9,40 m est de S.II, perpendicular cu aceasta, în dreptul metrului 6,20 m al S.I.; a avut dimensiunile de 8x1m. Stratigrafia este una simplă, imediat sub stratul vegetal se află o depunere arheologică inconsistentă, cu o grosime neuniformă ce evoluează între 0,15 - 0,50 m (de la nord la sud, concentrarea fiind în carourile 3 şi 4) într-un strat de culoare negricioasă, aspect măzăricos; sub acest nivel apare stânca naturală. Au fost descoperite fragmente ceramice grosiere sau fine, cele mai multe atipice, toate din epoca bronzului şi oase de mamifere; sub acest strat apar pietre şi stânca naturală. Din descoperirile importante remarcăm trei cuţite curbate realizate din piatră de tip Krummesser, o dăltiţă din piatră şlefuită, o bucată de deşeu de prelucrare din cupru/bronz?, dar şi ceramică cu forme tipice epocii. Stratul arheologic apare spălat, materialul fiind probabil în poziţie secundară.
Sondaj 1/2016 - a fost amplasat în arealul B, la 3 m est de sudul S.II, paralel cu acesta; a avut dimensiuni de 2x1 m. Stratigrafia este grosieră, fiind identificat un strat cu grosimea de aproximativ 0,4 m, consistenţă argiloasă, culoarea negricioasă; au fost descoperite fragmente ceramice grosiere, atipice, toate din epoca bronzului şi oase de mamifere.
Materialele arheologice aflate in situ pot fi atribuite mijlocului mileniului III î.Hr., putând fi legate eventual de o etapă timpurie a culturii Monteoru. Mare parte din ceramică este nedecorată, formele cele mai uzuale sunt vasele cu gură puternic răsfrântă (evazată). Decorurile constau în brâuri alveolate, uneori crestate, adâncituri pe buză, incizii. Apar cochilii pisate în pastă. Remarcăm şi o toartă tubulară. Câteva fragmente cu benzi cu margini în relief, într-un caz flancate de adâncituri, au analogii cu cele din situl de la Năeni-Colarea sau în mediul cultural Schneckenberg.
Deocamdată nu am surprins în nici una din suprafeţe o situaţie stratigrafică sigură care să ofere oportunitatea unor cercetări sistematice care să se desfăşoare în viitor. De asemenea, accesul este unul foarte dificil, zilnic trebuind să urcăm şi să coborâm logistica de şantier şi materialele arheologice descoperite. La toate acestea se adaugă condiţionalităţile de mediu generate de prezenţa unei flore protejate. Având în vedere caracterul de diagnostic al cercetării credem că aceasta şi-a atins scopul iniţial, realizarea unei săpături arheologice extinse în viitorul apropiat fiind improbabilă.
|
