|
Excavation Year |
1994 |
|
Epoch |
Neolithic
|
|
Periods |
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Caraş-Severin |
|
Locality |
Cuptoare |
|
Commune |
Gornea |
|
Site |
Sfogea |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Opinescu |
Adriana |
Site director |
Muzeul Banatului Montan, Reşiţa |
|
|
National Arch. Record Site Code |
52142.01
|
|
Report |
Pătrunderea purtătorilor culturii Sălcuţa din Oltenia în Banat se face prin depresiunea Ogradena-Orşova, de aici existând fie posibilitatea deplasării de-a lungul Dunării, fie alternativa de a urma calea prin culoarul Timiş-Cerna. Accesul prin Valea Dunării este dificil, căci apariţia calcarului, de o parte şi de alta a golfului Dubova, a dus la îngustarea de la Cazanele Mari şi Cazanele Mici urmată, după o lărgire în aval de Greben, de un nou versant abrupt în zona strâmtorii Berzasca-Greben. Mormântul de la Lepenski Vir, ce a marcat cele mai timpurii urme ale eneoliticului din această zonă, rămâne un fenomen izolat ce pare a fi legat mai degrabă de staţiunea de la Băile Herculane sau de cele de acelaşi tip de pe Valea Timocului din Iugoslavia, decât de existenţa unor astfel de vestigii în Defileul Dunării de la Porţile de Fier. Această situaţie determină comunităţile Sălcuţa să se îndrepte spre culoarul Timiş-Cerna, având conformaţia unui graben ce separă cele două ramuri carpatice. El se compune din depresiunea colinară a Caransebeşului, separată de depresiunea Mehadica prin pasul Domaşnea sau Poarta Orientală ce urmează după cele două defilee ale Timişului de la Armeniş şi Teregova.
O altă cale urmată este cea de pe Valea Nerei, documentată prin descoperiri ale culturii Sălcuţa în peşterile din chei:Rolului, Dubova, Colţul Cătănii. Relieful accidentat şi condiţiile neprielnice au făcut ca această variantă să reprezinte mai degrabă o recunoaştere a zonei, căci locurile sunt sporadice, de scurtă durată, peşterile neoferind condiţii climatice favorabile pentru stabilizarea în timp a populaţiilor. Dacă Valea Nerei este destul de uşor abandonată, culoarul Timiş-Cerna pare a fi mult mai mult pe placul sălcuţenilor. Astfel, pe dealul Sfogea, lângă satul Cuptoare, stratul de cultură este gros de aproape doi metri şi are mai multe nivele, ceea ce documentează o locuire întinsă şi îndelungată.
Aici există o asimilare a elementelor Tiszapolgár în manieră şi factură sălcuţeană. Aşezarea de la Cuptoare-"Sfogea" este încadrată în fazele Sălcuţa IIb-IIc. Ceramica are aspect mai moale, amestecul este cu nisip şi prezintă urme de slip, uneori lustruit. Ea este caracteristică nivelurilor superioare. Pe Sfogea există diferenţe între factura ceramicii din straturile inferioare şi cea din straturile superioare. O dată cu al doilea nivel de dărâmătură începe să se inverseze proporţia. Ceramica fină, dintr-o pastă bine aleasă de impurităţi, cu slip exterior gros, bine lustruit în interior şi exterior devine mai frecventă, comparativ cu cea lucrată mai puţin îngrijit, caracteristic locuirii mai noi. Predomină culorile cu nuanţe de la negru la cenuşiu închis şi mai rar întâlnite sunt cele negre-castanii. În general, în pasta ceramicii s-au amestecat bucăţele de calcar bine mărunţite şi uneori resturi organice arse (seminţe sau paie tocate).
Aşezarea de la Cuptoare documentează importuri de ceramică Tiszapolgár începând chiar cu locuirea cea mai timpurie, ilustrate prin vase tipice, cu pereţii subţiri, a căror pastă conţine mult nisip şi paiete de mică. De subliniat că a apărut şi în cadrul aşezării sălcuţene de aici ceramică ce foloseşte ca degresant scoica pisată, caracteristică pentru cultura Cernavodă I.
Evoluţia culturală în culoarul Timiş-Cerna documentează o intrepătrundere între comunităţile Tiszapolgár-Sălcuţa-Cernavodă I, angrenându-le într-un proces de uniformizare, formele de mixtură putându-se difuza cu uşurinţă pe spaţii întinse fiind mai uşor acceptate de populaţii diferite. Pe contactul direct între culturile Tiszapolgár şi Sălcuţa se crează în cadrul aceluiaşi proces transformarea culturii Tiszapolgár într-o cultură nouă, Bodrogkeresztúr şi se nasc astfel principalele forme ce o caracterizează.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
