|
Excavation Year |
2001 |
|
Epoch |
Neolithic
|
|
Periods |
Neolithic;
Eneolithic
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Teleorman |
|
Locality |
Măgura-Lăceni-Vităneşti |
|
Commune |
Măgura/Orbeasca/Vităneşti |
|
Site |
Lăceni - Valea Cioroaica, Măgura, Măgura - Bran, Măgura - Buduiască, Vităneşti |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Andreescu |
Radian-Romus |
Site director |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bailey |
Douglass |
Site director |
School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Bălăşescu |
Adrian |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bogaard |
Amy |
|
University of Sheffield, UK |
| Dragoman |
Alexandru |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Haită |
Constantin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Howard |
Andy |
|
School of Geography, University of Leeds, UK |
| Jordanova |
Mina |
|
Rijksuniversiteit Leiden, The Netherlands |
| Lazăr |
Alexandru Cătălin |
|
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Macklin |
Mark |
|
Institute of Geography & Earth Science, University of Wales, Aberystwyth, UK |
| Mills |
Steve |
|
School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Mirea |
Pavel |
|
Muzeul Judeţean Teleorman |
| Moise |
Dragoş |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Oanţă-Marghitu |
Sorin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu |
Valentin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Thiessen |
Laurens |
|
Rijksuniversiteit Leiden, The Netherlands |
| Trick |
Steve |
|
School of History and Archaeology, Cardiff University - HISAR, UK |
| Zaharia |
Pompilia |
|
Muzeul Judeţean Teleorman |
|
|
National Arch. Record Site Code |
153259.01
153259.03
153525.01
153785.18
153785.01
|
|
Report |
Lucrările s-au desfăşurat în perioada 20 iunie -30 septembrie 2001 şi reprezintă a patra campanie, ultima, a primei faze a programului româno-englez de cercetare a locuirii neo-eneolitice din bazinul râului Teleorman.
Obiective: cartarea siturilor din zonă, studiul geomorfologic al văilor Teleormanului şi Clăniţei, cercetarea sitului Teleor 003 de la Măgura-Buduiasca, realizarea unui sondaj sedimentologic în aşezarea de tip tell de la Măgura-Bran, cercetarea sitului Cla 002 de la Măgura, continuarea cercetărilor în aşezarea de tip tell de la Vităneşti (Teleor 007)
Metodologie. Lucrările s-au desfăşurat atât în teren, cât şi la sediul Muzeului Judeţean Teleorman. În teren au fost efectuate cercetări de suprafaţa, măsurători geofizice, cartări ale siturilor precum şi săpături în diverse puncte de interes major. Au fost efectuate sondaje arheologice în siturile Teleor 003 şi Cla 002, un sondaj sedimentologic în situl Cla 001 de la Măgura-Bran, precum şi sondaje geomorfologice cu mijloace mecanice în Valea Teleormanului şi a Clăniţei. Au fost prelevate probe pentru analize C14 şi analize sedimentologice. La sediul Muzeului din Alexandria s-a făcut prelucrarea primară a rezultatelor, s-a completat baza de date cu înregistrările din teren şi arhiva fotografică computerizată. Cu ajutorul instalaţiei de flotare au fost prelucrate probe din diverse situri. Amplasamentul siturilor în teren a fost înregistrat cu ajutorul sistemului Global Positioning System (GPS), cu un aparat Garmin 12 XL, fiind plasate, prin intermediul programelor GIS, pe o hartă digitalizată a văii Teleormanului. Pentru ridicările topografice a fost folosit un EDM - Topcom Station Total Model cu prismă triplă.
