Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Topalu | County: Constanţa | Site: Cetatea Capidava | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Topalu
Commune   Topalu
Site  Cetatea Capidava
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Dobrinescu Ionuţ Cătălin Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Manea Ioana Muzeul Naţional de Istorie a României
Moței Raluca Iuliana Muzeul Municipiului Bucureşti
Opriş Ioan Carol Universitatea Bucureşti
Pinter Zeno-Karl Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Potârniche Tiberiu Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Raţiu Alexandru-Mircea Muzeul Naţional de Istorie a României
Urduzia Claudia Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
National Arch. Record Site Code 63063.01
Report Date fiind condiţiile speciale legate de pandemie, cercetările arheologice de la Capidava s-au desfăşurat în 2020 într-un unic sector (sectorul de est) intra muros:

Sectorul de EST (sector V). Cercetările arheologice desfăşurate în sectorul estic al cetăţii de la Capidava au fost realizate în intervalul 16 septembrie – 27 octombrie 2020, având ca scop principal continuarea cercetărilor realizate în campaniile precedente, precum şi efectuarea unor lucrări de conservare asupra edificiilor plasate la vest de Via Principalis. În perioada 28 octombrie – 30 octombrie, membrii colectivului ştiinţific au realizat măsurători şi înregistrări, operaţiuni de ambalare a materialelor arheologice descoperite etc.
În campania 2020 cercetările arheologice efectuate în sectorul de est s-au desfăşurat în principal pe latura de nord-est, înspre curtina F, într-un edificiu nou, denumit convenţional edificiul E2. Cel de-al doilea obiectiv al campaniei arheologice desfăşurată în acest an în sectorul estic al fortificaţiei de la Capidava a fost reprezentat de cercetarea întreprinsă în încăperea C10, aflată la vest de edificiul E2.
EDIFICIUL E2: Încăperile C8A, C8B, C7
Edificiul E2 este situat în partea de nord a sectorului de est, având latura de nord-est alipită curtinei F. Acesta descrie o formă dreptunghiulară, alungită şi are componenţa sa 3 camere, denumite în ordinea descoperirii lor: C8A, C8B şi C7.
Cercetările arheologice efectuate aici de către Z. Covacef au fost stopate în anul 1996. În cadrul campaniei 2006 au fost efectuate apoi o serie de lucrări de conservare şi restaurare asupra zidurilor perimetrale, în special asupra celor localizate în C8A. În vara anului 2020, au fost efectuate lucrări de restaurare asupra edificiului mai sus menţionat, lucrări realizate în cadrul proiectului cu fonduri UE gestionat de CJ Constanţa şi recent încheiat. Aceste lucrări au vizat refacerea şi consolidarea zidurilor perimetrale, prin adăugarea unei asize de cărămidă, pornind de la amprentele păstrate în mortarul original, precum şi a două asize de protecţie, realizate din blocuri de piatră.
Conform înregistrărilor anterioare, nivelul la care cercetarea arheologică a fost stopată este reprezentat de un nivel de distrugere plasa cronologic în a doua jumătate sau chiar spre sfârşitul secolului al VI-lea p.Chr. Această situaţie nu este singulară în sectorul estic al Capidavei, ea fiind recent documentată şi în cazul edificiului E1.
Se cuvin amintite aici şi câteva date referitoare la metodologia de lucru abordată: datorită dimensiunilor reduse ale edificiului (14,35 m x 5,08 m) am hotărât realizarea a două secţiuni stratigrafice, dispuse perpendicular pe curtina F, având un martor de 1,00 m între ele, cu scopul de a surprinde cât mai bine informaţiile stratigrafice. Au fost obţinute astfel două secţiuni, denumite convenţional S1 şi S2, iar săpătura s-a desfăşurat simultan în toate cele 3 încăperi. În campania din anul 2019 a fost investigată secţiunea S2, debutând astfel datorită problemelor ridicate de evacuarea pământului rezultat din săpătură.
Încăperea C7: a fost cercetată secţiunea S1, cu lăţimea de 2,00 m şi lungimea de 7,65 m. Pe parcursul cercetării au fost surprinse atât nivelul de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea, cât şi un nivel anterior, databil în secolul al IV-lea p.Chr. Pe verticală, săpătura a înregistrat adâncimi variabile, cuprinse între -1,20 m şi -1,65 m, fără să fi atins nivelul de loess. Pe parcursul cercetării au fost identificate 3 noi ziduri realizate din piatră legată cu pământ, dispuse paralel faţă de curtina F; acestea reprezintă faze anterioare ale construcţiei.
