|
Report |
Staţiunea Vlădiceasca, situată pe malul sudic al lacului Snagov, imediat la vest de şoseaua Bucureşti-Ploieşti, ocupă un martor de eroziune cu aspect de mamelon, având panta abruptă spre nord, către lac şi mai domoală spre est şi vest unde două văi afluente ale Snagovului îl delimitează de restul terasei. Descoperită perieghetic în anul 1986, colţul ei nord-estic a fost distrus în trecut prin excavarea pământului până la baza terasei cu diferite ocazii: construirea şi apoi lărgirea şoselei Bucureşti-Ploieşti, amplasarea unei staţii de pompare, ultima deteriorare de mai mari proporţii declanşându-se, fără aviz, în anul 1994, pentru amenajarea căilor de acces şi anexelor unei benzinării moderne. În profilele de excavaţie, depistate întâmplător, s-au observat două bordeie şi mai multe gropi menajere, unele de formă tronconică. Săpătura cu caracter de sondaj a propus precizarea stratigrafiei aşezărilor succesive semnalate anterior, caracterul şi densitatea complexelor închise.
Cele patru complexe închise interceptate (Pl.I) aparţin toate orizontului Ipoteşti-Ciurel Cândeşti, fiind un indiciu că vatra acestei aşezări se află către nord-estul staţiunii. În săpătură s-au mai găsit materiale puţine datând din secolele II - I a.Chr, X p.Chr., epocile feudală şi modernă.
Vatra în aer liber (V 1) a fost distrusă din vechime; din crusta pietrificată, groasă de 1 cm, s-a păstrat o mică porţiune spre sud-vest. În restul suprafeţei s-a găsit numai baza acesteia, din pământ ars la roşu, aflată la 3-4 cm sub nivelul originar.
Bordeiul nr.1 a avut două faze de funcţionare. În faza mai veche (B 1a) groapa rectangulară şi mai puţin adâncă, era de dimensiuni mai mari şi prezenta pe latura nord-vestică o treaptă care ar fi putut servi de acces în locuinţă. Nu s-au observat gropi de stâlpi şi nici vreo amenajare a podelei. În faza mai nouă (B 1b), groapa, înscrisă în prima, este mai mică şi mai adâncă. În colţuri şi pe mijlocul laturilor s-au depistat urmele stâlpilor de susţinere, implantaţi cu aproximativ 1/3 din diametrul lor în pereţii gropii bordeiului. Urmele nu coborau sub nivelul podelei, de asemenea, neamenajată, stâlpii fiind probabil fixaţi în tălpi de lemn dispuse de-a lungul pereţilor. Din păcate colţul estic al ambelor locuinţe a fost distrus de o groapă contemporană. Din cuptorul B 1b a scăpat o mică parte din peretele şi martorul de pământ cruţat dinspre vest.
Înălţimea de numai 10 cm a martorului de pământ cruţat arată că nu s-a folosit cuptorul locuinţei B 1a, ci s-a amenajat altul. Bordeiul nr.2 (B 2) este o locuinţă de formă rectangulară, parţial adâncită în pământul castaniu. Nu a avut podeaua amenajată şi nici gropi de stâlpi. Cuptorul a fost construit spre colţul nord-estic prin scobire într-un bloc de pământ cruţat, la 0,50 m distanţă de pereţii locuinţei. Deteriorându-i-se peretele din spate, a fost reparat prin adăugarea unui nou perete spre interior, la 5 cm distanţă de cel vechi. În spaţiul dintre cei doi pereţi au fost găsite fragmente de borcane şi de vălătuci, căzute acolo la deteriorarea peretelui iniţial şi neevacuate când s-a făcut reparaţia. Vatra a fost şi ea stricată în timpul utilizării, crusta pietrificată păstrându-se numai pe jumătate din suprafaţa ei. Pe suprafaţa crustei s-au observat două urme de lemn sau de vălătuci, care s-au imprimat când pământul era încă crud. Cuptorul era plin, pe o înălţime de 0,30 m, cu vălătuci, pietre, fragmente de tăvi şi de borcane. Groapa menajeră (Gr.1), ovală în plan (D = 1,50 x 1,20 m), cu fundul albiat şi puţin adâncă (0,50 m) a apărut pe centrul S I la 4,75 m sud de B 2.
În umplutura complexelor sunt de remarcat: câţiva vălătuci discoidali şi alţii care prezentau o bifurcaţie la unul sau la ambele capete; un fragment dintr-o lingură de lut; zgură de fier; două fragmente de cuţite din fier; veriga unui cercel din bronz; două jumătăţi de la fusaiole bitronconice din lut, una din ele fiind decorată cu două striuri; o piesă plată, dreptunghiulară, din lut ars la cărămiziu, având pe una din feţe două impresiuni rotunde pentru cifra doi de la jocul "Domino", găsită pe podeaua B 1b, precum şi un mic fragment dinspre gâtul unui borcan lucrat cu mâna, pe care se păstrează două mulaje făcute în pasta crudă cu un cercel de tip romano-bizantin.
Fragmentele ceramice parţial întregibile provin de la borcane. Cele modelate cu mâna au în pastă nisip, pietricele şi numai la câteva descoperite în B 2 se întâlnesc şi cioburile pisate. În schimb la borcanele modelate la roată predomină nisipul în pastă şi, mai rar, nisipul în pietricele. Pereţii sunt în general subţiri şi este frecventă buza orizontală, mai mul sau mai puţin lată. Decorul constă din două-trei striuri, dispuse adesea în registre. Culoarea vaselor este cărămizie sau maronie.
S-au găsit puţine fragmente de la vase romano-bizantine. Tipologia ceramicii ne determină să încadrăm, deocamdată, aceste complexe la sfârşitul secolului V şi în prima jumătate a secolului VI. Săpăturile de la Vlădiceasca au scos la iveală încă o aşezare aparţinând populaţiei romanice într-o zonă a Câmpiei Vlăsiei, mai puţin cercetată până acum.
|