Măgura-Bran (Cla 001)
La ieşirea din comuna Măgura, pe malul stâng al Clăniţei se află una dintre cele mai mari aşezări de tip tell din judeţul Teleorman. Plasat pe o prelungire a terasei, tell-ul, are o formă aproximativ trapezoidală, cu o lungime de aproape 150 m, lăţimea de 100 respectiv 75 m, şi înălţimea de peste 11 m. Din păcate pe acest tell este plasată biserica şi cimitirul satului Bran, acest fapt făcând imposibilă cercetarea sistematică a sitului. În aceste condiţii ne-am rezumat la un obiectiv experimentat recent pe valea Teleormanului, acela al realizării unui sondaj sedimentologic. Acesta a avut drept scop evaluarea grosimii nivelului cultural precum şi a legăturilor aşezării cu lunca şi terasa. Trasat pe panta de NE, foarte abruptă, a tell-ului sondajul a avut iniţial o lăţime de 2 m şi o lungime de 30 m. Din cauza volumului mare de muncă şi a înclinării accentuate a pantei a trebuit să reducem lăţimea sondajului la 1 m, săparea lui făcându-se în trepte, fapt ce a dus la limitarea observaţiilor arheologice şi sedimentologice. Astfel grosimea nivelului cultural o apreciem la aproximativ 6 m, la partea superioară existând o aşezare geto-dacică care suprapune una de epoca bronzului (cultura Glina). Nu a putut fi stabilit cu precizie grosimea nivelului neolitic, pentru că spre partea superioară a sondajului situaţia era deranjată de intervenţii moderne. Un prim complex, resturile unei locuinţe deranjate de o groapă, au apărut la cota -3,1 m. Analiza materialului ceramic a relevat faptul că predomină vasele lucrate dintr-o pastă intermediară, omogenă, bine arsă. Au fost descoperite fragmente ceramice aparţinând unor vase de mari dimensiuni, având o formă piriformă, cu umărul aproape orizontal, decorate cu barbotină. Alte vase sunt decorate cu incizii, aplicaţii plastice, butoni, apucători triunghiulare. Fragmentele de capace descoperite sunt decorate cu caneluri sau linii circulare în relief. Ceramica din pastă fină, puţină, este reprezentată de castronaşe şi străchini, având ca decor benzi lustruite sau rar, benzi grafitate. Au mai fost descoperite un fragment de lingură din lut şi un fragment dintr-un vas antropomorf. Încadrarea cronologică a acestei locuinţe, ţinând cont de puţinele elemente disponibile, poate fi plasată la sfârşitul fazei Gumelniţa A2, (anumite elemente, canelurile, benzile în relief, raritatea ceramicii fine, ar putea indica începutul fazei Gumelniţa B1). Al doilea complex este reprezentat de resturile unei locuinţe din chirpici nears, marcat printr-o succesiune de podele, fără material ceramic, descoperit la cota -4,5 m. Resturile unei locuinţe incendiate au fost descoperite între -4,5/- 4,75 m. Şi aici predomină materialul din pastă intermediară, de bună calitate, dar creşte semnificativ procentul de ceramică din pastă fină şi semifină. Formele ceramice sunt reprezentate de vase bitronconice, tronconice, piriforme, străchini (unele adânci cu buza profilată) castronaşe bitronconice şi relativ globulare, capace. În ceea ce priveşte decorul barbotina este mult folosită, benzi de incizii sau scrijelituri încrustate cu culoare albă sau roşie, pictură cu grafit. Aceste elemente plasează locuirea probabil la începutul fazei Gumelniţa A2 cu elemente (încrustarea cu pastă albă şi roşie) specifice fazei Gumelniţa A1. Facem observaţia că aceste încadrări au o doză de relativitate ele fiind făcute pe baza unui material ceramic, puţin numeros, rezultat în urma unui sondaj restrâns. Sfârşitul nivelului cultural a fost înregistrat după cota -5,5 m, deci apreciem grosimea nivelului cultural la cca. 6m. O situaţie interesantă am înregistrat la baza tell-ului unde a fost descoperit un nivel în care erau multe fragmente de chirpici, fără a se constitui într-o structură coerentă (este foarte probabil să provină de la o locuinţă aflată în apropiere). Acest fapt precum şi materialul ceramic, puternic fragmentat, amestecat, (eneolitic, bronz şi geto-daci) au făcut imposibilă încadrarea cronologică.
Concluzii
Deşi limitate observaţiile obţinute din sondajul sedimentologic din aşezarea de tip tell de la Măgura-Bran sunt foarte importante. În primul rând s-a constatat că aşezarea a fost plasată pe un intrând al terasei în lunca Clăniţei, foarte probabil suferind anumite amenajări în faza iniţială şi pe parcursul locuirii (vezi mai jos C. Haită, raportul sedimentologic). Amplasamentul aşezării este foarte bine ales, ea fiind protejată pe trei laturi de terase, controlând în acelaşi timp văile râurilor Teleorman şi Clăniţa care de altfel se unesc la cca. 1 km S de sit. (Probabil acest amplasament a contribuit la continuarea locuirii în epoca bronzului şi a fierului). În ceea ce priveşte locuirea neo-eneolitică este documentată o locuire Gumelniţa care credem că acoperă toate cele trei faze Gumelniţa A1, A2 şi B1, fără a avea elemente care să indice o locuire mai veche.
