|
Excavation Year |
2015 |
|
Epoch |
Hallstatt
|
|
Periods |
Hallstatt;
Early Hallstatt
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Funerary find;
Cemetery;
Tumular cemetery;
Tumular grave
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Argeş |
|
Locality |
Valea Stânii |
|
Commune |
Ţiţeşti |
|
Site |
Vărzărie |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dumitrescu |
Ion |
|
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Măndescu |
Dragoş |
Site director |
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
| Păduraru |
Marius |
|
Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
19383.01
|
|
Report |
Cunoscut încă din 1995 în urma unor descoperiri întâmplătoare de vestigii funerare din prima epocă a fierului, situl arheologic de la Valea Stânii a început să fie cercetat sistematic din toamna anului 2014. Situl se află la V de DJ 73D, pe terasa dreaptă a râului Argeşel, aproape de vărsarea acestuia în Râul Târgului, în extremitatea de sud a comunei Ţiţeşti, satul Valea Stânii şi pe limita de hotar cu oraşul Mioveni, cartier Racoviţa.
Încă din timpul cercetărilor de suprafaţă efectuate aici în anii anteriori, zona s-a dovedit a fi extrem de bogată în vestigii arheologice, fiind unul dintre cele mai importante situri arheologice din jud. Argeş din perspectiva diversităţii culturale şi a abundenţei materialului arheologic. Au fost reperate, aşadar, vestigii aparţinând la cel puţin patru epoci diferite: epoca bronzului mijlociu (cultura Tei – mileniul III BC), prima epocă a fierului (sec. VII-VI BC), epoca romană (sec. II-III AD), epoca bizantină (sec. VI AD) şi epoca medievală târzie (sec. XVII-XVIII AD), toate într-un areal unitar de maximum 1 km2.
După ce în campania arheologică din 2014 au fost cercetate două morminte de incineraţie de la finalul primei epoci a fierului, am continuat şi în această campanie cercetarea necropolei ale cărei trăsături principale permit încadrarea cronologică şi culturală în grupul Ferigile (sec. VIII-VI a.Chr.).
În urma obţinerii autorizaţiei de cercetare arheologică sistematică nr. 10 din 8.07.2015, emisă de Ministerul Culturii, şantierul a fost deschis în data de 23 octombrie 2015, săpăturile continuând până la 21 noiembrie 2015, în total lucrându-se 23 de zile.
În continuarea cercetărilor din campania anterioară, în 2015 au fost săpate trei noi morminte tumulare din ansamblul necropolei hallstattiene de tip Ferigile ce numără peste 35 de tumuli, astăzi aplatizaţi şi în parte distruşi de lucrările agricole. Cele trei morminte cercetate în 2015 se aflau în partea de nord a necropolei, în apropierea zonei ocupate de gospodăriile din marginea sudică a satului Valea Stânii.
Toate cele trei morminte erau tumulare. Tumulul propriu- zis (mantaua), astăzi mult aplatizat, era alcătuit din pietre de râu, bolovani de dimensiuni mari şi medii, dispuşi pe 1-3 straturi, cu o înălţime maximă de 0,5 m. Diametrul tumulilor era de circa 8-9 m. Deosebit de important, doi din cei trei tumuli cercetaţi nu au fost atinşi de fierul plugului, astfel încât putem afirma că ne-am aflat în faţa unei structuri arheologice intacte, neatinsă de acum mai bine de două milenii şi jumătate.
Doi tumuli (T3 şi T4) conţineau morminte mde incineraţie, descoperite aproximativ în centrul suprafeţei. În ambele cayuri, oasele incinerate erau depuse direct pe nivelul antic de călcare, descoperite la -0,3/-0,5 m, alături de ceramică fragmentară şi alte piese de inventar funerar, şi acoperite de pietrele din manta.
Inventarul funerar al mormântului din tumulul 4 (T4) s-a dovedit a fi bogat şi variat: extrem de numeroase fragmente ceramice lucrate la mână, unele întregibile (vase sparte la rug şi aduse la mormânt spre a fi depuse ca ofrandă), un fragment de brăţară din bronz, perle de sticlă colorată de diverse dimensiuni, unele topite de focul rugului, un cuţit de fier, vârfuri de săgeată din fier aparţinând unui tip specific grupului Ferigile (plate, triunghiulare şi cu mici perforaţii la bază, destinate fixării în tijă), un topor de luptă bipen din fier, tubul de înmănuşare de la o suliţă etc.
În cazul tumulului 5 (T5), avem de a face cu un cenotaf. Urna (vas-borcan lucrat la mână) acoperită cu o strachină cu buza invazată, a fost depusă într-o groapă rectangulară, cu latura de circa 0,8 m, săpată în mijlocul tumulului la adâncimea de 0,75 m şi acoperită apoi cu pietrele mantalei. În umplutura gropii, ca şi în urnă, au fost descoperite numeroase fragmente de lemn carbonizat (nears), provenind probabil de la un soi de cutie din lemn destinată a proteja urna. Nu au fost descoperite oase calcinate (nici în urnă) şi nici vreo piesă de inventar funerar.
Pe baza datelor de care dispunem până în prezent, putem afirma că acest cimitir aparţine aspectului Ferigile, specific finalului primei epoci a fierului în zona submontană Argeş-Vâlcea. Datarea pe care o propunem se încadrează în secolele VII-VI BC.
Săpăturile arheologice din acest an au adus şi clarificări importante legate de aşezarea de epoca bronzului de la Valea Stânii. Nivelul de locuire de epoca bronzului a fost surprins prin intermediul unei secţiuni de 50 m x 1,5 m, la adâncimea de -0,3/-0,35 m. Grosimea stratului arheologic este de 0,15-0,25 m, cu o consistenţă nisipoasă şi de culoare brun-închis. Au fost cercetate două bordeie şi două gropi menajere ce aparţin nivelului epocii bronzului. Materialul ceramic recoltat este foarte bogat, la care se adaugă câteva piese din silex, bucăţi de chirpici şi de zgură, precum şi oase de animale, relevante pentru aspectul traiului zilnic şi pentru economia de tip pastoral a comunităţilor preistorice din această zonă. Considerăm că aşezarea de epoca bronzului de la Valea Stânii, una dintre cele mai întinse şi mai însemnate de pe teritoriul judeţului Argeş, aparţine culturii arheologice Tei (bronzul mijlociu), datând de la mijlocul mileniului II BC.
De asemenea, au mai fost descoperite şi câteva materiale medievale (ceramică specifică, un fragment de cataramă din fier) ce demonstrează existenţa în acele locuri a unei locuiri medievale, probabil a vechiului sat Mărgineanca, astăzi dispărut dar amintit în documentele vremii.
Toate piesele de inventar mobil întregi sau întregibile descoperite în campania arheologică din toamna anului 2015 de la Valea Stânii, se încadrează în categoria juridică Tezaur a patrimoniului cultural naţional, îmbogăţind colecţiile Muzeului Judeţean Argeş.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