Nivelul de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea a fost surprins parţial în colţul de vest al edificiului, reprezentând totodată cota la care cercetarea a fost încheiată în campania arheologică din anul 1996. A fost înregistrat un nivel de incendiu puternic, cu resturi lemnoase şi urme de cenuşă, fiind recuperate cu acest prilej 3 vase întregibile (două ulcioare amforoidale şi un castron stampat de tip African Red Slip Ware, precum şi resturile unei amfore de tip LR2 puternic calcinată. Tot în această zonă a fost descoperit un vas de provizii (dolium), în stare bună de conservare, a cărui buză, parţial afectată păstra urmele incendierii. Acest aspect confirmă cota nivelului de călcare, completând astfel informaţiile obţinute în campania din anul 2019, când în centrul acestei încăperi a fost documentat un alt dolium păstrat în stare fragmentară, plasat la o cotă similară.
După îndepărtarea stratului de dărâmătură şi resturi de incendiu, a fost înregistrat un nivel de sol galben, puternic tasat şi cu puţin material arheologic. Acesta constituia un strat de nivelare şi care a fost distribuit intenţionat peste construcţiile mai vechi, demantelate.
Cele trei ziduri descoperite sunt orientate pe direcţia NV-SE, fiind dispuse paralel faţă de traseul curtinei F. Toate cele trei ziduri au fost realizate din piatră legată cu pământ şi se păstrează fragmentar, fiind demantelate cu rigurozitate. Acestea au următoarele dimensiuni: Zidul 1 (ZPP1) – L = 2,00 m, l = 0,75 m, h = 0,30 m, Ac = - 1,00 m şi păstrează 3 asize realizate din pietre de mici dimensiuni, legate cu pământ; Zidul 2 (ZPP2) – L = 2,00 m, l = 0,42 m – 0,44 m, h = 0,21 m, Ac = - 1,30 m şi păstrează 3 asize realizate din pietre de mici dimensiuni, legate cu pământ; Zidul 3 (ZPP3) – L = 2,00 m, l = 0,75 m, h = 0,40 m, A(dâncimea)c(onturare) = - 0,70 m – 0,80 m, păstrează 2 asize realizate din pietre de dimensiuni medii şi mari, legate cu pământ. În urma cercetării arheologice s-a putut stabili faptul că zidurile ZPP1 şi ZPP3 corespund aceleiaşi perioade, în timp ce ZPP2 reprezintă o fază anterioară afectată de refacerile succesive ale edificiului.
Materialul arheologic descoperit aici este puternic fragmentat, fiind înregistrată totodată şi o amenajare din ţigle şi olane sparte, care a servit drept suport/bază pentru fixarea în teren a vasului de provizii. Din raţiuni de conservare, acesta a fost golit în integralitate, constatându-se faptul că în partea inferioară acesta a fost fixat cu ajutorul unor pietre de dimensiuni mici şi medii. La finalul campaniei, acesta a fost învelit cu material geotextil în vederea conservării in situ, pe perioada sezonului rece.
Cercetarea arheologică efectuată în cadrul campaniei din anul 2020 asupra edificiului E2 s-a limitat doar la practicarea secţiunii S1 în încăperea C7. Datorită elevaţiei crescute a zidului perimetral rezultat în urma lucrărilor de restaurare, evacuarea pământului produs în urma cercetării arheologice a fost mult îngreunată şi din acest motiv am decis reprogramarea cercetării pentru încăperile C8A şi C8B, precum şi demontarea martorului stratigrafic, pentru campania imediat următoare.
Încăperea C10 : este situată la vest de edificiul E2, iar cercetarea arheologică efectuată aici iniţial a fost oprită în campaniile din anul 1997-1998. Zidurile perimetrale descriu un traseu trapezoidal, cu baza mică către nord –vest. În toamna anului 2019 a fost efectuată restaurarea şi consolidarea zidurilor perimetrale existente ale încăperii în cadrul proiectului de intervenţie recent încheiat. Cu acest prilej au fost identificate accesul plasat pe latura sudică, precum şi o posibilă ieşire situată la est. Tot cu acest prilej a fost formulată ipoteza că încăperea C10 reprezintă o construcţie adosată în componenţa edificiului E2, ca urmare a legăturii înregistrate pe latura nordică a zidului.
Din punct de vedere metodologic, suprafaţa încăperii C10 a fost împărţită în trei secţiuni denumite convenţional SI-SIII, orientate pe direcţia E-V, cu scopul de verificare a informaţiilor de ordin stratigrafic. În cadrul acestei campanii au fost cercetate secţiunile SI, respectiv SIII, obţinându-se astfel două profile ce reprezintă marginile secţiunii SII. Aceasta va face obiectul cercetării din campania viitoare.
Secţiunea SI are lăţimea de 2,30 m şi lungimea de 5,00 m, conform amprentei camerei. Pe parcursul cercetării au fost surprinse atât nivelul de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea, cât şi un nivel anterior, databil în secolul al IV-lea p.Chr. Pe verticală, săpătura s-a realizat până la adâncimea de -1,60 m, fără a fi atins nivelul de loess. Pe parcursul cercetării au fost identificate mai multe straturi arheologice reprezentate de amenajări, distrugeri şi demantelări ale unei faze mai vechi a edificiului.