Măgura (Cla 002)
În aşezarea de pe malul Clăniţei a fost deschis un sondaj paralel cu malul erodat de apele Clăniţei, cu dimensiunile iniţiale de 6 x 4m. Duritatea excesivă a solului nu a permis finalizarea lucrărilor, care aveau drept obiectiv verificarea celor două nivele de locuire surprinse în profilul realizat în anul 1999. Nu au fost evidenţiate urmele clare ale vreunui complex, în schimb a fost scos la lumină un bogat material ceramic aparţinând primului nivel de locuire. Categoria ceramică cea mai numeroasă este dintr-o pastă de bună calitate ce foloseşte ca degresant, în diverse proporţii, nisipul. Mult mai puţine sunt vasele din pastă grosieră, (cu mult nisip în compoziţie, friabile şi prost arse) şi vasele din pastă fină. Formele sunt reprezentate de vase suport, castronaşe bitronconice, vase bitronconice, vase cu buză lată şi umăr uşor profilat, capace. Deşi numărul fragmentelor decorate nu este mare, se remarcă varietatea tehnicilor şi motivelor decorative. În proporţie redusă s-a utilizat barbotina şi excizia, aceasta din urmă reprezentată de benzi mai late sau mai înguste, superficial excizate mărginite de benzi lustruite. Cele mai multe fragmente sunt decorate cu incizii, fie simple scrijelituri, fie crestături adânci. Aplicaţiile plastice constau în butoni şi brâuri alveolate. Ceramica fină este decorată cu canelură fină, uneori abia vizibilă, iar câteva fragmente au urme de grafit. Materialul ceramic, mult mai numeros şi variat decât cel descoperit în anii trecuţii, plasează situl într-un orizont cronologic plasat la sfârşitul culturii Boian. S-au evidenţiat şi mai clar diferenţele dintre acest material şi cel descoperit pe Valea Teleormanului, la Lăceni (Tel 001, Tel 008, Tel 009), din aceeaşi secvenţă cronologică, ceramica din Cla 002 fiind de o calitate mai bună, sugerând poate o decalare în timp a locuirilor din zona Lăceni-Măgura.
Măgura-Buduiasca (Teleor 003)
Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării locuirii neo-eneolitice de pe valea Teleormanului îl constituie descoperirea la Măgura-Buduiasca a unor locuiri aparţinând culturilor Criş şi Dudeşti. Situl este plasat pe terasa joasă a Teleormanului, în vecinătatea unor amenajări piscicole moderne ce au afectat semnificativ configuraţia terenului. Zona este puternic afectată de deranjamente, lucrări agricole, şoseaua ce leagă Vităneştiul de Măgura, lucrări la sistemul de irigaţii.
Obiective. Verificarea rezultatelor cercetărilor de teren şi identificarea caracteristicilor regionale specifice culturilor Criş şi Dudeşti.
Rezultatele cercetărilor. Cercetările, condiţionate de existenţa culturilor agricole, s-au desfăşurat în două etape, în iulie şi septembrie. Concentrarea semnificativă a materialelor ceramice ocupă o suprafaţă de cca. 200 x 100 m. În prima etapă au fost practicate şase sondaje prin care s-a încercat stabilirea limitelor de N şi de S ale aşezării. Astfel, în zona de S, spre baza terasei au fost deschise două sondaje, S1 şi S2 de 2 x 2m. Nu s-a surprins un nivel cultural bine individualizat, ci doar sporadic un amestec de fragmente ceramice neolitice (cultura Criş), geto-dace şi medievale. În partea nordică au fost deschise patru sondaje S3 (2 x 1,5 m), S4 (2 x 2,5 m), S5 (2 x 1,5 m), S6 (2 x 2,5 m) mărimea lor depinzând de porţiunile de teren libere de culturi agricole. În ultimele trei situaţia era puternic deranjată, fiind descoperite, amestecate, fragmente ceramice Criş, Dudeşti şi Dridu. În S3, pe o porţiune limitată, s-au surprins resturile unui bordei Criş, din care s-au recuperat mai multe materiale ceramice între care două castroane întregibile. În a doua etapă, după eliberarea unor terenuri de culturile agricole au fost deschise două secţiuni. Prima S7, orientată NV/SE (20 x 1,5 m), coboară pe pantă spre baza terasei. Situaţia stratigrafică este destul de perturbată, nivelul cultural, cu o grosime de cca. 0,25 m, conţine material ceramic amestecat, aparţinând culturilor Criş şi Dudeşti, Dridu şi feudalismului târziu. Singurele complexe care au apărut sunt resturile a două bordeie aparţinând probabil feudalismului târziu, unul dintre ele cu un cuptor distrus parţial de lucrările