|
Excavation Year |
2001 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
|
|
Periods |
Greek Age;
Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence
|
|
Site Types |
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Jurilovca |
|
Commune |
Jurilovca |
|
Site |
|
|
Site Sector |
intervallar |
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Oţa |
Liana Loredana |
Sector director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160653.02
160653.03
|
|
Report |
Sectorul este amplasat pe latura vestică a cetăţii romano-bizantine, între valurile de apărare. Obiectivul cercetării îl reprezintă obţinerea de date asupra caracterului locuirii sectorului menţionat, alături de corelarea şi completarea acestor date cu rezultate ale cercetărilor privind valurile de apărare şi incinta vestică a cetăţii.
Cercetarea a început în 1995 prin trasarea unei secţiuni de sondaj şi a fost reluată în 1997, prin extinderea spre N cu trei casete. În anul 2001 s-au deschis alte şapte casete, cu dimensiuni de 5 x 5 m.
Deşi departe de a fi definitive, rezultatele cercetării conturează deja câteva aspecte ale problematicii privind utilizarea spaţiului intervalar.
Adâncimile mici la care a fost surprinsă stânca (-0,59/-0,97 m), starea fragmentară a materialului ceramic şi faptul că încă din stratul vegetal ceramica romano-bizantină a fost descoperită amestecată cu ceramică arhaică şi foarte puţine fragmente ceramice aparţinând sec. I a. Chr. - I p. Chr. şi perioadei romane timpurii dau temei presupunerii că zona a fost decapată pe alocuri chiar până la stâncă, cel mai probabil cu ocazia construirii valurilor de apărare.
Un alt aspect al cercetării se referă la stratul de locuire arhaic, atestat iniţial doar prin ceramica tipică (un număr mare de fragmente provenind de la boluri cu păsări, fragmente de amfore, ceramică cenuşie şi ceramică lucrată cu mâna). Lotul ceramic este unitar cronologic (de la sfârşitul sec. VII până la mijlocul sec. VI a. Chr.) şi cultural (se încadrează grupului cu dominantă culturală greco-orientală surprins şi în alte sectoare)1. În 1997 şi 2001, stratul arhaic a fost documentat şi prin structuri de locuire amenajate direct pe stâncă (dale de calcar marcând un nivel de călcare, gropi săpate în stâncă). Prezenţa sporadică a acestor structuri de locuire se explică pe de o parte prin circumstanţele cercetării, aflată în faza de început, pe de altă parte prin intervenţia constructivă din antichitatea târzie, care a distrus probabil multe din urmele precedente de amenajare a spaţiului cercetat.
Cel de-al treilea aspect al cercetării vizează o altă etapă majoră a locuirii sectorului intervalar, şi anume epoca romano-bizantină. În această perioadă pot fi încadrate câteva fundaţii de ziduri şi urmele unei străzi, construită din piatră de calcar şi orientată NE-SV. Cele şase fundaţii de ziduri, construite din meloane de calcar legate cu pământ, se păstrează pe înălţimi cuprinse între 0,13/0,4 m (între una şi cinci asize) şi grosimi cuprinse între 0,57/0,72 m. Aceeaşi durată scurtă până în prezent (trei campanii) a programului de cercetare a sectorului menţionat şi starea precară de conservare a fundaţiilor nu permit deocamdată decât ipoteze privind tipul şi durata locuirii romano-bizantine. Faptul că se mai păstrează doar fundaţiile zidurilor, care au fost sigilate de un strat de dărâmătură din pietre de calcar în care s-a descoperit o monedă Justinian (558-559 p. Chr.)2 îndreptăţeşte presupunerea că în perioada amintită zidurile fuseseră dezafectate, poate ca urmare a ridicării unuia dintre cele două valuri de apărare, valuri care barează accesul dinspre V al promontoriului pe care se află fortificaţia romano-bizantină. Traseul şi diferenţele privind tehnica de construcţie a fundaţiilor menţionate sugerează cel puţin două faze de locuire, care vor trebui clarificate de cercetările viitoare. În acest moment, cert este doar că locuirea a fost în orice caz anterioară mijlocului sec. VI p. Chr.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
1. M. Mănucu-Adameşteanu, Argamum. Sectorul faleza de E (F. E.), MCA (serie noua), I, 1999, p. 155.
2. Identificată de dl. Gh. Poenaru-Bordea, căruia îi mulţumesc şi pe aceasta cale.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
