|
Excavation Year |
2001 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.);
Early Medieval
|
|
Periods |
Greek Age;
Roman Period;
Post-Roman Period;
Byzantine Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Temple
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
B. T. G. (Bazilica din fata turnului G al zidului) |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Domăneanţu |
Catrinel |
Sector director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Obiective: verificarea existenţei unei incinte arhaice a acropolei, problemă deosebit de importantă pentru stabilirea structurii urbane a cetăţii greceşti; compararea din punct de vedere stratigrafic a nivelurilor de locuire din partea centrală a oraşului cu cele din aşezarea civilă, aflată pe platoul de V al cetăţii.
În problematica urmărită de cercetările arheologice desfăşurate la Histria, cea a incintelor a ocupat un loc important. În cei peste 80 de ani de săpături s-au identificat şase fortificaţii, fiecare corespunzând unei alte etape istorice a cetăţii. Cunoaştem astăzi traseele incintei arhaice a aşezării civile (mijlocul sec. VI - sfârşitul sec. VI - începutul sec. V a. Chr.), care deşi de dimensiuni modeste apăra o suprafaţă de peste 70 ha, incintei clasice, a celor două incinte elenistice, una a aşezării civile, care urmăreşte în mare linia zidului arhaic şi cealaltă a acropolei (a doua jumătate a sec. VI a. Chr. - sec. I p. Chr.), a incintei romane construită în timpul lui Hadrian şi nu în ultimul rând a incintei romane târzii, cu mai mute faze de construcţie şi reparaţii, începând cu perioada ulterioară distrugerii gotice, de la mijlocul sec. III şi până la începutul sec. VII. Din această succesiune de ziduri de apărare ne lipseşte o singură verigă, incinta arhaică a acropolei.
O informaţie preluată de Grigore Florescu în volumul Histria I vorbeşte despre existenţa în nava stângă a bazilicii din faţa turnului G, datând din a doua jumătate a sec. IV, a unui zid mai vechi de mari dimensiuni aflat la aproximativ -2 m adâncime, care ar fi fost pus în evidenţă de un sondaj efectuat înainte de război. Această informaţie a fost confirmată în anul 1967 de către prof. Dinu Adameşteanu, participant la săpăturile conduse de Scarlat Lambrino. El considera că este vorba de un zid arhaic de incintă. Arh. Monica Mărgineanu-Cârstoiu, într-un studiu asupra străzilor din cetatea romano-târzie, constată în această zonă o schimbare bruscă de direcţie a acestora. Ştiut fiind că străzile romane au păstrat în general orientarea celor greceşti, ea formulează ipoteza existenţei în această zonă a unui obstacol, eventual a unui mare zid, care ar fi provocat această direcţionare.
Ţinând cont de cele de mai sus ne-am hotărât în anul care a trecut să verificăm existenţa incintei arhaice a acropolei.
Din păcate, cele două sondaje efectuate în navele de N şi S ale bazilicii au nimerit peste două săpături mai vechi despre care nu aveam nici o informaţie. Este vorba de o săpătură Lambrino care practic a golit nava de N şi de una efectuată de Gr. Florescu în nava de S în anul 1949, cu scopul de a verifica existenţa acelui zid de mari dimensiuni. Sondajul Florescu orientat E-V a avut probabil o lungime de 12 m şi o lăţime de 3 m şi a coborât în profunzime până la aproximativ -1,6 m faţă de nivelul actual al bazilicii (vezi profilele din secţiunea S. 2 - 2000 şi din casetele efectuate în partea de V a secţiunii - la N şi S de ea). El nu a ajuns până la nivelul stâncii şi nici la zidurile bazilicii. Această situaţie ne-a oferit posibilitatea ca pe o suprafaţă redusă, de aproximativ 3 x 2 m, din secţiunea 2000, aflată la capetele sale de E şi de V, să se păstreze o stratigrafie relativ nederanjată, pornindu-se evident de la nivelul actual al bazilicii, care corespunde celui al fundaţiei zidurilor. Din situaţiile înregistrate anul trecut menţionăm existenţa în partea de E a secţiunii a unui şanţ de demantelare, lat de aproximativ 2 m, ce coboară până la stâncă, suprapus de un nivel din a doua jumătate a sec. VI (NA III). El este umplut cu nisip amestecat cu scoici mici. Materialul ceramic este foarte variat mergând din ultimul sfert al sec. VII a. Chr. până în a doua jumătate a sec. VI a. Chr. În capătul de V al sondajului stratigrafia este ceva mai clară. Aici am ajuns până la stâncă, oprindu-ne pe o umplutură masivă de scoici mari amestecate cu nisip.
Pentru verificarea stratigrafiei stabilite în această zonă şi lămurirea rostului umpluturii cu scoici, în care am găsit două amfore aproape întregi, culcate pe o parte, una de Lesbos, cealaltă provenind dintr-un centru necunoscut, ne-am hotărât în acest an să cercetăm două noi suprafeţe de 3 x 2 m. Ele se află la N şi la S de secţiunea 2000, lăsând în afară şanţul Florescu (spre E) şi mergând până la zidurile de S şi de V ale bazilicii şi la N până la fundaţia zidului dintre nava de S şi nava centrală.