agricole. În această secţiune au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice Vădastra. Secţiunea S8 (9 x 1,5 m), deschisă în zona de N a sitului a oferit cele mai multe informaţii despre locuirea neolitică. Astfel, sub nivelul arabil la cca. 0,70 m au fost descoperite patru morminte datate cu o monedă la sfârşitul sec.ului al XVIII-lea. Sub acestea, se găseşte un nivel de cca. 0, 30 m în care sunt amestecate materiale neolitice, Criş, Dudeşti şi câteva cioburi Vădastra. La adâncimea de cca. -1 m au fost surprinse parţial resturile a trei bordeie, două aparţinând culturii Dudeşti (B3 şi B4) şi unul (B5) culturii Criş (cercetările viitoare vor delimita forma şi dimensiunile lor). Din bordeiul Criş au fost recuperate fragmente ceramice, inclusiv vase întregibile, unelte din silex şi os, material osteologic. În partea de SE a bordeiului au fost surprinse resturile deranjate ale unei vetre construite pe un pat de cioburi. Ceramica foloseşte ca degresant material vegetal (în special cea grosieră) dar şi nisipul. Printre formele ceramice întâlnim paharele cu picior şi pereţi arcuiţi, castroanele cu gura largă, un capac. Ceramica grosieră şi cea intermediară este decorată cu incizii scurte, ciupituri (bob de grâu), brâuri alveolate, barbotină. Ceramica fină, de o calitate foarte bună este acoperită cu un slip roşu, pictată în unele cazuri cu negru sau brun, motivele decorative constând în benzi haşurate, meandre sau triunghiuri. Inventarul este completat de lame din silex, un fragment de topor din piatră şlefuită şi două împungătoare de os. Materialul ceramic plasează locuirea Criş la un nivel care poate fi atribuit fazei IIIB.
Un material arheologic bogat, ceramică, inclusiv vase întregibile, unelte din silex, os resturi osteologice, s-a recuperat şi din cele două bordeie Dudeşti. Formele întâlnite sunt vasele bitronconice cu gât înalt, castroane tronconice, vasele cu picior. Ceramica fină, puternic lustruită, este decorată prin incizare cu benzi haşurate dispuse în scară, linii şi spirale. A fost descoperită o statuetă antropomorfă fragmentară cu şoldurile şi fesele puternic accentuate. Uneltele de silex au în general caracter microlitic, predominând lamele şi gratoarele. Două spatule de os şi o dăltiţă din piatră completează inventarul. Formele şi decorul ceramicii plasează locuirea Dudeşti la nivelul fazelor Malu Roşu şi Fundeni, dar anumite elemente ar sugera şi o locuire mai târzie, la nivelul fazei Cernica.
Vităneşti (Teleor 007)
Cercetările din zona Vităneşti s-au desfăşurat în iulie-august şi au avut următoarele obiective: continuarea săpăturii în suprafaţa A-G din aşezarea de tip tell, continuarea decopertării sectorului SX în vederea cercetării nivelului Gumelniţa B1, cercetări de teren în lunca Teleormanului în zona Vităneşti, măsurători geofizice şi săpături in situl Vităneşti II
Vităneşti-tell
În suprafaţa A-G a tell-ului a continuat lucrul în zona structurii de lemn descoperită în campania precedentă, zonă puternic afectată de deranjamente între care ganguri şi vizuini de animale. Sub structura de lemn au fost descoperite resturile unei vetre cu o formă rectangulară (1,5 x 1,7 m), cu o parte din gardină păstrată pe latura vestică. Vatra avea cel puţin două faze de folosire. La cca. 4 m spre E au apărut resturile unei alte vetre având tot o formă rectangulară (1,2 x 1,6 m), în apropierea căreia au fost descoperită o zonă menajeră (scoici, oase, fragmente ceramice, cenuşă si pigment de cărbune). Nu departe de cele două vetre a fost descoperită o concentrare de 4 râşniţe întregi şi 7 fragmentare. În zona primei vetre s-a constatat existenţa unor mici resturi lemnoase, dispuse la întâmplare, precum şi fragmente de chirpici nears. De asemenea au fost evidenţiate mai multe urme de pari, dar acestea nu au o dispunere care să sugereze conturul unei structuri. Resturile unor pereţi şi podele din chirpici nears au fost descoperite în apropierea profilului sudic, iar resturile unei vetre, în coltul de N al suprafeţei. Nu este deocamdată clar dacă avem de-a face cu mai multe locuinţe sau cu o locuinţă şi o zonă de activitate exterioară, fapt ce va fi clarificat de cercetările viitoare.