Astfel, după îndepărtarea nivelului de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea, la care s-a oprit cercetarea arheologică precedentă, a fost înregistrat un nivel de dărâmătură alcătuit din piatră şi resturi de ţigle şi olane, cu o consistenţă eterogenă. La adâncimea de -0,55 m a fost identificat traseul unui zid orientat NNE –SSE, realizat din blocuri de piatră legate cu pământ (ZPP1), ce are o lăţime de 0,45 m şi o lungime păstrată variabil 0,52 m/0,55 m; pe verticală acesta se păstrează pe o înălţime de 0,46 m, fiind alcătuit din patru asize realizate din blocuri de piatră de bună calitate, aranjate ordonat. Traseul acestui zid a fost întrerupt ulterior, post demantelare, de implantarea unui vas de provizii de tip dolium, afectat la rândul său de amenajările mai târzii. Deşi nu au mai fost identificate resturile acestuia, a fost înregistrată amprenta sa, ce descrie o groapă cvasicirculară, având diametrul de 140 x 120 cm şi o protuberanţă centrală cu diametrul de 30 cm. Sub acest nivel, a fost identificat un strat de pământ galben – cafeniu ce corespunde nivelului de amenajare a ZPP 1. Materialul arheologic descoperit aici este puternic fărâmiţat şi reprezintă resturi provenite atât de la recipiente amforice, cât şi de la veselă folosită în bucătărie (în special căni şi oale). Pe baza acestui material, nivelul de amenajare corespunde secolului al IV –lea p.Chr şi reprezintă o succesiune de bulversări şi intervenţii succesive.
Pe latura vestică a încăperii C10, cercetarea arheologică efectuată în secţiunea SI a relevat faptul că zidul prezintă o uşoară deviaţie pe direcţia NE –SV, fapt ce poate fi asociat la ora actuală fie cu un aliniament iniţial diferit, fie cu o utilizare spaţială adaptată la construcţiile deja existente. Această informaţie va putea fi verificată cu ocazia campaniei viitoare, când ne propunem cercetarea integrală a încăperii C10, prin practicarea secţiunii S II. Pe latura estică a fost identificat un alt zid, suprapus perfect de faza târzie a zidului perimetral al C10. Zidul (ZPP 2) realizat din piatră legată cu pământ a fost înregistrat pe toată lăţimea secţiunii SI; acesta păstrează 4 asize pe o înălţime de 50 de cm şi a fost conturat la adâncimea de -1,20 m. Lăţimea vizibilă este de doar 14 cm, cu blocurile de piatră din componenţa sa de dimensiuni medii, dar riguros aşezate.
Secţiunea SIII are lăţimea de 2,50 m şi lungimea de 5,60 m, conform amprentei camerei. Pe parcursul cercetării au fost surprinse atât nivelul de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea, cât şi un nivel anterior, databil în secolul al IV-lea p.Chr. Pe verticală, săpătura s-a realizat până la adâncimea de -2,00 m, adâncime la care a fost atins nivelul de loess. Pe parcursul cercetării au fost identificate mai multe straturi arheologic,e fiind consemnate două demantelări succesive ale fazelor mai vechi de construcţie.
După îndepărtarea nivelului de distrugere de la sfârşitul secolului al VI-lea, la care s-a oprit cercetarea arheologică precedentă, a fost înregistrat un nivel de dărâmătură cu sol gri – cenuşiu, alcătuit din piatră, cărămizi şi resturi de ţigle şi olane, având o consistenţă eterogenă. La adâncimea de -0,60 m a fost identificat traseul unui zid orientat NNE –SSE, realizat din blocuri de piatră legate cu pământ (ZPP1), ce are o lăţime variabilă, cuprinsă între 0,65 şi 0,68 m; pe verticală, acesta se păstrează pe o înălţime maximă de 1,35 m, fiind alcătuit din opt asize realizate din blocuri de piatră de bună calitate, aranjate ordonat. Traseul acestui zid a fost întrerupt ulterior, post demantelare, atât de latura vestică, cât şi de cea estică a zidurilor perimetrale ale încăperii C10, în faza târzie a edificiului. Cea de-a doua demantelare, mai timpurie, este reprezentată de amprenta unui şanţ, identificat la adâncimea de -1,90 m, care descrie traseul unui zid perpendicular pe ZPP1. Lăţimea şanţului este de 0,60 m, iar cercetarea sa va face obiectul campaniei viitoare, după investigarea secţiunii S II şi deschiderea în suprafaţă a încăperii C 10. Materialul arheologic descoperit este puternic fărâmiţat şi reprezintă resturi provenite atât de la recipiente amforice, cât şi de la veselă de bucătarie. Pe baza acestui material, nivelul de amenajare corespunde secolului al IV –lea p.Chr.
