Report |
Campania de cercetări arheologice din 2001, de doar trei săptămâni, a fost insuficientă pentru atingerea obiectivelor urmărite; sectorul este destul de întins, are multe construcţii romano-bizantine ale căror ziduri distruse, reparate, suprapuse, adăugate de-a lungul a trei secole, au mai fost odată afectate de construcţiile perioadei medievale timpurii.
După cum se ştie din rapoartele anterioare în sectorul de E au fost aduse la lumină zece încăperi, plasate în jurul unei piaţete pavate, şi căile de acces dintre acestea. În campania din 2001 am lucrat în încăperile C.5, C.6 şi C.9 şi de asemenea am continuat demontarea martorului dintre carourile M.73-72 şi N.73-72; s-a îndreptat capătul martorului dintre carourile N.74 şi N.73 şi s-a săpat în carourile P.75 (C.9), P.76 şi O.76.
Demontarea martorului dintre carourile M.73-72 şi N.73-72 începuse încă din campania trecută când ne-am oprit pe nivelul romano-bizantin; aveam de săpat un volum de 6,5 m lungime x 1 m lăţime şi 0,9 m înălţime. Săparea martorului în această campanie a condus la descoperirea fundaţiei zidului de NE al încăperii C.10, zid care a fost deranjat - şi suprapus - de construcţiile medievale timpurii (una dintre acestea a afectat şi colţul de V al încăperii C.7). Toate materialele găsite aici sunt fragmentare: o mare cantitate de ceramică, sticlă, fier şi resturi osteologice şi ihtiologice (inclusiv solzi de peşte). Remarcăm, dintre descoperiri, o fibulă fragmentară de fier, două piese (?) din bronz, o monedă din bronz şi o mărgică de chihlimbar.
Îndreptarea capătului martorului dintre carourile N.74 şi N.73 (scobit de "căutătorii de comori") a evidenţiat faptul că acesta suprapune exact strada 2. Şi aici materialele, aceleaşi categorii, erau fragmentare; dintre toate remarcăm o monedă, foarte bine conservată, cu inscripţia: DIVA PAVLA.
În încăperea C.5 (construcţie ce aparţine sfârşitului secolului IV - începutului secolului V, cu refaceri şi adăugiri făcute la jumătatea sec. V), săpătura - de nivelare - a adus la lumină un vârf de lance din fier, o broască de uşă (găsită în dreptul intrării de pe latura lungă a încăperii) şi un mâner manşon, de asemenea din fier, pe lângă o însemnată cantitate de fragmente ceramice, de sticlă şi cuie din fier.
În încăperea C. 6, care formează un edificiu împreună cu încăperile C.1 şi C.9, trebuia săpat colţul estic (rămas nesăpat din campania trecută). nordici în această campanie nu am epuizat stratul de incendiu, plin cu diverse materiale, inclusiv de construcţie. Am găsit aici, în apropierea zidului de N-E al încăperii, pe lângă ţigle şi olane, un par gros, vertical, şi două scânduri aproape suprapuse, toate arse. Din această încăpere se recuperează un opaiţ fragmentar, un urcior - în aceeaşi stare - şi o greutate-ancoră ale cărei feţe au formă trapezoidală (dimensiunile piesei: I = 15 cm; LA bază = 12 cm; LA sus = 8 cm; GR = 7 cm); orificiul de prindere (cu diametrul de 1 cm) este situat la 3 cm faţă de latura superioară, albierile profunde dovedesc utilizarea sa intensă. S-au mai găsit diverse fragmente ceramice, fragmente de piese (neidentificabile) şi cuie din fier, talpa unui pahar şi numeroase fragmente de sticlă.
În încăperea C.9 nu facem decât să curăţăm şi să îndreptăm profilul martorului dinspre S-V; încăperea continuă şi în carourile P.75 şi P.74 (unde facem acelaşi lucru: curăţenie). Din C.9 recuperăm un vârf de săgeată şi trei fragmente dintr-un vârf de lance din fier. În caroul P.75 (deci tot C.9) descoperim un vârf de stillum din bronz şi un pahar de sticlă, găsit împreună cu alte fragmente de sticlă, deformate de incendiu.
Caroul O.76-77, la fel cu P.76-77, era plin de dărâmături; am continuat degajarea lor, mai ales că în campania trecută aici apăruseră două coloane (probabil de la un portic) situate la 2 m în faţa încăperii C.1. Am constatat că cele două coloane au fost utilizate pentru o construcţie din piatră legată cu pământ; după toate aparenţele noua încăpere (pe care o notăm L.3) a fost ridicată spre sfârşitul sec. VI - începutul sec. VII p. Chr., atunci când au mai fost ridicate construcţii similare care au fost legate de pilonii porticului aflat în jurul piaţetei. Dintre materialele recuperate de aici evidenţiem un opaiţ întreg (căruia îi lipseşte câte un pic din cioc şi din toartă), fragmente de la alte opaiţe, amfore fragmentare, fragmente de sticlă, o lamă de cuţit din fier şi numeroase cuie.
În sfârşit, în caroul P. 76 începem să înlăturăm dărâmăturile romano-bizantine, nivelate de locuirea medieval-timpurie; operaţiunea se desfăşoară fără deranjarea colţului locuinţei medieval-timpurii descoperit aici în campania din 2000. Şi de aici se recuperează o mare cantitate de materiale, în stare fragmentară: predomină amforele (în special cele de tipul "cu coaste"), castroane, farfurii, ceramică stampată, opaiţe, pahare de sticlă, diverse fragmente de fier, plumb, ca şi numeroase resturi osteologice. Subliniem însă că nu am reuşit să înlăturăm toate dărâmăturile de aici.
Este necesar ca pe viitor, pe lângă continuarea cercetărilor din acest sector, să fie luate şi o serie de măsuri de conservare primară a zidurilor; sectorul, destul de impozant prin construcţiile sale constituie o pagină din istoria cetăţii ce poate fi exploatată turistic.
Întregul material se află încă la Laboratorul de restaurare; după finalizarea acestei acţiuni va fi înregistrat, depozitat, iar cele mai reprezentative piese vor fi integrate circuitului expoziţional.
|