În suprafaţa H-K (6-10) s-a continuat decopertarea până la adâncimea de -0,8 m, săpătura oprindu-se pe resturile locuinţei L6/99.
Vităneşti II
Lucrările in situl aflat la mai puţin de 100 m SV de tell au început efectuarea unor măsurători geofizice (Radu Dimitriu, Constantin Sava, Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină "GeoEco Mar" - Bucureşti). Cu ajutorul unor magnetometre protonice terestre portabile au fost făcute măsurători magnetometrice pe o suprafaţă de cca. 1000 m.p., având în centru secţiunea (SI) cercetată în campania trecută. Cartarea magnetometrică realizată în perimetrul Vităneşti II a permis evidenţierea a cel puţin trei arii potenţial purtătoare ale unor concentraţii mai mari de materiale arheologice. Următoarea etapă a constat în verificarea rezultatelor geofizice. În acest scop a fost deschisă o suprafaţă de 8 x 10 m, paralelă cu profilul vestic al secţiuni SI, acolo unde măsurătorile au evidenţiat cea mai întinsă zonă (12 x 10 m) cu anomalii magnetice. După decopertarea suprafeţei, la adâncimea de cca. -0,6 m, au fost descoperite resturi de chirpici ars şi concentrări de fragmente ceramice fapt ce a validat rezultatele măsurătorile magnetometrice. Resturile de chirpici par a se delimita în două zone distincte, poate două locuinţe, cercetările viitoare urmează a clarifica situaţia. Cele mai multe fragmentele ceramice aparţin fazei Gumelniţa B1, dar câteva fragmente ceramice asemănătoare cu cele descoperite la baza tell-ului par a indica o locuire mai vechi.
Cercetările de teren întreprinse în sudul aşezărilor Vităneşti-tell şi Vităneşti II au relevat câteva zone cu concentrări de materiale ceramice (cercetările de teren au fost limitate de culturile agricole). Cel mai important rezultat a fost descoperirea unei locuiri gumelniţene la cca. 1 km S de tell denumită Vităneşti III.
Concluzii
Prima etapă a proiectului internaţional de cercetare a locuirii neo-eneolitice de pe valea râului Teleorman s-a încheiat cu rezultate foarte bune. Folosind o metodologie modernă precum şi echipament performant cercetările de pe valea Teleormanului au marcat mai multe premiere în arheologia românească. Astfel pentru prima dată siturile arheologice au fost cartate în sistemele GPS-GIS pe o hartă digitalizată a văii Teleormanului. Alături de multiple studii interdisciplinare (sedimentologie, palinologie, arheozoologie, arheobotanică), tot în premieră, în valea Teleormanului au început să fie făcute studii care ţin de un domeniu nou, cel al arheologiei aluviale, în scopul înţelegerii printre altele al impactului pe care l-au avut schimbările mediul natural asupra comunităţilor umane. Cercetările de teren desfăşurate după o metodologie nouă au permis identificarea unor situri neo-eneolitice dintre care unele s-au dovedit a avea un caracter sezonier sau temporar. În cei patru ani au fost descoperite peste 20 de noi situri, cele mai multe concentrate în zona Alexandria-Lăceni-Măgura-Vităneşti. Un fapt important este acela că în această zonă au fost descoperite situri aparţinând neoliticului timpuriu şi dezvoltat, culturile Criş şi Dudeşti. Astfel pentru prima oară există posibilitatea studierii într-o zonă restrânsă a unei întregii secvenţe neo-eneolitice cuprinzând culturile Criş, Dudeşti, Boian, Gumelniţa. De asemenea numeroasele aşezări de tip tell existente (identificate aproape 40) permit o abordare complexă a procesului formării acestor aşezări. În acest scop ca o noutate metodologică am utilizat practicarea aşa-numitelor sondaje sedimentologice pe pantele tell-urilor, sondaje ce permit o rapidă evaluare a nivelului cultural şi a elementelor de geneză ale aşezărilor.
În a două etapă a proiectului, în următorii cinci ani aceste direcţii de cercetare vor fi aprofundate, odată cu extinderea cercetărilor pe o arie extinsă în judeţul Teleorman.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
1. Bailey, D.W., Andreescu, R. and Mills, S. (eds.). Southern Romania Archaeological Project: Preliminary report 1998. Cardiff: School of History and Archaeology, Cardiff University., 1999
2. Bailey, D.W., Andreescu, R, Mills, S. and Trick, S. (eds.). Southern Romania Archaeological Project: Second preliminary. Cardiff: School of History and Archaeology, Cardiff University, 2001
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