Un aspect foarte important ar fi acela potrivit căruia traseul zidului ZPP1 se conectează foarte bine cu cel al zidului Z3, descoperit în încăperea C7 din E2 pe parcursul campaniei de cercetare arheologică sistematică din anul 2019. Această informaţie ne conduce spre ipoteza că anterior a funcţionat un edificiu mai amplu, înlocuit mai târziu de amplasamente diferite, plasate în acord cu repartiţia spaţială şi necesităţile existente pe parcursul secolului al VI-lea p.Chr. Lipsa unei distrugeri violente, precum şi demantelarea sistematică realizată unitar şi liniar probează în egală măsură atât o perioadă liniştă, dar şi o evidentă politică de reconstrucţie edilitară. Toate aceste ipoteze vor fi verificate în campania viitoare, prin prelungirea secţiunii S III, în exteriorul încăperii C10 şi conectarea acesteia cu secţiunea S2 din C7, pentru verificarea traseului zidului ZPP1/ Z3.
Alături de săpătura arheologică efectuată în interiorul edificiului E2/C7 şi în încăperea C10, un alt obiectiv important al campaniei a fost realizarea lucrărilor de conservare asupra edificiilor plasate la vest de Via Principalis, precum şi îndepărtarea vegetaţiei şi a resturilor de piatră şi moloz din turnurile T7, T6, T5 şi T4. Campania din anul 2020 a debutat prin realizarea lucrărilor specifice de curăţare a vegetaţiei şi îndepărtarea tuturor resturilor de materiale de construcţie rămase în urma proiectului de intervenţie asupra curtinelor şi zidurilor interioare, atât pe toată suprafaţa sectorului de Est, cât şi în împrejurimi. Au fost efectuate umpluturi minimale în zona zidurilor perimetrale ale edificiului E1, precum şi completări în interiorul acestuia, ca urmare a precipitaţiilor abundente din sezonul trecut, care au produs surpări la partea superioară a umpluturilor efectuate iniţial. Referitor la lucrările de acoperire ale edificiilor plasate la vest de Via Principalis menţionăm următoarele etape: curăţirea vegetaţiei existente pentru preîntâmpinarea dezvoltării rădăcinilor, acoperirea integrală a zidurilor cu material geotextil, adăugarea pământului galben în starturi succesive.
În concluzie, cercetările arheologice realizate în sectorul estic al cetăţii Capidava din cadrul campaniei 2020 au fost efectuate pe o suprafaţă însumând circa 40,00 mp. Pe verticală, săpătura are o distribuţie variabil, în funcţie de complexele atinse, înregistrându-se adâncimi între -1,20 m şi -2,00 m. Principalele rezultate ale campaniei sunt reprezentate de descoperirea celor 3 ziduri ce atestă faze anterioare de construcţie ale edificiului E2 alipit spre nord-est curtinei F. Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în cazul încăperii C10, fiind confirmată cu această ocazie ipoteza că această încăpere reprezintă o extindere a edificiului E2, având la bază o construcţie mai veche, de aceleaşi dimensiuni. Au fost recuperate elemente de acoperiş, vase ceramice întregi sau întregibile, piese din sticlă şi os, monede din bronz şi alte obiecte mărunte. Cercetările au fost documentate atât în scris, cât şi digital (foto). Au fost efectuate înregistrări grafice, fiind întocmite grund-uri şi profile la scară convenabilă. La finalul săpăturii, cercetarea a fost documentată suplimentar prin realizarea unor fotografii aeriene captate cu ajutorul dronei.
Abstract other lang.
Abstract   In 2020, archaeological researches in the eastern sector of the Late Roman and Early Byzantine fort in Capidava were carried out between September 16th – October 27th, aiming to pursue the excavation of the Building E2 whice restarted during the previous season. This edifice, conventionally named building E2, is situated next to the curtain wall F and has three distinct rooms: C8A, C8B and C7. The researches were resumed here in 2019, after a pause for more than two decades, starting with a longitudinal trench (S II) covering almost half of the entire surface of the edifice. In this last campaign another longitudinal section (S I) was also excavated, this time carried out only inside C7 room of the same edifice. As a result of the archaeological research, new construction phases could be been identified, roof elements recovered, as well as pottery, glass and bone fragments, bronze coins and other small finds.
Another area of research was represented by Room C10, which is situated west of the E2 edifice. The archaeological excavations carried out there revealed an older phase of construction connected to E2 building. On the foundations left from of a unique edifice, the two buildings were subsequently designed and reconstructed in a period of peace, according to a well-established plan.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu