|
Report |
În cursul lunii iunie, anul 2001, au fost efectuate săpături pentru eliberarea terenului de sarcină arheologică pe un teren aflat pe malul lacului Pasărea, proprietatea lui Virgil Diaconescu. Locul unde urma să fie construită o locuinţă se află într-o zonă în care fuseseră descoperite, prin cercetări de suprafaţă, materiale arheologice (ceramică, chirpic) şi urme de arsură ce păreau să provină de la o instalaţie de foc, toate putând fi atribuite culturii Dridu (sec. X-XI).
Instalaţia de foc: La -0,4 m faţă de nivelul actual de călcare s-a conturat o suprafaţă cu pământ ars; după curăţare, a fost dezvelit un cuptor menajer, amenajat într-un bloc de pământ cruţat. Cuptorul, de formă ovală, având dimensiunile de 1,6 m x 1,24 m, avea pereţii păstraţi pe o înălţime de 0,25 m. În umplutura lui, deasupra unei vetre bine arse, s-au găsit câteva fragmente ceramice din pastă nisipoasă, provenind de la vase borcan caracteristice culturii Dridu.
Gura de alimentare a cuptorului era orientată spre V. În vederea obţinerii unor informaţii suplimentare, absolut necesare (cuptor în aer liber sau instalaţie de foc din interiorul unei locuinţe) a fost trasată o casetă cu laturile de 3 x 4 m.
În umplutura din faţa cuptorului, pe o lăţime de 0,9 m şi o lungime de 1,6 m, s-a conturat o suprafaţă de pământ cu urme de arsură, bucăţi de lemn ars şi câteva fragmente ceramice, care reprezenta zona de alimentare a cuptorului.
Materialul ceramic recoltat din cuptor şi de pe această suprafaţă ilustrează două categorii "clasice" pentru cultura Dridu: ceramica lucrată la roată, confecţionată din pastă nisipoasă cu pereţii maronii roşcaţi şi miezul negru. Fragmentele descoperite aparţin în exclusivitate vaselor borcan. Ceramica cenuşie, reprezentată doar prin câteva fragmente, provenind de la vase de dimensiuni ceva mai mari ilustrează oala cu toartă.
Decorul, la ambele categorii, este reprezentat de linii incizate, grupate în fascicole în val sau linii orizontale, care acoperă toată suprafaţa vasului. Prin varietatea combinaţiilor, decorul sugerează o încadrare cronologică a instalaţiei de foc în sec. X-XI, cu o posibilă restrângere la pragul dintre cele două secole.
De asemenea putem menţiona şi un borcan, decorat cu şiruri de împunsături oblice, realizate cu dinţii pieptenului, asociate cu incizii orizontale, fragment descoperit în cursul cercetărilor de suprafaţă.
Tot în caseta 1, între -0,4/-0,6 m, în stratul de cultură au fost găsite câteva fragmente de oală cu toartă care, prin calitatea pastei - vase cu pereţi subţiri şi bine arşi, de culoare roşie - şi natura decorului, se încadrează în secolele XIII-XIV (orizontul Zimnicea).
Continuând săpătura din caseta 1, în capătul său de V, între -0,6/-0,9 m, au fost descoperite o serie de fragmente ceramice lucrate la roată (buze de castroane din pastă cenuşie) şi confecţionate cu mâna (panse provenind de la vase de dimensiuni medii, probabil borcane), care se încadrează în sec. III-IV (culturile Chilia-Militari şi Sântana de Mureş). Sub -0,9 m a fost atins pământul steril, fapt ce a impus sistarea săpăturii.
Din păcate în cele două secţiuni nu s-au găsit decât fragmente ceramice izolate, fără a se putea identifica vreun complex de locuire.
Recapitulând, se poate concluziona că prin săpăturile arheologice de salvare efectuate în luna iunie 2001, au fost obţinute următoarele rezultate:
· A fost cercetat un cuptor menajer din lut, din secolele X-XI.
· Au fost descoperite fragmente ceramice care pot fi puse în legătură cu existenţa mai multor etape de locuire: sec. III-IV, X-XI şi XIII-XIV, situaţie firească, deoarece amplasamentul se află pe malul lacului Pasărea.
|