Din punct de vedere stratigrafic situaţia este următoarea:
-s-au înregistrat două niveluri elenistice, primul (de sus în jos) corespunde NH III - sec. II-I a. Chr. (ştampilă amforă pseudo-Cos- sec. I a. Chr., picior amforă de Cos sec. II a. Chr.), cel de-al doilea ar corespunde NH I - a doua jumătate a sec. IV - începutul sec III (două ştampile de amfore thasiene datate 330-315 a. Chr. şi 315-300 a. Chr., picior de amforă sec. IV-III a. Chr., fragmente de amforă de Sinope cu gâtul umflat sec. III a. Chr.), două fragmente de statuetă de teracotă, dintre care una de tip Tanagra. Urmează un nivel de sec. V a. Chr. în care am găsit multe fragmente de amfore de Chios cu gâtul umflat, cu buză pictată sau nepictată, unele cu cerculeţ - din prima jumătate a sec. V a. Chr., un fragment de cupă tip C (mijlocul sec. V a. Chr.) şi fragmente cupe delicat. Nu lipsesc însă, în proporţie destul de mare, fragmentele ceramice aparţinând epocii arhaice.
Nivelul arhaic (NA III - a doua jumătate a sec. VI a. Chr.) este reprezentat de un strat cu multă arsură şi cenuşă. Remarcăm prezenţa amforelor de Chios din a doua jumătate, sfârşitul sec. VI, fragmente Fikelura, fragmente boluri grecesc orientale, fragmente aparţinând unor vase decorate cu figuri negre, band-cup şi lip-cup. Tot acest strat suprapune un zid demantelat, păstrat pe un singur rând de pietre, care la rândul lui se aşează pe o vatră circulară cu o suprafaţă foarte bine arsă, aflată direct pe stâncă. Stratul cu scoici apare numai în caseta de N şi în secţiunea 2000. Ele par să umple un şanţ de demantelare a cărui limită de E este foarte precis tăiată într-o platformă de lut, groasă de 0,6 m - care suprapune stânca antică.
Sondajul din nava de N a mers până la solul antic ce acoperea stânca. Ea se află la -2/-2,5 m faţă de nivelul actual al bazilicii. În partea de E însă ne-am oprit pe o bizară "platformă" de pietre care avea o lungime de 6 m. Ea era flancată la E de un zid sec (nelipit cu pământ sau alt liant) care era construit exact sub fundaţia laturii de E a bazilicii. Aspectul amândurora părea să indice faptul că ele au fost construite ca protecţie pentru un monument antic. De aceea în campania din vara acestui an ne-am hotărât să le demontăm.
Sub "platformă", la o adâncime de -2 m în caroul 3, a apărut un zid construit din pietre de şist, orientat NV-SE, iar în caroul 1- pe sub profilul de S - începutul unui alt zid orientat NE-SV.
Demontarea zidului sec a dus la descoperirea unui alt zid, pe care îl proteja, al cărui traseu pe sub fundaţia bazilicii este NV-SE, paralel cu primul. El se păstrează pe o înălţime de 0,78 m. Toate aceste ziduri sunt aşezate direct pe stâncă.
Această situaţie ne-a determinat să efectuăm o casetă la S de sondaj pentru a vedea care este legătura dintre toate aceste ziduri. Caseta are laturile de 4 x 2 m şi s-a coborât în ea până la stâncă, la -2,5 m.
Rezultatele au fost următoarele:
În primul rând s-a confirmat ipoteza că Lambrino a golit toată nava. Platforma de protecţie ca şi zidul sec sunt prezente în partea de E a navei, ca să protejeze cele trei, în fapt probabil patru, ziduri.
Toate cele trei ziduri sunt din piatră de şist legate cu argilă. Zidurile de V şi de S se ţes în unghi drept doar pe două rânduri de pietre. Laturile interioare s-au păstrat intacte, cele exterioare sunt distruse. Din acest motiv nu ştim ce grosime aveau. Zidul de E, de sub fundaţia bazilicii, cel mai bine păstrat, are un mic contrafort spre V - de care se lipeşte latura de SV a construcţiei despre care vorbeam mai sus. Nici lui nu-i putem stabili grosimea.
În privinţa funcţionalităţii acestor ziduri, în stadiul actual al cercetării putem formula ipoteza existenţei aici a zidului de incintă al acropolei din epoca arhaică, care ar avea un turn spre V. Spunem arhaică pentru că în stratigrafia orizontală, extrapolând observaţiile din sondajul efectuat în nava de S, toată această construcţie aşezată direct pe solul antic corespunde acestei perioade. De alte elemente de datare nu dispunem, întrucât din săpătura Lambrino, foarte conştiincios efectuată, nu ne-a rămas nici măcar un fragment ceramic care să ne dea un indiciu în acest sens.
Pentru verificarea ipotezei am trasat anul acesta o nouă secţiune, aflată la 3,6 m N de zidul de N al bazilicii. Ea are o lungime de 10,75 m şi o lăţime de 3 m. Pornind de la nivelurile târzii, de epocă romană, sperăm să coborâm până la stânca nativă şi să identificăm presupusul zid de incintă al acropolei pe toată grosimea sa, nederanjat nici stratigrafic nici constructiv de un edificiu atât de masiv ca bazilica.
Deocamdată în campania din vara acestui an am înregistrat în caroul 1 un prim nivel (de sus în jos) - aparţinând probabil începutului sec. VII p. Chr. şi două ziduri legate cu pământ, unul orientat N-S şi un altul construit într-o manieră foarte neglijentă, orientat NV-SE. Ambele par să aparţină unor construcţii târzii. În rest avem un strat masiv de dărâmătură. Zona pare să mai fi fost cercetată anterior, dar nu în profunzime. În caroul 3 se pare că un şanţ sau o groapă a afectat (nu ştim încă până la ce adâncime) straturile romane târzii.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
